În fiecare an, 21 noiembrie vine peste mine cu sudori reci. Îmi amintesc perfect momentul în care am primit vestea despre mama.  Cele 5 paturi înghesuite din camera de cămin, chipurile  transformate ale colegelor mele, Miki și Cristina, pijamaua mea galbenă cumpărată de la „orice produs 15 lei” și părul meu de un castaniu intens, pe care îl vopisem cu o seară înainte fără vreun motiv (eu fiind o blondă convinsă).

Vara asta, în timp ce savuram jumătate de pahar de suc rece (era vin, dar nu pot să spun asta aici), cu marea în fată, prietena mea M. m-a întrebat dacă m-am împăcat cu trecutul. Cred că știa răspunsul. I-am zis că da, dar după asta m-am tot gândit. Adevărul e că nu am făcut-o și nici n-am de gând. Când ni se întâmplă lucruri atât de dezechilibrante pentru noi înșine, nu cred că este posibil să ne împăcăm vreodată cu trecutul. Putem însă să-l acceptăm. Să mergem împreună de mână prin viață, tu zâmbind, el privindu-te închiondorat.

Despre Ea îmi vin acum câteva lucruri în gând. Că îi plăcea cafeaua până la extaz și își făcea deseori procese de conștiină pentru asta (am băut o Elita în 3 zile!), că păstra lucrurile pe care le iubea ferecate în dulapuri. Poate nu erau multe, dar alea care erau trebuiau să fie păstrate, le ținea de bune. Că tot câștigul familei se investea în casă ca să aiba copiii, că hainele pe care le avea cred că erau magice că altfel nu-mi imaginez cum de păreau noi tot timpul, că eu trebuia sa fiu ca scoasă din cutie la serbări sau alte sindrofii, indiferent de eforturi, că, clătea vasele de 3-4 ori până scârțiau. Că….că….că….

Ca într-o zi filmul să se rupă. Uite așa! Într-o secundă! Și gata! Cescutele au rămas la locul lor, nou noute, pantofii ăia de buni îs tot acolo, caldaramul din curte are iarba printre pietre, covoarele alea persane luate în rate de la vecinul care aducea marfă din Turcia n-au scame…și pentru ce?

Lecția e simplă! Trăiti, bucarati-va de tot ce vă place, de tot ce vă bucură! Scoate de la naftalină tacâmurile alea de la cununie. Și paharele alea cu picior. Și mai bea o cafea în plus dacă asta te face fericit/ă/ Poate tragi și un fum! Fericirea e aici. Acum.

10 ani au trecut. Și nu, nu ma împac cu trecutul că n-a fost de treabă cu mine.

Cu drag,

L