Hello, hello,
Ce mai faceti? Ma tin de foarte mult timp sa-mi stabilesc aceasta „intalnire” cu voi, dar adaptarea la noul statut de mami, a durat ceva. Da…ca ieri va povesteam impresiile mele de femeie gravida, anuntandu-va ca Vitejia isi pune tocurile in cui pentru o perioada, iata ca timpul a trecut mai repede decat imi inchipuiam si ne regasim acum, cand deja fetita mea are 3 saptamani, e ditamai domnisoara si minunatiile cu tocuri din dressing asteapta sa fie „imbratisate” de talpa mea pofticioasa, din nou :)) Mi-au lipsit tare, priviti cum vorbesc in figuri de stil! Atat de mult incat, recunosc, mi-am pus o pereche de stiletto acasa si am stat incaltata cu ei vreo 10 minute. 10 minute de maretie :)) Ramane micul nostru secret murdar, da?
Cat despre articolul cu pricina, daca doriti sa-l recititi il gasiti aici: https://lorichelba.wordpress.com/2014/08/12/vitejia-pune-tocurile-in-cui-pentru-balerini-doar-pentru-inca-4-luni/ . Uitandu-ma in urma realizez ca mi-am „trait” sarcina asa cum mi-am inchipuit ca o s-o fac de pe vremea cand acest subiect era la nivel de discutie, la o cafea cu prietenele. Am muncit pana in ultima clipa, nu m-am luat prea in serios, am tratat toata perioada cu naturalete. Pe 17 decembrie, am nascut, natural (noroc ca am ascultat pana la urma sfaturile prietenelor mele), nu a fost „dracu asa de negru”, am trecut prin lucruri mai grele :D, sentimentul a fost de nedescris, m-am refacut rapid, si da fetelor, dupa nasterea naturala am pierdut in 4 zile 11 din cele 15 kg acumulate in sarcina. Conchid prin a va invita sa va ganditi de doua ori atunci cand, ca si mine initial, veti vrea sa faceti rapid o cezariana si sa scapati rapid. Credeti-ma, merita per ansamblu! Nu o sa va bat prea tare la cap legat de cat de minunat e sa ai un pui de om al tau pentru ca o sa ziceti ca mi-au spalat creierul la maternitate si bineinteles, nu o intelegeti nimic pana cand n-o sa traiti sentimentul. Si eu credeam despre mamicile care imi povesteau cu patos unele lucruri ca exagereaza 🙂 You will see… 😉 N-o sa transform blogul intr-un blog de mami, nu va speriati, desi daca o sa consider ca pot posta ceva intersant legat de subiect, o s-o fac.
Si acum sa revenim la subiect, ce vitejie pe tocuri? Despre ce vorbeam pana acum? Ma uit in urma si ma gandesc ca pentru mine „vitejie” insemna poate sa ai doua joburi, sau sa ai businessul tau, sa fii capabila sa ai o viata socio-culturala activa, sa mai ai puterea sa te ocupi si de tine, sa ai puterea sa mentii vie si flacara pasiunii din cuplu, sau sa fii si o buna gospodina. Ehhhh! Bine ma! Dar acummmm? Ce ne facem acum? De trei saptamani apartin acestei fetite cu ochi albastri care-si spune mandra, Agnes-Maria. Ridic privirea catre ea…si uit de ce am facut-o…realizez ca de abia acum incepe marea provocare a vietii mele. Si stiti de ce? pentru ca ma intreb daca o sa reusesc sa ma mai aliniez vechii idei de „vitejie”, si in PLUS sa pun pe primul loc noul meu statut. Adica sa fiu pentru pui de om acel ceva de care are nevoie ca sa se creasca frumos astfel incat la un moment dat sa poata spune ca am avut un rol important in viata ei. Daca gandesc prea departe? Poate, dar vad ce repede trece timpul si stiu ca trebuie sa gandesc in perspectiva pentru a fi pregatita sa fac fata cu brio. Nu cred in imposibil, niciodata nu am facut-o. Stiu ca va fi un drum greu, dar cel mai frumos din viata mea, a noastra. Imi dau curaj dragele mele prietene care pentru mine reprezinta un model de succes: Diana C, Laura D, Irina D, Lidia… Sunt femei care reusesc zi de zi sa fie eroinele propriilor sale vieti: sunt mame, sotii, femei de cariera si toate cele enumerate mai sus 🙂 E important sa ne luam repere din proximitatea propriei vieti, nu din filme sau carti, ca sa ai putere. Puterea de a bifa cu succes liste de „to do”, pe toate planurile.
Asa ca, haideti la treaba! Anul de abia a inceput! E timpul sa traim ca sa avem ce povesti! Pe tocuri, fireste 😉 Pentru anul acesta, ierarhia taskurilor mele este asta: Agnes-Maria/ Familie, Business, Hobby (blog). Voi ce planuri aveti pentru 2015? In maximum 5 cuvinte!
Va pup tare!
Lori
