-
Era vreo 11 noaptea, eram foarte obosită după o zi foarte aglomerată,Adi dormea, iar Agnes d’abia adormise. Tefonul mă anunţă că am primit un mesaj pe whatup. Era prietena mea,M. Voia să-mi povestească ceva. Îmi dau seama dintr-o dată ca mi s-a uscat gâtul de sete. Merg în bucătărie, nici lacrimă de apă. Ca de fiecare dată când ştiu ca nu am ceva în casă, simt o nevoie de apă, aproape nevrotică. Fug repede la magazinul din colţ, ce să vezi, închisese de câteva minute. Îmi propun să urc şi să iau cheia de la maşina ca să merg la Rompetrol. Pfoaa! Realizez că maşina e în service. Mă intorc acasă, hotărâtă să mă culc şi să uit de sete. Îi răspund lui M, „lasă-ma că nu mă pot concentra pe nimic din ce spui, mor de sete”
- Îi explic rapid păţania cu apa, la care e îmi zice: îti aduce fata apă! Văd eu cum negociez cu C. Să mă aducă. Am zis că glumeşte. In mai puţin de 20 minute, primesc mesaj: coboară!
- Ies din casă râzând, văd maşina în zare, semnalizează,merg la geam. O văd pe M ciufulită, în pijamale, iar pe soţul ei la volan. În halat.
- Mi-a rânjit sufletul de bucurie. Mi-am dat seama că prietenia nu se machiază, nu se fardează,nu ţine cont de ore, zi sau planuri, ea daca există, există şi atât 🙂
- M-am dus în casă victorioasă, ţinând strâns cele 3 bidoane de apă. Mă simţeam ca un copil la care tocmaia venit Moş Crăciun.
Cu drag,
L