Zilele acestea m-am gândit mult la cum m-am transformat eu după ce am născut. A trecut timpul înfiorător de repede și iată-mă că am ajuns să îmi organizez întâlniri pentru…alegerea grădiniței pentru Agnes!  (Să-mi țineți pumnii! se anunță o decizie foarte grea…)Situație care părea foarte departe de mine când am născut. De fiecare dată când cineva mă întreba cum este de când am devenit mamă, eu răspundeam că e ușor. Așa îmi impuneam eu să cred. Doar acum, când lucrurile s-au  mai liniștit, uitându-mă înapoi realizez că nu a fost deloc ușor. Îmi amintesc că atunci când fugeam puțin de acasă să lucrez stăteam minute în șir în fața laptop-ului fără să fac nimic. Gândul meu era doar la copil. Mă apuca disperarea gândindu-mă că cine știe ce face și eu nu sunt acolo. Știu, nu sunt normală.

Zilele trecute în drum spre un eveniment mă gândeam că pentru prima dată plec de acasă 2-3 ore, împăcată, fără sentimentul acela de vină.

Agnes era la bunici, simțindu-se bine cu siguranță, iar eu meritam din plin orele acelea pentru mine. Da, e ok să crezi că meriți și că ai voie să te simți bine atuni când mergi undeva fără copil. Și nu, asta nu te face o mamă rea.  Cred că începi să retrăiești cu adevărat după ce naști, doar după ce scapi de sentimentul de vină. De vină că ai lipsit câteva ore de lângă ea, de vină că poate a răcit că n-ai îmbrăcat-o bine, de vină că a picat și s-a lovit deși era sub ochii tăi, de vină că poate se întâmplă să plângă, să urle, și nu o poți calma indiferent ce i-ai face, etc.

Agnes se apropie de 3 ani și o văd că devine din ce în ce mai independentă. Așa cum vă spuneam și într-un alt articol, Agnes ca oricare alt copil are nevoie de dragoste din mai multe direcții. De la bunici, de la mătuși și unchi, de la prieteni, etc. Agnes are nevoie să vadă mai multe tipuri de oameni și comportamente chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna cele mai corecte raportate la standardele fiecăruia dintre noi. Educația din familie nu trebuie impusă prin creșterea copilului într-un glob de sticlă pentru că viața nu se întămplă în bula de comfort din familie. Într-un final, copilul va cerne și va alege un comportament pe care îl va lua ca model, de la părinți, dar el trebuie să știe ca există si altceva. Un altceva care nu trebuie să-l sperie sau să-l intimideze.

Timpul nostru de calitate, ca părinți, este timpul petrecut cu ea, fără doar și poate! Iubim să facem cât mai multe lucruri împreună pentru că simțim, nu pentru că trebuie!
Sâmbătă am fost la călărie! Vă recomand cu drag  Western Dream, Tunari! Agnes s-a îndrăgostit iremediabil de doi dintre căluți, Anabel și Artemis! I-a descoperit la o demonstrație cu Adi (cred că dacă eram și eu nu o lăsam să se urce :)))) ), a încercat, i-a plăcut din prima și după am mers ”acasă” la ei! Ca să-i dau și mai multă încredere am încercat și eu! Și mi-a plăcut la nebunie! 🙂

L

L