Iată că a venit și timpul să scriu despre această experiență. După 2 ani am încheiat și această etapă care, cu sinceritate vă mărturisesc, nu credeam că va dura atât. Când eram însărcinată știam sigur că nu o să pot face asta, nu mă întrebați de ce, pur și simplu simțeam că eu nu o pot face. Primul contact pe care l-am avut cu Agnes, în dimineața imediat următoare după naștere nu mi-a permis să mă mai gândesc la nimic din ceea ce credeam. Totul a venit atât de natural încât șimțeam că așa trebuie să fac. Am fost o norocoasă, am avut lapte, nu am făcut niciun fel de complicație care să mă traumatizeze, Agnes a fost conștiincioasă, totul a mers ca pe roate. Ce concluzii am tras dupa 2 ani?

-e cel mai frumos cadou pe care ni-l puteam face una celeilalte. Alăptatul nu doar că mi-a dat o stare de confort pentru ca datorită sânului, Agnes mi-a dormit toate nopțile (cu excepția celor în care se trezea că avea chef de joacă) și  orice supărare ar fi avut, acolo își găsea liniștea de fiecare dată, ne-a creat o legătură foarte puternică care mă temeam că va fi afectată după întrerupere …asta e o chestie pe care o recunosc prima dată…o prostie, evident.

-alăptatul este o experiență INTIMĂ. Nu mi se pare normal tot tam tamul care se face în jurul acestui subiect.  Sunt femei care o pot face, altele care nu, unele au probleme medicale, altele nu au lapte, etc! Nu cred că e treaba cuiva despre alegerile de genul! zilele acestea m-au atacat poze cu femei care-și alăptează copii, așa numitul „copăcel”, doamnelor ce e cu voi? Bucurați-vă în intimitatea familiei voastre de aceste momente, nu online.

-din motivul de mai sus (e o experiență intimă) nu mi-am alăptat copilul în public. Nu am nimic cu mamele care fac asta, dar nu sunt genul care să scoată țâța pe masa restaurantului, fără nicio jenă.  Am făcut asta pe unde m-am nimerit, dar am găsit un loc retras, fără să fac valuri.

-vârsta de 2 ani mi se pare mai mult decât potrivită pentru înțărcare

-nu am fost de acord cu înțărcarea brutală, adică dintr-o dată să dispar o săptămână din preajma copilului meu

-e important ca atunci când hotărăști că e timpul să faci asta să te consulți cu un medic. Eu ca de obicei am avut noroc cu doamna doctor Marin, i-am urmat sfaturile și într-o săptămână și ceva am scăpat de durerile sânior (m-au ajutat compresele cu apă rece, anti inflamatoarele și DOSTINEX (2 pastiluțe luate câte o jumătate la fiecare 12 h)

-înțărcatul este o perioadă cu încărcătură emoțională, e important să ai sprijinul familiei și să nu cedezi la ochii triști ai micuțului șantajist (Agnes i-a avut cam 2 zile)

-e important ca în peioada asta să petreci cât mai mult timp cu copilul și să-i oferi cât mai multă afecțiune, în cazul meu se vedea clar că de asta are nevoie Agnes. (să echilibreze cumva lipsa sânului)

Am hotărât că e timpul să fac asta pentru că Agnes e destul de mare, pentru că asta îi cam afecta și mesele, dacă eram acasă din când în când mai voia ”puțină” și pentru că e timpul pentru puțină independență.

Cu drag,

L