Draga Simona,
In primul rand sa ma prezint, Loredana Chelba ma numesc, m-am gandit la tine acum desi e aproape de 12 noaptea pentru ca pur si simplu nu pot sa dorm. Sa-ti povestesc ceva. Te-am admirat dintotdeauna. Imi placeai mult cand erai la Stiri, pe vremea cand dadeam admiterea la facultatea de jurnalism imi doream sa ajung tu. Ma vedeam in locul tau, ma voiam in locul tau. Parca si alunita ta mi-o doream. Cand ai inceput sa faci emisunea de la ora 17.00 s-a rupt ceva. Nu stiu sa-ti spun exact de ce. Poate pentru ca te asezasem undeva sus si mi s-a parut ca m-ai dezamagit. Cine sunt eu ca sa ma declar dezamagita de o decizie profesionala luata de tine? Nu pot sa-ti raspund decat ca asa am simtit. In ultima saptamana m-am gandit mult la tine, recunosc nu dezinteresat. Saptamana trecuta am primit un telefon, de la un prieten. Ma ruga sa-l ajut sa popularizeze cazul Marei, nepoatei lui. Mara a fost diagnosticata din senin cu leucemie. Are 11 ani si nu prea multe sanse. Are nevoie de o suma uriasa pentru a se trata la o clinica din Italia. Ce legatura are asta cu tine? Am realizat ca toata lumea iti critica emisunea (sau ma rog, majoritatea), dar cand este vorba de o chestiune umanitara se gandeste instant la tine. Ai ajutat atat de multi oameni si in special copii. Cred ca meriti niste multumiri. Familia si prietenii Marei fac imposibilul de cand au aflat de cumplita boala. S-au strans o parte din banii necesari, dar nu suficienti. Mara are nevoie de tine. Cred cu tarie ca tu nu o sa treci cu vederea aceasta scrisoare. Te rog sa n-o cataloghezi drept tupeista sau obraznica.
Nu vreau sa cred ca si tu imi vei spune ca, Mara, e doar un alt caz. Stiu ca sunt sute, mii de astfel de cazuri, dar cred ca avem obligatia ca macar sa incercam sa-i oferim de Craciun, un cadou… speranta de a mai trai.
S-a facut 0.23 desi am inceput sa-ti scriu aproape de miezul noptii. S-a trezit bebelusul. L-am linistit, i-am dat o sarutare pe frunte si m-am intors la tine. Nu vreau sa ma gandesc ce a simtit mama Marei cand si-a sarutat copilul de noapte buna in ultima saptamana.
Vine Craciunul, suntem asa buni la vorbe frumoase. Am senzatia ca din ce in ce mai multi fac PR peste tot. Dar cand e vorba de fapte…e din ce in ce mai greu. Inchidem ochii rapid ca sa uitam ce am vazut, si mergem mai departe. Ne facem planuri de Sarbatori, de cadouri, de cladit „frumosul” din viata noastra. Nu e nimic gresit cu asta. Doar ca solidaritatea trebuie sa existe la fiecare dintre noi. Pentru ca viata e o lectie care ne este predata non stop.
Multumesc pentru timp si astept un raspuns de la tine. Nu neaparat eu, Loredana Chelba, cat Mara.