Arhive etichetă: femei

Lifestyle

După aproape 4 ani, mâine e luni.

De când am firma nu prea am simțit că e luni, adică nu am mai avut senzația aia ciudată de duminică seara. Până azi. Odată cu ridicarea standardelor, odată cu decizia de a duce firma la alt nivel, odată cu dezvoltarea acestei sufragerii virtuale numită Vitejie pe tocuri, odată cu creșterea lui Agnes și cu dorința firească de a petrece cât mai mult timp împreună, cu familia,   a venit și ultima zi de duminică liniștită și furtuna din creier la gândul că mâine e luni.

Nu o luați ca pe o văicăreală, lucrurile sunt clare, este un plan asumat, iar la final dă cu plus, dar e ciudat gândul că deși ai posibilitatea să ai zile liniștite alegi să nu le ai.  E și ăstă un soi de masochism profesional, dar până la urmă e vorba de dezvoltare și evoluție. Cu toții ne dormi asta.  De ceva vreme trăiesc perioada asta absolut nebună, dar absolut frumoasă, în care am foarte mult de muncă și am descoperit lucrul care m-a salvat. Acum ceva timp aș fi făcut praf totul dintr-un simplu motiv. Deși întotdeauna mi-a plăcut să muncesc, atunci când am avut mult de muncă am intrat în panică neputând să mă concentrez pe  treabă efectiv.  Am lucrat ceva la  haosul din mine și am reușit. Am reușit să mă organizez. Astă e secretul, ORGANIZAREA.

Agenda făcută temeinic, ierarhizări, planuri, exceluri, etc. Nu mai intru în panică, dar priviți! Încep să simt  ziua de luni…

S-a culcat Agnes, am deschis laptopul, răspund la câteva mailuri, îmi fac agenda și mă aleg cu o fărâmă de liniște care mă ajută să întâmpin mai „lin” prima zi de luni, dupa aproape 4 ani.

P.Ș.- nebunia mea de weekend

Aseară mă gândeam la soarta…lumânărilor parfumate. Cunosc atâția oameni care le cumpără, fac colcție cu ele, le adoră, le iubesc. Sunt frumoase, deosebite, au rolul de a aduce feng shui-ul în casă…și totuși de multe ori…rămân neaprinse. Asta înseamnă că ne bucurăm doar de ceea ce ne-ar putea oferi ele. Cum vine asta? Le privim, le iubim, dar nu le dăm șansa de a se consuma? De a le lăsă să ne bucure cu esența, nu cu forma. Hmmm…

Poate că o lumânare parfumată ar putea fi confundată la un moment dat cu o femeie. Frumoasă, perfectă,  dorită. Dar nedescoperită, neconsumată.

Ne trebuie curajul de a aprinde fitilul…

Săptămână frumoasă, vitezelor!

L

 

Lifestyle

Când te obișnuiești e bine și spânzurat

„Când te obișnuiești e bine și spânzurat”. Asta auzeam mereu de la primul meu șef atunci când ma văicăream din diverse motive.

O expresie pe care am preluat-o pentru că mă amuză și îmi amintește de o perioadă plăcută din viața mea.

Textul acesta pleacă de la discuții de zi cu zi. Cu prietene, cu oameni. Oameni care au senzația că au ajuns la capătul puterilor, că nu mai pot, că nu mai vor, că vor o vacanță, etc.

Ce faci când nu mai poți? 

Personal obosesc rar. Așa m-am obișnuit. Îmi place haosul. Sunt haos. Un haos organizat în ultima vreme. Dar atunci când obosesc și nu am încotro, adică nu pot să las tot și sa merg la culcare, caut resurse. Resursele vin din pasiuni. Sună a clișeu pentru că e un clișeu. Unul pe bune. În nebunia asta în care trăim ne ține vii senzația ca dincolo de toate îndatoririle sociale, familiale, profesionale, te bagi și pe tine in seamă. Da, da, pe tine. Printre tot ce „trebuie” introduci si „doresc”.  Și eu mă simțeam epuizată acum 7 minute. M-am apucat să scriu, o să și citesc ceva…si gata! Mă simt deja energică!

Și nu, nu e egoism să vrei să faci ceva și pentru tine.  Liniștea nu mai vine, aşa că nu o mai aştept. În cazul meu cred că se poate sa vină peste vreo 16 ani…deși cred că atunci o să fiu și mai ocupată. O să-mi fac centrala telefonică să o controlez pe Agnes  :))

Mai e ceva ce îți poate da restart. Gândul că timpul ăsta trece atât de repede…atât de repede…

Ați obosit? Hai! La culcare!

XO,

LC

Fashion

Secretul din spatele lacătului ruginit. La passion

Era genul de femeie cuminte care nu ieșea în evidență cu nimic special. Era puternică, dar nu defila cu asta. Emoțiile și trăirile îi erau ferecate într-un cufăr îngrijit care respira normalitate nelăsând să se vadă ceva din sângele care clocotea sub un lacăt ruginit. Iubea cu patimă lucrurile mărunte din viața ei, își încrunta  privirea încăpățânându-se să  vadă lăuntricul din TOT. Ochii îi ardeau când privea ceea ce ce iubește. Era toată un mister.

Zâmbet.

La paragraful de mai sus m-a condus cu mintea noua colecție primăvară-vară Meli Melo Paris. La o femeie pasională. La o femeie completă și complexă din punct de vedere spiritual. La trăire. La a iubi. Nu neapărat persoane sau lucruri, ci sentimentul de iubire ca sentiment de sine stătător.

“La Passion”, umbrela sezonului Primavara-Vara 2017 vorbeste despre pasiune, despre un stil feminin, despre bijuterii create special pentru femeia pasionala.

Cercei oversized cu ciucuri si elemente metalice, bratari cu aplicatii in culori pastel, feminine, coliere formate din siraguri de lanturi, lungi dar si la baza gatului, genti-plic in culori indraznete, cu aplicatii de ciucuri. Toate acestea formeaza tabloul perfect pentru intampinarea sezonului cald.

Colecția dedicată femeii pasionale, indragostita de frumos, cuprinde si o linie de piese vestimentare pentru primavara-vara, dar si incaltaminte de sezon, din piele, cu aplicatii realizate manual.

Prima parte a colectiei intregului sezon va începe la 1 februarie, prin lansarea liniei de bijuterii cu „Passion Urbaine”, urmată de „Passionee par la nature”, dupa campania de Martisor, incepand cu 9 martie.

Pasiunea atinge cote maxime la inceputul lui aprilie, cand este timpul pentru varful colectiei. „La Passion” lanseaza campania de vara si aduce in prim plan accesoriile de care te vei indragosti. „Passion d’Ete” intra in magazine incepand cu 1 mai, incheie sezonul si aduce in prim plan bijuteriile si accesoriile pe care cu siguranta le vei alege pentru bagajul de vacanta.

Colecțiile vor fi disponibile în magazinele Meli Melo – Paris, dar și online, pe www.melimelo.ro.

brosa 1_9.99 lei

brosa 2_9.99 lei

brosa 3_9.99 lei brosa 4_9.99 lei la passion meli melo ss17_1

la passion meli melo ss17_2

la passion meli melo ss17_3

la passion meli melo ss17_6

la passion meli melo_4

la passion meli melo_5

 

Uncategorized

Nebunia nu-i aia din acte. De madam Floarea.

Ce e pentru mine nebunia? Chestiile alea tâmpe pe care le fac uneori și de care râd în principiu doar eu sau maximum încă o persoană :))

Cum ar fi:

-acel moment când am senzația că sunt foarte șmecheră și stilată și mă trezesc la unele evenimenet îmbrăcată elegant în partea de sus, coafată, machiată și cu…espadrile de câmp…la un eveniment monden.

-sau când mă cred la Hollywood și arunc doar un sacou peste te miri ce petrecându-mi toată seara ținând părțile sacoului cu mâinile ca să nu pățesc alte alea, printre care să mă dea Mr Che afară din casă.

-când mă entuziasmez atâât de tare că îmi fac timp să-mi spăl mașina încât plec la spălătorie, pe jos…fără ea.

-când mă apucă crizele de personalitate și cred că soluția tuturor problemelor mele este să-mi închid culoarea părului. Și, în consecință, stresul pe care i-l provoc apoi prietenei mele cu motivația că mi-e taaaare dor de cosițele mele blonde

-când beau un cappuccino și de entuziasm că mi-a plăcut mult, îmi mai iau unul la pachet pe care bineînțeles că nu pot să-l mai beau

-când mă apuc noaptea să redecorez casa

-când mi-am comandat o bucătărie extra  MOV și mi-am luat parchet și gresie neagră, că na, eu îs foarte talentată și în design interior pentru că mi-am luat șifonier alb și blăniță tot albă în fața lui.

-când m-am măritat civil în bocanci roz și rochie neagră

– când îmi fac un outfit mișto, zic că nu mai schimb nimic la el și atunci când sunt pe picor de plecare, îmi pun repede niște șosețele drăguțele indiferent ce aș purta în picioare

-când îmi fac doar coafuri ciufulite și fetele de la Bluette mai încearcă pe ici pe colo să repare răul gândit de mine, cu un pieptăne, cu nițel fixativ..

-când îmi iau fața senzuală de făcut poze (care numai senzuală nu e)

-când îmi umplu toată casa de floricele, transpuse  în orice:  pe unde pot (pe lenjeria de pat, pe cuvertura de pat, pe săpunieră, pe draperii (urmează)  peeeeeste tot!

Mie ar trebui să mi se spună Madam Floarea, nu știu cum mă poate suporta bărbatul cu atâtea flori în jurul meu…

Apropo, vă las, mă duc să-mi iau niște floricele, nu prea am mai găsit și plânge casa fără ele!

Nebunia unui om este suma aceea care deși nu este politically correct te face să fii TU!

restul..în episodul următor.

paaaa!

L

Lifestyle

Adevărul gol-goluț.

Ați văzut filmul Adevărul gol-goluț? Eu am dat peste el recent și am avut un deja vu pentru că am regăsit în el ideile multor   articolele smart emise în online. Articole care mi-au plăcut.

Să vorbim puțin despre film. Poveste clasică, ea blondă, firavă, stilată se îndrăgostește de un vagabond care-i vinde rețete de cucerit bărbații sfârșind prin a-l cuceri chiar pe el. Rețete care se bazează pe…ce credeți?  pe a-i spune bărbatului ceea ce vrea să audă, pe a-i crea iluzia că ești perfectă, că nu-l bați la cap, pe a nu-l băga în seamă prea tare, etc.

Pfuii, nu știu ce să zic. Ca și protagonista filmului…cred că orice femeie ar răbufni la un moment dat. Nu îs speciaistă în relații, doamne ferește, dar am o certitudine. Nu merge să defilezi cu cioara vopsită prea mult. Într-o relație dacă celălalt nu te acceptă pentru ceea ce ești tu, nu pentru ceea ce ar trebui/ar vrea el să reprezinți, totul e pa la un moment dat. Adică nu merge cu, măi e aproape perfectă, dar aș mai da-o puțin la pilă. :))

Fericirea în cuplu poate însemna chiar nimicul ăsta: să ți se permită luxul de a fi tu însăți. Cu bune și rele.

Dacă vreți să vă relaxați și să râdeți puțin, vă invit să vedeți aest film!

Va pup!

Eu,

L

Lifestyle

Ceea ce ne reprezintă cu adevărat. Poveste cu lapte și șoareci

De pe vremea când laptele proapăt muls  se ținea în cămara cea răcoroasă, în ulcele mari de aluminiu, am pentru voi o poveste. Eram la țară cu mama, cineva trebuia sa vină să cumpere lapte. 2 kg. Era urgent, femeia trebuia să faca ceva cu el și o anunțase de cu seara pe bunica. Mama s-a dus în cămară să ia laptele, să-l strecoare și să-l pună în bidon, însă când a descoperit ulcica, ceva negru se vedea deasupra. Era un șoarece. Dramă mare pentru ea, mare circ pentru mine. Să fi avut cred vreo 10-12 ani. Am văzut-o pe mama agitându-se de colo colo, că ce se face ea acum, femeia aia nu are cu ce să-și facă treba. Văzând-o atât de stresata i-am zis: păi scoate șoarecele  și pune laptele în sticlă, n-are ea de unde să știe ce s-a întâmplat. Îmi amintesc doar că mama a făcut ochii cât cepele și mi-a zis atât: Știu eu ce s-a întâmplat, e suficient. O lecție predată în grabă de mama, dar pe care nu am uitat-o vreodată.

Ne reprezintă cu adevărat ceea ce suntem atunci când nu ne vede nimeni. Ne definesc lucrurile mărunte pe care le facem/spunem atunci când credem că nu avem spectatori. Restul e poleială.

O să râdeți, dar ma frământă foarte des întrebarea asta de fiecare dată când merg în băile mollurilor. Când intri într-o baie de femeie vezi doar frumos. Femeiele care își retușează cu minuțiozitate machiajul, își aranjează o șuviță de păr sau își spală atent mâinile. Controversa apare când intri în cabinele de toaletă și găsești aproape de fiecare data dezastru. Și atunci nu poți să nu te întrebi! Bă, cine lasă în urmă asta? Că doamnele de la oglindă nu au cum. Nuuu, nu au cum. Niște făpturi așa gingașe, îngrijite…ceva dă cu rest.

Cam asta e treaba. E greu, dar e mare lucru să fii una și aceeași persoană cu ceea ce vrei să pari.

Cu drag,

L

Savoire Vivre

Vorbitul urat la femei. Nu te face sa fii mai putin femeie. Doar mai mult barbat.

Frumoasa, pieptanata perfect, buzele perfect rujate, cu o fata fina,  miroase bine, zambeste gales si dintr-o data isi baga……….! Pam pam! Atat de dese aceste situatii in ultimul timp. De ce simt femeile nevoia sa-si introduca chestii pe care in fapt nu le au in diverse situatii, sa aminteasca de morti si de raniti, n-am inteles niciodata.

Cu riscul de a fi considerata o mironosita, consider ca exista cuvinte care nu ar trebui sa iasa niciodata  din gura unei femei. Sau ma rog, ti se mai poate intampla ca la nervi, sau in gluma, in cercuri restranse sa mai scoti cate-o trasanie, dar sa vorbesti uzual ca o „golanca” e trist pentru sexul feminin.

Unul dintre aspectele legate de educatia mea la care mama mea tinea foarte tare era vorbitul frumos. Imi amintesc ca nu aveam voie sa zic nici pe „dracu”! Se spune ca oamenii sunt deviati de la „cei 7 ani de acasa” in momentul in care intra in diverse anturaje. La liceu, la facultate, etc. Eu nu am crezut vreodata in puterea anturajului. Daca ai tarie de caracter poti foarte bine sa fii intr-un anturaj in care exista o diversitate de tipologii umane si totusi sa nu te comporti ca ei. Ca si fumatul! Am auzit deseori de oameni care s-au apucat de fumat pentru ca frecventau cercuri de oameni care o faceau. N-am inteles-o pe asta, dar nici nu sunt in masura sa ma pronunt deoarece nu pot sa stiu exact cum sta treaba cu un viciu de acest gen.

Revenind la oile noastre, nu cred ca vorbitul porcos in cazul femeilor iti ridica rangul in vreo situatie. Ba din contra. Da, poate ca vei fi considerata „gagica aia misto” cu care poti discuta orice, genul pe care o poti bate pe umar si cu care poti sa ragai linistit dupa ce ai baut niste drafturi la Festivalul Berii, dar…oare de ce ai vrea tu, ca femeie, considerata in general o faptura gingasa, sa-ti atribui niste cojones cu care natura nu te-a inzestrat?

Va imbratisez,

Lori