Normalitate inventată. Adele Chirică. Mamă.

.Am avut onoarea să am pe blog, doar invitate excepţionale, doamne şi domnişoare absolut complete. Ce are special Adele? E o mamă care se trezeşte în fiecare dimineaţă amorţită de frică. Nu, nu mi-a spus ea asta, dar pot să bănuiesc. Adele este o femeie frumoasă, de succes, dar pe care viaţa a provocat-o la duel. O chestiune de genul, hai! cât rezişti? mai poţi? Eh, surpriza este că Adele, îi răspunde de fiecare dată, da! Sigur că pot! Cu fiecare lovitură pe care mi-o dai, sunt mai şi mai puternică, pentru că Davis este Totul meu, iar tu, nu ai dreptul să te atingi de el.

O să spuneţi poate că vă înşir aici truisme, că asta ar face orice mama pentru puiul ei. Suferind. De o boala incurabilă. Sindromul Dravet. * Nu neg asta, spun doar că foarte multe femei aflate în postura aceasta cad. Durerea le sfâşie atât de tare încât nu mai au puterea de a lupta. Iar dacă mai vorbim şi de faptul că trebuie să te iei la trântă şi cu o entitate nepalpabilă, aşa cum este statul,  care nu a reglemetat în niciun fel  direcţiile pentru bolnavii  care suferă de acest sindrom teribil…inevitabil te poţi gândi la depunerea armelor. Greşit. V-o prezint pe Adele Chirică. Vă mărturiesec că am oftat mult scriind acest interviu.

Cum ai reuşit să transformi un copil care a trecut/trece totuşi printr-o boala extrem de grea într-un copil atât de vesel? Emană fericire!

Aşa e Davis! Eu nu am transformat nimic la el şi nici nu aş face-o vreodată! Ăsta e „aluatul” lui şi el prin definiție este un copil vesel şi mereu cu zâmbetul pe buze. El şi când iese dintr-o convulsie, zâmbește… Ca să îmi dea mie putere să zâmbesc şi eu.

Cum reuşeşti să te menţii tu atât de pozitivă?

Păi ce să zic… Am profesor bun ?. Dacă el poate, eu nu am nicio scuză să nu pot! Iar dacă mă trezesc dimineața şi îi văd ochii strălucind şi zâmbetul pe buze, mă motivează să îmi încep şi eu ziua la fel.

Când spui Adele Chirica, spui şi vezi o luptătoare. De unde ai energie ca să îţi susţii cauza în toate discuţiile care apar de multe ori în social media? Uneori discuţii care îl vizează şi pe Davis.

Când e vorba de Davis mă transform în leoaică şi mereu am spus că aş călca pe cadavre zâmbind! Am realizat de la început că fiind o femeie singură am două șanse: să fiu o victimă sau să mă impun ( într-un fel sau altul). Evident că am ales a doua variantă, mai ales că viața nu a fost chiar foarte uşoară cu mine aşa că m-a învățat să lupt, orice ar fi! Iar când e vorba de drepturile copiilor cu dizabilități, nu obosesc niciodată şi nu mă opresc niciodată! Nu voi adopta poziția Ghiocelul în faţa nimănui. But…that’s just Me.

Într-o postare pe blogul tău, spuneai că nu prea îţi mai aminteşti viaţa înainte de Davis. Dacă ar fi totuşi să te gândeşti la ceva de dinainte, iţi lipseşte ceva?

Eu chiar mi-am pierdut majoritatea amintirilor de dinainte. Am făcut chiar terapie la psiholog din cauza asta şi se pare că aşa a ales psihicul meu să reziste traumelor trecute. Însă da… Imi lipsește ceva.. Tata. Şi îmi lipsește bucuria de a-l fi văzut pe Davis având un bunic care sigur l-ar fi adorat ?

Spune-mi o lecţie pe care ţi-a predat-o Davis!(deşi presimt că sunt multe)

Davis îmi dă lecții zilnic. Eu mereu spun că la noi în familie, el se ocupă cu educația! Însă cea mai importantă lecție a fost să învăț să prețuiesc ce am ACUM, să fiu recunoscătoare pentru tot ce am, să mă bucur de lucruri mici pe care înainte le luam ca pe o normalitate, ceva ce mi se cuvine! Acum sunt fericită că există AZI! Şi nu îmi fac planuri niciodată. Iau totul pe rând, aşa cum vine si ma bucur că vine…

Spune-mi câteva cuvinte despre „in my shoes”!

In my SHOES e o poveste… O poveste adevarată, la care nu am visat niciodată, pe care nu mi-am dorit-o dar pe care am primit-o deloc întâmplator. Adică sa fiu mama unui copil special! Nu am primit instrucțiuni, nu am avut cu cine sa ma sfătuiesc , am facut totul cum am simțit, fara sa stiu daca greșesc sau nu. Asa s-a născut si blogul meu „in my SHOES” pe care l-am facut pentru ca Davis candva sa poată citi tot ce s-a întâmplat cu el, cu noi. Că eu îmbătrânesc şi mai uit 🙂

Scrisul o terapie?

Da!!!!!!! Oooo daaaa!!!! Pentru mine e cea mai bună terapie. Când plâng, scriu, când râd, scriu! Aşa comunic cel mai bine, aşa transmit cel mai bine şi e unicul meu fel de a mă descarca/ încarca. Nu sunt scriitoare şi nu am pretenții că aş fi vreodată. Eu scriu cu sufletul doar, nu cu pixul, deloc comercial, nu scriu ce se vinde şi nu câștig niciun ban din scris. Câștig însă liniste. Şi prieteni.

Cum e viaţa în mov?

Pffff e prima dată când mă întreabă cineva asta… Uşoară nu e, nu te mint! Am avut perioade când urlam pe geam să nu mă audă Davis când dormea şi îmi smulgeam părul din cap. Am avut momente când am zis că renunț şi nu mai pot. Dar de fiecare dată, am mai putut puţin şi încă puţin… Viața noastră mov e clar total diferită de viața tipică. Dar asta nu e neapărat ceva rau :))

Ai  construit o întreagă campanie împotriva Dravet. Cum ai reuşit să te faci auzită? Cum stăteau lucrurile pentru bolnavii de Dravet la momentul în care Davis a fost depistat. Cum stau acum?

În 2012 când am primit diagnosticul fiului meu, pe Google nu exista nicio propoziție în limba romană despre Dravet. Eram ca într-o gaură neagră. Nu ştiu cum au trecut 4 ani şi când, nu ştiu dacă am făcut mult sau puţin în acești ani, dar acum ştiu că Există Speranţă şi că toate posturile TV si MASS media au scris/vorbit despre Dravet, că avem o comunitate de părinţi cu sânge mov, că avem un centru dedicat copiilor cu epilepsie… Atât eu cât şi asociata mea, Teodora Neagu, am făcut şi imposibilul pentru ca acești copii să fie vizibili, să aibă drepturi, medicaţie şi o viață cât mai uşoară şi…lungă.

Mai are Adele timp şi de ea, de pasiunile ei?

Păi pasiunile mele sunt gătitul pentru Davis, asociația deci… Da! Am tot timpul din lume pentru ele. Singura mea pasiune care este doar a mea este sportul. Pe care încerc să îl fac zilnic atât cât îmi iese şi care îmi golește mintea pentru o oră/zi.

Un gând pentru mamele aflate în situaţia ta.

Orice diagnostic ar scrie pe o foaie de hârtie, copilul tău nu e doar atât! Crede în el şi luptă pentru el chiar dacă nimeni nu îi mai dă nicio şansă! Copilul tău e mai mult decât o statistică sau un diagnostic! Şi dacă tu ca mamă renunți şi te resemnezi, atunci îi vei anula orice şansă! Plângi, urlă, târăște-te pe jos apoi ridică-te, uită-te în ochii lui şi vei fi uimită de ce putere zace într-o mamă!

Ştiu că Davis a început şcoala. Cum îţi ocupi timpul făra el?

Când Davis e la școală, telefonul este lipit de mâna mea. De fiecare dată când sună cineva, îmi tresare inima să nu fie de la școală şi să se fi întâmplat ceva cu el. Când nu mergem la Terapii, dimineața după ce îl las pe el la școală, vin la sală, fac o oră de sport si apoi îmi incep activitatea. 70% din timp răspund mesajelor, mailurilor, merg la Centru, gătesc pentru ca Davis mereu e flămand cand ajunge acasa, chestii administrative 🙂 nimic woaw.

Eu aş zice că e wow!

Mai multe despre Adele, aici:

https://www.facebook.com/adele.chirica?fref=ts

 

Septembrie, un ianuarie al industriei modei. The september issue.

Cu surprindere am constatat la începutul acestei luni, Septembrie, că majoritatea revistelor de la noi  adoptă o strategie editorială de  ”September issue”. Sau cel puțin încearcă. Păcat însă că nu s-a înțeles mesajul și istoria acestui celebru ”september issue”. Nu e vorba de știri cu încărcătură tabloidă sau despre pseudo vedete aranjate frumos pe copertă. Nu.

September issue  reprezintă cel mai important număr dintr-un an, al revistei US Vogue. De-a lungul timpului pe coperta din septembrie a faimoasei reviste de modă au apărut actrițe, cântărețe sau supermodele.Toate, adevărate trendsettere.

Într-o lume în care doamnele erau mult mai conservatoare cu stilul lor, The september issue era biblia lor!

Teoretic,  numărul din septembrie al revistei Vogue reprezintă startul noului sezon de modă, la New York, este numărul care deconspiră noile colecții.  Texturi, culori, mărimi! Tot ce trebuie să știi despre noul sezon apare în numărul de septembrie al revistei Vogue. Practic, e o tradiție. Un brand. Vă recomand să vizionați filmul documentar The september issue, daca încă nu l-ați văzut.

Dacă vorbim despre Vogue, vorbim și de legendara Anna Wintour care este redactor al revistei încă din 1988. Nu vă spun mai multe despre ea acum  deoarece o să vă pregătesc un articol dedicat ei.

Mai jos v-am pus câteva coperți Vogue aflate sub umbrela The September Issue!

Septembrie de legendă să fie!

L

1-1893-09-02-harry-mcvickar_123237987581

2-1906-09-20-hugh-stuart-campbell_123245665739

3-1917-09-15-alice-de-warenne-little_123731811706

10-1958-09-15-penn-monique-le-fevre_123238751880

12-1964-09-15-penn_123239368057

13-1974-09-avedon_123240477661

15-1989-09-patrick-demarchelier_123242175894

17-2003-09-leibovitz_123243488488

19-2005-09-leibovitz_123245470784

21-2007-09-testino_123247986995

23-2011-09-mario-testino_123729125610

 

 

 

 

 

Honeymoon săptămânal***** Sky Blue Hotel&Spa


Când ai o Super Agnes acasă, 3 ore petrecute doar cu soțul „feels like honeymoon”,  așa că aseară, pe nepusă masă am dus-o pe Super Agnes la bunici și am evadat 3 ore cu al meu soț într-o mini ”honeymoon” la Sky Blue Hotel & Spa Păulești . Am ajuns la hotel, în jur de ora 19,00, afară cam răcoare. Când am pășit efectiv în spa, lumea noastră și starea din acel moment s-a  întors la 180 de grade. Cum să vă spun? Nu aș vrea să vă fac o descriere pompoasă și forțată, vă spun doar atât. E FRUMOS! Adică ochiul zâmbește  locului . Sky Blue Hotel & Spa este realizat în așa fel încât îți trezește fiecare simț. Designul, miresemele care plutesc în aerul cald aproape fierbinte, muzica extrem de liniștitoare, culorile (o doamne, culorile!) care transformă încăperile în mod constant, dar și personalul care este extrem de atent și profesionist, îți confirma prezența într-un resort de lux!

Jacuzzi-urile iluminate ambiental,  jacuzzi pentru gambe, saunele, sălile de masaj, hamam-ul. Toate sunt perfecte pentru o stare de relaxare profundă!

Ce mi-a plăcut în mod deosebit:

Sauna cu sare Himalaya care are și efect terapeutic, l-a ajutat enorm pe Adi care încă mai are căile respiratorii obosite în urma lăsării de fumat. Într-o încăpere deosebită din punct de vedere estestic, cu pereți de sare în nuanțe de chihlimbar ai șansa să faci o cură extrem de benefică pentru căile respiratorii, cu efect de aerosoli.

Alte benefici în tratamentul bolilor, cum ar fi:

  • -astm bronsic
  • – Infectii respiratorii
  • – Traheobronsita cronica
  • – Rinita cronica
  • – Sinuzita maxilara/cronica
  • – Emfizemul pulmonar
  • – Alergii

Hammam-ul sau baia turcească este o încăpere luxoasă construită din marmură care poate fi ușor recunoscută datorită mesei ovale din mijlocul ei.

În această încăpere îngrijirea pielii este privită ca un ritual,  se practică baia cu aburi fierbinți pentru  îmbaiarea, înmuierea  si pregătirea pielii.

Masa ovală de masaj ușor încălzită e minunată!  Masaj, baie cu spumă, relaxareeee!E bine să știți, așa cum spuneam și mai sus, că aici se pune accent nu doar pe relaxare ci pe îngrijirea pielii.

13164387_941103676006724_6746778425890951050_n

12316081_857111657739260_958157752252446654_n

11900054_805158646267895_7260814086421194456_n

12592327_880915255358900_2032875896875857690_n

IMG-20160906-WA0018

IMG-20160906-WA0015

IMG-20160906-WA0026

IMG-20160906-WA0028

IMG-20160906-WA0012

IMG-20160906-WA0010

IMG-20160906-WA0007

IMG-20160905-WA0011

 

IMG-20160905-WA0010

IMG-20160906-WA0003

IMG-20160906-WA0005

Cele mai importante cuvinte.

Astăzi mă gândesc la cuvinte.

Când te căsătorești, ți se spune, fii atent/ă este cel mai important Da din viața ta.

Nu cred că e așa.  Cel mai important cuvânt/sintagmă știți care este? Am încredere în tine. Fie că vine  de la persoana iubită, de la prieteni, de la părinți, de la partenerii de afaceri, acest „am încredere” în tine te obligă. Te obligă să ai grijă la fiecare lucru pe care-l faci pentru a demonstra că ai fost demn de încrederea acelui om.

Pe de altă parte, mai există o sintagmă la care eu mă mai gândesc din când în când: las’ că vedem noi! Evitați să o folosiți  pentru că naște contexte alunecoase. Să-ți asumi să te bagi în ceva cu acest ”las’ că vedem” e ca și cum ai semna un contract cu caluze care se schimbă tot timpul. Cel mai bine este să fii clar și concis.  În tot.

Cu drag,

L

 

Femei de succes, puterea exemplului- Mihaela Marin, doctorul care aduce pe lume copii zâmbitori

Știți că am obiceiul de a vă anunța când este posibil să fiu subiectivă la această rubrică. O iubesc pe doamna doctor Marin dintr-un motiv foarte simplu, ea a adus-o pe lume pe Agnes, nu am fost monitorizată toată sarcina de dumneai ci am ajuns în luna a opta apărând o problemă la medicul care îmi urmărise sarcina. Îmi amintesc foarte bine ziua în care am cunoscut-o, eram setată să nasc prin cezariana, aveam o mulțime de griji și mi-era așa frică de naștere…Doamna doctor m-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și în 30 de minute am plecat din cabinet fără nicio grijă și cu gândul că e super normal să nasc natural.

De câteva luni mă chinui să ajung la doamna doctor pentru un interviu. Iată că duminică am reușit.  Am ajuns la  maternitate  pe la ora 17,30, doamna doctor intrase de gardă, de dimineață. M-a primit așa cum o știam, cu un zâmbet senin pe față, o nouă coafură care-i dădea un aer foarte modern  în încăperea de spital obosită în care până și patul părea că vrea să se odihnească. Un pat îngust care maschează cu siguranță povestea multor ore de gardă. Și totuși, doamna doctor e așa fresh! Pfu! Am intrat de dimineață, am gardă până maine după care rămân la spital, iar la 14,00 merg…..aoleu! Am pierdut repede șirul. Cum rezistați o întreb. La maternitate plus încă doua colaborări la două companii medicale private.

M-am obișnuit, este deja o rutină! Și sunt pasionată de meseria aceasta! Atât de simplu este!

Doamna Doctor, ați devenit ceea ce visați în copilărie? O întreb eu încercând să  aflu totuși câte ceva pentru articol având în vedere că discuția decurgea atât de natural încât uitasem de ce ne-am văzut.

Da! Am fost genul care m-am visat ”doctoriță” dintotdeauna. Am dat recent peste o fotografie din copilărie, și, îi apare un zâmbet ușor melancolic în colțul gurii, ghiciți ce? Mă jucam cu o trusă de doctor.

După ce am terminat liceul sanitar, mama mi-a dat de ales. Avea o sumă de bani pregătită pentru mine și mi-a spus așa: dacă rămâi asistentă, cu banii îți cumperi mașină, dacă nu, poți să-i folosești pentru facultatea de Medicină. Am ales facultatea. Și bine am făcut.

Ce  v-a motivat să reușiți?

Nu am fost genul care să viseze cu ardoare la ceva când pune capul pe pernă seara. Știam doar că vreau să devin medic.  Atât. Nu am crescut într-o familie unde să spunem, medicina era o tradiție, nicidecum! Am crescut într-o familie de oameni modești, unde nu s-a pus presiune pe mine să devin ceva anume, dar asta nu înseamnă că nu am fost încurajată și susținută să ajung cineva.

Înveți la facultate să fii un medic bun?

Nu, la facultate e frumos totul, în teorie, dar medicina o înveți doar cu multe ore de practică efectivă. Au fost oameni care mi-au îndrumat pașii în rezindență (moașe extraordinar de bune) și cărora le mulțumesc și acum, au fost  momente de început când preferam să fac efectiv muncă de voluntariat doar ca să încerc să fiu pregătită pentru orice s-ar putea întâmpla în meseria asta. Cu toate astea, nu poți să fii pregătit pentru orice pentru că ne confruntăm adesea cu cazuri noi și situații care efectiv apar pe nepusă masă.

 

Care e frumusețea meseriei de doctor obstretician/ginecolog?

E așa simplu să vă răspund! În meseria asta, în 90% dintre cazuri pacienții pleaca fericiți acasă. Pleacă împliniți. Un copil înseamnă o bucurie enormă, o bucurie incomparabilă cu orice alt moment al vieții. E extrem de plăcut să faci internări de gravide și să  externeazi mame, mai ales când pe multe dintre ele le monitorizez  pe toată perioada sarcinii. Stau 3-4 zile în spital, dar se vede transformarea pe ele, pe fața lor, în ochii lor, în fiecare gest pe care îl fac și în fiecare întrebare pe care o pun în legătură cu copilul, întrebări care și pentru cea mai mică problemuță imploră răspunsuri pozitive.

Sigur că apar și situații nefericite, din păcate. Pe acestea nu le iubim, dar le tolerăm. Reprezintă o realitate care trebuie luată în calcul în orice moment.

Doamna Doctor, de ce nu vă deschideți un cabinet? Nu v-ar fi mai ușor? Mai puține ore nedormite..

Nu. În primul rând pentru că în meseria aceasta ca să poți asigura servicii extrem de bune, în afara de cunoștintele medicale, ai nevoie de aparatură extraordinar de bună. Un ecograf bun sau alt aparat fără de care nu poți într-un cabinet de obstretică/ginecologie este extrem de scump. Vorbim de sume mari de investit. Pe de altă parte, nu am fost vreodată o ”vânătoare” de paciente pentru că gravidele și în general pacientele au nevoie de timp de la medicul lor. E important ca ele să vadă în tine un sprijin, e important ca de exemplu, atunci când nasc, profesionalismul doctorului să fie ultima lor problemă. Prefer mai puține paciente, dar de care să mă ocup așa cum știu eu mai bine.

Cezariană sau naștere naturală?

Categoric naștere naturală, pentru așa cum vă spuneam și dvs la momentul respectiv, cezariana este o operație care poate aduce cu ea o serie de complicații pe când o naștere naturală gestionată corect, alături de o viitoare mămică echilibrată, poate fi o experiență chiar plăcută. Nu-i așa, doamna Chelba? Îmi zâmbește puțin complice.

Ce este important la o naștere naturală?

Așa cum spuneam mai sus, e important ca pacienta să fie un om echilibrat. Un om care înțelege că o naștere naturală care are loc fie și sub  anestezie epidurală, este o naștere la care tu trebuie să participi activ. Ea nu te poate face să vezi din afară ce se întâmplă pentru că tu, corpul tău, trebuie să comunice cu medicul, cu moașa, pentru ca nașterea să se producă în bune condiții.

Cum v-a transformat pe dvs faptul că ați devenit mamă?

Am devenit mamă cu greu, vedeți ironia sorții!? După 17 ani de căscnicie în care nu simțeam așa acut faptul că nu aveam copii, am luat totuși decizia aceasta. Și când am luat-o…natura mi-a jucat feste, cineva a vrut să-mi demonstreze că nu noi suntem cei care fac cărțile. Am aflat deci, ca am probleme medicale care mă pot împiedica să devin mamă. Nu am renunțat, am început procedurile pentru inseminare artificială. Ținând cont de această situație, să știți că nu am devenit disperată. Am privit lucrurile relaxat, dacă mă vedeați atunci ai fi crezut chiar că nu mă afectează deloc. Dar să mă fi văzut când am primit telefonul de la colega mea care îmi monitoriza analizele și mi-a spus că sunt însărinată!! Iar după, cănd am devenit mamă s-a schimbat totul. E ciudată viața asta pentru că nu ai cum să-ți dorești cu ardoare să fii mamă dat fiind că e un sentiment pe care nimeni nu ți-l poate descrie. Trebuie să-l trăiești ca să înțelegi. M-a tranformat acest nou și important (cel mai) rol. Dacă în viața profesională sunt destul de puternică  când vine vorba de copilul meu…sunt extrem de slabă. Mă îngrijorez de multe ori atât de tare încât îmi fac tot felul de scenarii, multe vecine cu paranoia :))

Spuneți-mi, mai fac femeile avort?

E un subiect sensibil, cel puțin pentru mine. Eu am refuzat să mai fac avorturi la cerere de când am rămas însărcinată. Partea bună este că această intervenție nu ne este impusă în fișa postului. Din ce aud  și de la colegii mei, avorturile chirurgicale sunt în scădere, cresc însă avorturile medicamentoase având în vedere că au fost reglementate din punct de vedere legal și la noi, de puțin timp. Am destul de mulți colegi care nu mai fac avorturi la cerere, n-aș știi să vă spun exact care sunt motivele fiecărora. .

Familia și cariera! Cum le împăcați?

Având în vedere că și soțul meu a avut perioade în care lucra în ture de noapte sau când pleca în tot felul de delegații, ne-am obișnuit unul cu celălalt. De când avem copilul este mai greuț pentru că simțim nevoia să petrecem cât mai mult timp cu el, dar ne luam destul de des mici concedii și călătorim toți trei! E plăcerea noastră!

De ce vă temeți?

Că o să devin o soacră ca-n povești! Mă tem să nu fiu o mamă de băiat prea posesivaă, râde doamna doctor cu o expresie a feței destul de alintată!

Știți ce e interesant? Că doctorul cu care naști prima dată îți poate influența nu doar perioada aia imediat următoare după naștere, dar și decizia de a avea al doilea copil 🙂

Mulțumesc, stimată doamnă doctor!

 

Unica Summer Bike Fiesta. Petrecere pe bicicletă cu adiere de copilărie şi libertate

Am avut prima bicicletă la 13 ani. Doamne ce bucurie a fost pe mine când l-am văzut pe tata intrând pe poartă cu Pegasul la subraţ.

Era atât de frumoasă, roşie cu corne argintii, şi deşi foarte grea, era mândria mea, simţeam că e o răsplată pentru ceva bun ce făcusem.

Când am auzit de Unica Summer Bike, am zis că e momentul perfect pentru a mă întoarce la dragostea mea, bicicleta, chiar dacă nu mă mai urcasem pe o bicicletă de vreo 12-13 ani. Zis şi făcut. Am împrumutat bicicleta Anei şi am plecat cu încredere la party-ul pe două roţi deşi când m-a văzut Chelba cum merg pe bicicletă (în primă fază :)))) ) l-au luat transpiraţiile. S-a convins repede că nu mă poate face să mă răzgândesc şi a hotărât că mai bine mă suţine. Am avut şi un proiect acolo pentru prietenii  noştri de la Meli Melo Paris (unul dintre sponsorii evenimentului), aşa că m-a ajutat să fac şi treaba, mi-a asigurat bicicleta şi cred, şi-a făcut cruce cu limba. Entuziasmul meu, de nedescris.

Ce s-a întâmplat acolo, practic:  S-au reunit câteva sute de bicicliști care au pedalat de la București Mall către Roaba de Cultură, din Herăstrău, alături de echipa revistei Unica, într-o atmosferă de party cu adieri de copilărie dacă ţinem cont de faptul că am fost răsfăţaţi cu înghețată de la Gelatecco , vată de zahăr de la Alida’s Sweet Cloud, cafea de la CafeCicleta și limonadă de la Fresh Corner.

Bicicliştii şi biciclistele deopotrivă au fost antrenaţi în diverse concursuri care au făcut ca timpul să treacă foarte repede, Participantele și-au demonstrat măiestria de a se da cu ruj în timp ce pedalează, iar trei dintre ele au fost premiate cu produse Sephora (btw eu am luat premiul cel mare, mulţumesc Sephora 😀 ). Posesoarea celei mai frumoase ținute a câștigat un ghiozdan și accesorii Meli Melo, cel mai cool grup de prieteni care a postat poza pe Instagram sau Facebook a plecat către Roaba de Cultură cu volume oferite de Editura Litera, iar cel mai bun selfie a fost premiat de Sarantis. De asemenea, participanții s-au pozat la panoul Unica Summer Bike Fiesta, care a fost realizat de artistul D21 – Ciprian Dumitriu.

Atmosfera de fiesta a fost întreținută și de bikerii profesioniști de la Vans, care au strâns  participanții în jurul lor pentru a le admira schemele inedite făcute cu bicicletele. În jurul orei 19:00, am plecat în coloană   de la București Mall către Roaba de Cultură, unde am fost întâmpinați de ritmurile africane, sud-americane, jazz, funk sau hip-hop mixate de DJ UFe.

Traseul mi-a plăcut cel mai tare! O seară atât de frumoasă şi caldă în Bucureşti! Am simţit frumos fiecare km parcurs, m-am bucurat de plimbare constantând că atunci când parcurgem cu maşina oraşul, creierul nostru reacţioneză ca şi cum am merge cu ochii închişi…M-am bucurat să văd bucureştenii zâmbind la vederea noastră, participanţii la trafic atenţi  şi nestresaţi de faptul că le facem greutăţi şi agenţi de poliţie grijulii  care păreau că primesc acest eveniment ca o gură de aer în munca lor de zi cu zi.

Conchid prin a vă spune că Unica Summer Bike Fiesta a fost o sărbătoare a relaxării. O încurajare pentru a-ţi petrece timpul în aer liber, făcând sport. Felicitări, echipei Unica, dar şi sponosorilor Meli Melo Paris, Sephora şi Suzuki!

Anul viitor, poate veniţi şi voi! 🙂

IMG-20160827-WA0009

IMG-20160827-WA0011

 

14141874_663806017127670_2921819869500868240_n

IMG-20160827-WA0005

IAF_8562

 

IAF_9205

CRS_4790

CRS_4770

IAF_8124

 

IMG-20160827-WA0011

CRS_5190

CRS_5488

Foto: Cristian Duminecioiu

Armand Ionescu

Christian Tudose

Reinterpretarea obiectelor vestimentare de budoar. Sandalele cu puf/blană

Deşi  pe plaiurile mioritice d’abia anul acesta au apărut şi pe stradă faimoasele excentricele sandale/papuci cu puf, tendinţele nu sunt aşa noi, ele făcându-şi apariţia pe marile podiumuri de modă încă de prin 2011.

Nu cred că miră pe cineva faptul că personal îmi place genul ăsta de încălţăminte datorită efectului wow pe care îl oferă oricărui outfit.

Am răspuns provocării Republica News de a scrie  despre acest subiect, la iniţiativa Ralucăi, care mi-a scris de dimineaţă că a rămas şocată să vadă la cineva pe stradă asemenea încălţări. Apropo de Republica News, o dată pe săptămână puteţi citi articole semnate de mine şi aici: www.republicanews.ro, la secţiunea STYLE & LIFESTYLE

Ei bine, pentru a nu crea totuşi un efect de şoc, acest tip de încălţări trebuie purtat într-un context deosebit, nu la piaţă sau în parc, pentru că de fapt aceste sandale pufoase sunt o reinterpretare mai elegantă a papucilor de ”budoar”, iar ca să nu se păstreze efectul original, ar fi bine ca ei   să fie purtaţi în ocazii ”oximoronice”.

Ţinutele purtate în asociere cu ”ghemele” de blană trebuie să fie cât mai simple, în culori nude, uni şi clar să nu includă un alt obiect vestimentar din acelaşi material, cum vedeţi în poza de mai jos! Aşa nu!

juneambrosefurcoat2

Trendul a explodat abia dupa ce prin 2015, Kim Kardashian a fost fotografiată purtând o asemenea pereche de sandale la un eveniment, mă rog sandalele acelea erau Celine şi costau cam cât un Logan  🙂

Iar când şi Rihanna a început să adopte aceste piese, sigur că în secunda imediat următoare, ele  au devenit must have.

Încă e disputată la nivelul criticilor de modă această tendinţă dintr-un motiv simplu,  faptul că în general ideea de puf, blană este asociată sezonului rece.

Ca orice piesă excentrică, trebuie să simţi că poţi s-o porţi, să ţi-o asumi, pentru că nu vrei să se vadă jena pe chipul tău, nu?

Combinaţia  de mai jos, de exemplu, mi se pare inspirată!

Cordial,

L

fur-heels-outfit

 

Anii de căsătorie.

Zilele trecute m-am întâlnit cu un client care îşi dorea o invitaţie mai deosebită. Invitaţie de nuntă…Nuntă de Aluminiu. Recunosc, am ridicat puţin din sprâncene, nu prea ştiam despre ce este vorba, dar  aveam să aflu repede că Nunta de Aluminiu reprezintă aniversarea a 10 ani de căsătorie. Foarte frumos, îmi zic. Eu sunt de acord să găsim cât mai multe motive de party 🙂

Curioasă, am dat un serch pe google şi am aflat că dacă ai dispoziţia şi banii ca să organizezi în fiecare an câte o ”nuntă”, tradiţia internaţională te sprijină în sensul acesta! Priviţi:
1 an: nunta de hartie
2 ani: nunta de bumbac
3 ani: nunta de piele
4 ani: nunta de panza
5 ani: nunta de lemn
6 ani: nunta de fier
7 ani: nunta de cupru
8 ani: nunta de bronz
9 ani: nunta de lut
10 ani: nunta de tinichea sau de aluminiu
11 ani: nunta de otel
12 ani: nunta de matase
13 ani: nunta de dantela
14 ani: nunta de fildes
15 ani: nunta de cristal
20 de ani: nunta de portelan
25 de ani: nunta de argint
30 de ani: nunta de perle
35 de ani: nunta de coral sau jad
40 de ani: nunta de rubin
45 de ani: nunta de safir
50 de ani: nunta de aur
55 de ani: nunta de smarald
60 de ani: nunta de diamant

Bineînţeles că dacă vă gândiţi la o petrecere deosebită, care să aibă legătură cu tipul ”nunţii” celebrat, vă pot ajuta cu un concept ieşit din comun, iar prietena mea Laura Drăghici, cu aranjamente florale unicat!

Cu drag,

L

 

 

Pălăria. Un accesoriu cu secole de istorie. Femei de succes- Mădălina Vlad- DESIGNER DE PĂLĂRII

Dacă în istoria îndepărtată pălăria era privită doar ca o modalitate de a-ţi proteja capul de frig, ploaie sau vânt, mai apoi fiind un accesoriu absolut obligatoriu care completa orice ţinută, având darul de a eticheta omul care o purta, de a-i transpune statutul în societate, acum pălăria e revenit spectaculos. Pălăria este piesa care face senzaţie în moda contemporană fiind un laitmotiv excentric în marile prezentări de modă ale designerilor internaţionali, şi mai nou, şi la noi!

Astăzi, la rubrica Femei de sucees- puterea exemplului, am plăcerea să v-o prezint pe Mădălina Vlad, Designer de pălării, deţinătoarea brandului Mădălina Vlad Pălării.

1.    Cum te-ai apucat de creat pălării?
Ma învârteam printre artişti şi căutam de ani de zile o cale proprie de exprimare. Practic, viaţa mea s-a schimbat într-o singură zi, după ce am citit un interviu al lui Nea Nicu, “ultimul pălarier” din Bucureşti. Regretul său că tinerii nu mai au dorinţa să înveţe această meserie m-a motivat să îmi încerc norocul. Am căutat materiale, am căutat carţi, am vorbit cu toţi cei care m-ar fi putut ajuta în acest demers. Şi am reuşit!

2.    3 cuvinte care îţi definesc colecţiile?
Studiu, reinterpretare şi multă muncă creativă. 

3.    Cum ai reusit să te faci cunoscută respectiv să ajungi la marile prezentări/evenimente ale lumii mondene din Bucureşti/ţară?
Atunci când începi să faci ceva care te reprezintă, oportunităţile vin spre tine. Am avut şi mult noroc! Prietena mea Crina Moldovan, designerul casei de modă R’Ias Couture fusese selectată să participe la Soirees de la Mode, organizată de Alin Gălaţescu. La 3 luni după ce luasem hotărârea de a face accesorii pentru cap primeam provocarea de a gândi câteva piese care să completeze ţinutele Crinei la acel eveniment. De atunci şi pâna acum am funcţionat ca o echipă bine închegată.

4.    Care e filosofia ta de business în ceea ce priveşte clientele tale? Execuţi ceea ce ţi se cere de fiecare dată sau mergi pe consiliere?
Îmi place foarte mult să stabilesc o relaţie cu clientele mele, să văd ţinutele pe care urmează să le poarte, să le cunosc stilul, să ne jucăm cu mai multe forme şi volume. Încerc să realizez pentru ele piese unice. Majoritatea clientelor caută accesorii pentru evenimente speciale.

5.    Ai ajuns ce îţi imaginai în copilărie?
Nu, nicidecum. Când eram mică mă gândeam la meserii mult mai masculine. Mi-am dorit pe rand  să fiu pilot de avion, să plec pe mare…  Cred că în spatele acestor planuri se afla o dorinţă uriaşă de libertate.  De exprimare.

6.    Familie şi carieră, cum le împaci?

Când am ales această meserie, am luat în considerare şi acest aspect. În zilele noastre avem tot mai puţin timp să ne ocupăm de familie. Mă înspaimântă gândul că nu aş putea să îi acord copilului meu timpul şi atenţia de care ar avea nevoie. Mare parte din problemă a fost rezolvată pentru  că sunt o viitoare mamă care işi petrece timpul construind “puzzleuri” pentru oameni mari.

7.    Regalitatea engleză. Te inspiră?
Regalitatea, din toate ţăriile în care ea mai există, inspiră orice designer de pălării şi accesorii pentru cap. Mă bucur că şi în România a luat amploare conceptul de garden party şi că tot mai multe femei sunt atente la ceea ce poartă la aceste evenimente.

8.    Care este profilul doamnelor care poartă pălarii în România? Sunt şanse să vedem din nou femei cu pălarii pe strazile Bucureştilor, cum era odată?
Pălaria şi podoabele pentru păr sunt accesorii destul de greu de purtat. În general doamnele şi domnişoarele curoajoase le folosesc cu succes. Orice accesoriu pentru cap îti schimbă postura corpului, felul în care îţi mişti capul, felul în care zâmbeşti. Pălaria ne transformă pe interior, ne oferă distincţie. Foarte important este să te documentezi şi să studiezi ce fel de pălarie îţi este recomandată, în funcţie de forma feţei. Nu există persoană pentru care să nu existe o pălarie potrivită.
Personal, nu cred că există şanse ca pălaria să devină un “must” pentru ţinuta de stadă, dar se poate observa o creştere în ceea ce priveşte interesul pentru pălării atât la femei cât şi la bărbaţi.

9.    Apelează persoanele publice la tine? Au „afinitate” către purtarea pălăriilor?
Există mai multe persoane publice care au purtat pălării şi accesorii care îmi poartă semnătura. Adina Halas, Cosmina Păsărin şi Xonia sunt doar câteva nume dintre cele care au apelat la serviciile mele.

10.    Te transformă o pălărie într-o lady?
Starea de “lady” vine din interior, pălăria poate accentua ceva ce deja există în noi.

Pe Mădălina Vlad o puteţi găsi aici:

https://www.facebook.com/madalina.vlad?fref=ts

14055690_10202055609748385_1029408708_n

14080999_10202055614988516_518907570_n.png

14081084_10202055609708384_1528063111_n

14081392_10202055614788511_1089838901_n

14088908_10202055615028517_978716579_n.png

14089329_10202055609788386_276457459_n

14101889_10202055614908514_141707162_n

14111612_10202055614868513_816729884_n

14111727_10202055614828512_1807947179_n

Cazul Genius Travel. Ce facem cu ţepele din turism.

Toata presa a vuit săptămâna aceasta despre cazul Genius Travel. Da, o altă agenţie de turism care a fugit cu banii turiştilor în plin sezon. Sau poate n-a fugit, deşi patronii sunt de negăsit şi motivează că ar fi în insolvenţă, tot un fel de a fugi cu banii este  având în vedere ca oamenii nu au rămas doar fără vacanţe, dar au pierdut şi o grămadă de bani.

Auzind că se vrea schimbarea legislaţiei ca o consecinţă a ultimei ţepe date de Genius Travel, am „profitat” de prietenia mea cu Mihaela Stanciu (Owner Mika Travel) şi am rugat-o să-mi spună cum vede ea lucrurile, din interior.

Iată răspunsul ei:

”După o vastă experienţă în turism, de mai bine de 26 de ani, am avut ocazia neferictă ca în ultimii 6 ani să întalnesc  şi chiar să mă confrunt cu multe cazuri de “ţepe”. Ţepe  pe care agenţii mari din Romania le-au dat turistilor şi inclusiv  agenţiilor de turism partenere (multe dintre ele intrând în faliment, după o activitate de prestigiu şi tradiţie în zona lor de acţiune).

Se vehiculează câteva schimbări în legislaţia turismului (pentru cine nu le cunoaşte, le-am rezumat mai jos www.ziare.com), schimbări care sunt gândite total în defavoarea tuturor agenţiilor de turism, fie ele de bună credinţă, chiar dacă se strigă sus şi tare  că ele ar deservi exclusiv interesul  turistului.  Cred că ar fi util să se înceapă cu următoarele schimbări în legislaţie.

  1. Verificarea de către Autoritatea Naţională de Turism a tuturor agenţiilor de turism, dacă au sau nu încheiate poliţe de insolvenţă.
  2. Fiecare societate de asigurare să emită poliţe conform Licenţei de turism, adică: Poliţa pentru Tour operator dacă este licenţiată tour operator şi poliţa pentru agenţie detailista, dacă are licenţă de agenţie de turism detailistă. La acest moment lucrurile nu stau aşa. Genius Travel are Licenţă de tour operator şi poliţa de insolvenţă de detailist, care bineînţeles, nu acoperă aproape nimic din ce ar fi trebuit să acopere poliţa de tour operator.
  3. Deschiderea agenţiei de turism cu Brevetul unei persoane care are carte de muncă în acea agenţie! Pare un lucru minor, dar e foarte important. Nu doar să se cumpere Brevetul, cum se practica, urmând ca agenţia să rămână pe mâna unor oameni care nu au studiat vreodată acest domeniu.
  4. O listă neagră la A.N.T , publică, cu toţi cei care au cauzat pagube în acest domeniu, în aşa fel încât toţi turiştii şi furnizorii de servicii să poată ştii de la început cu cine lucrează.
  5. Interzicerea pe viaţă de a mai activa în domeniul  turismului, dacă ai cauzat pagube în acestă bransa . Am avut o ţeapă de la un TO din Bucureşti care s-a mutat în Cluj, şi-a deschis o nouă agenţie, cu aproape acelaşi nume, pe Brevetul altei persoane. Dacă  funcţionează cu acelaşi scop, nu avem cum să ştim, nici noi, nici turiştii care poate nu cunosc situaţia exactă. Sper totuşi să nu   auzim de o nouă ţeapă!

În cazul în care limita polițelor de asigurare ale agenţiilor va creste de cinci ori, aşa cum se vehiculeză,  asta nu însemnă excluderea eventualelor ţepe ”premeditate”. Dacă cineva are acest scop, el nu va fi oprit de   suma de 4500 euro! Şi garantez că va avea bani să o achite!

Credeţi ca motivul pentru care  Genius Travel  sau  alţi tour operatori, dau ţepe, îl reprezintă  plăţile  salariale  sau  plaţile utilităţilor agenţiei?  Nici vorbă. Pentru că vorbim de sume între  100. 000 euro şi  5 mil euro!!

Să nu uităm că sunt contracte care se achită la 30 zile sau 60 de zile, de zeci sau poate milioane  de euro, cum va fi atunci ? Rulajul face parte din sufletul comerţului  !

Aceste 2 propuneri legislative care se vehiculează acum, cu siguranţă vor deteriora şi mai mult acest domeniu şi  nu va rezolva cu nimic situaţia ţepelor!

„ANT s-a gandit la trei proiecte care sa ii protezeje pe turisti, scrie Profit.ro. Unul dintre ele prevede ca limita politelor de asigurare ale agentiilor de turism impotriva falimentului sau insolventei sa creasca.

Astfel, agentiile mai mici care acum au polite de 10.000 de dolari vor trebui sa se asigure pe viitor cu 50.000 – 100.000 de euro, iar turoperatorii vor plati o polita de 250.000 de euro, in comparatie cu 50.000 de dolari cat este in prezent, dupa cum a declarat George Boruna, directorul general al Directiei Generale de Control si Autorizare din cadrul ANT.

O a doua masura este infiintarea unui fond de garantare, la care agentiile de tursim sa contribuie cu o suma in functie de incasari. In caz de insolventa, clientii vor primi despagubiri din acest fond.

Daca agentiile sunt de acord cu cele doua proiecte, acestea nu agreaza deloc cea de-a treia propunere, prin care ANT vrea sa introduca un „cont fiduciar” in care sa fie platite vacantele clientilor.

„Turistul, in momentul in care vine la agentie, plateste vacanta intr-un anumit cont inregistrat la o banca. Agentia va trebui sa mearga la o banca si sa-si inregistreze un cont, care se va numi contul fiduciar. La orice banca vrea”, a explicat Boruna.

Astfel, firma de turism va trebui sa dovedeasca bancii ca banii sunt transferati la hotel si nu folositi pentru alte plati.

 

 

 

 

Laitmotiv de vară. Le voyage.

Un om înţelept mi-a spus la un moment dat să nu mă mai stresez, pentru că la final, noi rămânem cu 3 lucruri. Cu ce iubim, cu ce mâncăm şi cu ce vedem. Întotdeauna mi-au plăcut călătoriile. Mi-a plăcut să văd, să cunosc şi să mă transpun în locuri „străine” pentru a-mi imagina dacă m-aş putea obişnui acolo. Sunt un om care se leagă în general de locuri, de obiecte şi de oameni. Nu cred că aş putea să fiu mai mult  decât o „călătoare”. De aceea mă regăsesc în noua colecţie Meli Melo Paris, pentru că fiecare accesoriu spune povestea unei culturi diferite. Şi pentru că sunt atât de preţioase aceste accesorii în călătorii, unde nu putem să ne luăm după noi tot şifonierul, dar putem cu doar câteva obiecte vestimentare şi accesorii diferite, să creăm o multitudine de outfituri.

Ieri, la un cappuccino excelent, am discutat cu Laura Nicolau, Director de marketing, Meli Melo Paris, despre noua colecţie „Le Voyage”. În plus vă pregătim nişte surprize, foarte curând.

Le Voyage. Bijuteriile cu detalii metalice sub formă de bănuți, franjuri sau pene și gențile cu franjuri și aplicații cu ciucuri și imprimeuri hippie, reprezintă tabloul perfect pentru o colecție dedicată spiritului liber, celor cu bagajele mereu pregătite pentru o noua experiență.

”Prima parte a călătoriei sezonului va începe  în luna august, prin lansarea colecției „Voyage de Luxe”, urmată de o călătorie în lumea accesoriilor retro, prin intermediul colecției de la început de septembrie, „Retro Voyage”.

Și pentru că ne vom apropia de lunile în care plănuim noi vacanțe și escapade, pentru începutul de iarnă, călătoria va continua cu „Voyage Nomade”, de la jumătatea lunii octombrie. Destinația, dupa lungul drum printre stiluri și experiențe noi, o reprezintă lansarea colecției de sărbătoare, prin eleganța și misterul accesoriilor din tabloul petrecerilor de final de an, printr-o colecție intitulată „Voyage Royale”, planificată pentru jumătatea lui noiembrie. Colecțiile vor fi disponibile în magazinele Meli Melo – Paris, dar și online, pe www.melimelo.ro.”, ne-a declarat Laura Nicolau, Director de marketing Meli Melo Paris.

 

 Meli Melo – Paris  a deschis primul magazin in anul 1998 in Bucuresti, în prezent deținând un total de 36 de magazine, dintre care 1 magazin tip outlet, 1 magazin în Chisinau și 2 magazine în Sofia.

Categoriile de produse care se găsesc în magazinele Meli Melo – Paris se adresează atât micuțelor domnișoare, dar și femeilor cu un stil vestimentar perfect conturat, independente, în căutare de accesorii, tendințe, noutăți în materie de modă.

Produsele disponibile în lanțul de magazine: cercei, coliere, brățări, eșarfe, curele, ochelari de soare, ceasuri, genți, accesorii pentru sezonul estival (costume de baie, pareo sau evantaie), cele mai variate modele de accesorii de păr, dar și incălțăminte si piese vestimentare.

 Meli Melo Le Voyage FW '16  (1)

Meli Melo Le Voyage FW '16  (2)

Meli Melo Le Voyage FW '16  (3)

Meli Melo Le Voyage FW '16  (4)

Onorabile Bogdan Naumovici,

Pentru cine nu-l cunoaşte pe domnul Naumovici, cei care nu sunt în branşă, domnul este o emblemă în publicitatea romaneasca, indiferent ce spune unul şi altul. Dacă vă spun de „halatul, unde e halatul” sau ” ăla mic şi roşu care…” ştie şi omul de rând despre cine vorbesc.

Omul caştigă  premii, face campanii memorabile, e un „guru” al publicităţii ce să mai.

Îmi amintesc de Dl. Naumovici de pe vremea când studentă fiind, ne strângeam cu toţii în Music Club (parcă aşa se numea) la vestitele AdBreak-uri! Ce cool era să fim acolo! Chiar daca de multe ori era un sacrificiu în bugetul de studenti!

Astăzi mi-a atras atenţia acest pasaj dintr-un recent interviu pe care B.N  l-a dat pentru Iq Ads.

„Am o singura copywriterita acum, din cei 4 oameni pe care scrie „creativ” din agentie, care tocmai a plecat in concediu de maternitate, la nici un an de cand a venit. Imi vine sa o omor. Dar abia o astept inapoi.”

Interviul integral îl găsiţi aici http://www.iqads.ro/articol/35903/directoarea-de-creatie-bogdan-naumovici-fara-exercitiul-repetat-de-a-scoate

Ideea este simplă, cred că în dorinţa de a fi simpatic că mi-e frică să cred că domnul Naumovici chiar aşa superficial gândeşte, acesta reuşeşte să-şi pună femeile din publicitate, direct în cap! Şi nu, nu trebuie să fii feministă ca să sesizezi aroganţa şi misoginismul cu care domnul Naumovici dă de pământ cu femeile „puse bine” în departamentele de craţie. Ce am înteles eu, oricât de bune ar fi femeile în poziţiile respective, la fiecare dintre ele, mai devreme sau mai târziu, în cazul domnului, mult prea devreme se pare, se produce tragedia. Femeia nu mai poate să joace rolul de profesionist egal bărbatului şi cedează instinctului biologic de a fi mamă. Pam-pam! Şi uite aşa i se strică zenul domnului!

N-am să fac analiza pe citat ca să mă apuc să vă dau o temă de gândire stimate domn, pentru că sunt prea mică pentru dvs, dar dacă aş face-o, v-aş întreba, v-aţi gândit oare că poate fata aia care a rămas gravidă imediat ce s-a angajat, aştepta asta de ani buni? Poate ca nici nu mai spera! Sau poate că totuşi e o normalitate să vrei să faci şi un copil la un moment dat. Sau poate că poţi să fii şi mamă şi asta nu înseamnă neaparat să paralizezi profesional? A?

Ştiţi ce vă doresc, onorabile? Ca fetele astea care vă tot strică planurile să nu cedeze intimidării stereotipice pe care o testaţi, să nu se întoarca aşa repede, să fie suficient de smart încât să nu-şi refuze dreptul la fericirea pe care ţi-o dă primii anii din viaţa propriilor copii şi….a, ba nu! Sper să nu se mai întoarcă deloc. Poate câţiva ani de freelancing le-ar ajuta. Să împace şi capra şi varza.

 

Cu respect,

O novice în ale publicităţii.

L C

 

 

 

Femei de succes. Puterea exemplului. Alexandra Motrescu, owner ALMO New Learning Concept

Îmi face plăcere să v-o prezint azi, pe Alexandra Motrescu, owner ALMO New Learning Concept.  Despre Alexandra nu vreau să vă vorbesc eu, o să las interviul să vorbească de la sine. Vă spun doar atât. Ştiu unde va învăţa Agnes engleză, începând cu anul viitor!

1. Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?
AM: Meseria mea, cumva, a venit ca o posibilitate de a pune in practica o dorinta, care mi-a ghidat copilaria si ulterior adolescenta: dorinta de a schimba ceva. Nu am excelat niciodata, insa eram foarte buna la toate. Contradictoriu, ca firea umana. Nu-mi vedeam genialitatea in fizica, matematica, chimie, sport. Eram printre cei mai buni la scoala, aveam mediile printre primii din clasa, insa niciodata prima, prima sa fiu remarcata. Aveam idei bune la romana, ce-i drept, dar mai greseam din neatentie, munceam pentru 10, insa niciodata nu voiam sa fiu impecabila, imi placea sa stiu ca am greseli, ca sunt umana. Nu mi-am insuflat povara “primului” din clasa, insa eram cumva mereu aproape.
Menirea mea avea sa fie din nou contradictorie , revelatoriu transmisa de un profesor de limba romana, dupa o lectie de practica: “Tu ai menirea de a fi profesor”, mi-a spus. Si de atunci am stiut ca totul avea sa se schimbe, toata negarea mea s-a transformat in poate. Poate nu e chiar asa de rau sa fii profesor, poate, aspirational vorbind, pot schimba lumea. Atunci epifania s-a produs. STIAM! Voi schimba lumea fiind profesor. De unde am inceput? Dintre copii si pentru copii, de la vagi cunostinte de predare, la efectiv procesul in sine, dar mereu cu flacara aprinsa ca mi-am gasit MENIREA! Am invatat ca toate teoriile si practicile nu au success, daca nu le gandesti tu, ca profesor, daca nu le cauti in jurul tau, altfel, o notiune ca educatia centrata pe elev poate ramane la fel de vaga si inerta precum este in mare masa a invatamantului romanesc. Am crescut, datorita meseriei mamei mele, in cancelarii, printre profesori si invatatori si mi-am dorit sa fiu ca mine si mai putin ca ei. Individualitatea mea ca profesor s-a produs ca rezultat al dorintei mele de a fi creativa, inovativa si mereu “altfel”, mereu mai buna, mereu mai pregatita, mereu profesionista.
Dupa 7 ani in care am fost instrumentul menirii mele, am propria mea materie pentru care zi de zi invat sa fiu cea mai buna, sa excelez.
Menirea unui om se simte, nu se invata, iar eu mi-am gasit sensul vietii mele profesionale si personale, imi motiveaza intreaga existenta dorinta de a schimba ceva, ieri un copil, azi un adult, maine un viitor profesor si in viitor, un sistem. Visele mici se contureaza in vise mari, prin munca, daruire, timp si profesionalism. Iar eu am rabdare, mi-am gasit calea.
2. Cum a fost drumul catre success? Ce inseamna pentru tine „succes”?
AM: Drumul a fost cu intoarceri, schimbari de perspectiva, incercari, reusite, experiente. Dar de cand am concluzionat, cu 7 ani in urma, care imi este scopul, succesul profesional a venit in mod natural.
Insa, succesului trebuie sa-i aloci timp, consecventa, perseverenta, munca, trebuie sa fii pregatit atunci cand vine, sa fii pe o pozitia net superioara celei de la care ai plecat. Dorinta produce schimbarea, iar munca o intretine.
Succesul meu nu se rezuma doar la gasirea MENIRII, succesul meu este sa creez schimbarea. De-a lungul experientei de profesor am semnalat nereguli in predare, in interactiunea profesor-elev, in implicarea si motivarea de a invata si succesul meu nu se rezuma doar la a fi un profesor capabil, apropiat de cursanti, daruit meseriei, profesionist si cu rezultate, succesul meu este strans legat de dorinta de a schimba, de a oferi solutii unor probleme identificate in educatie, de a ma implica in schimbarea de mentalitati, de a fi un exemplu pentru cei cu care interactionez. Succesul meu este aici, pentru ca nu am asistat pasiva la esecurile de sistem, am venit ca un pansament temporar, ca sa vindec bubele si ca, ulterior, sa fiu dintre aceia care impiedica aparitia lor.
3. Ce greseala ai facut la inceput de cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?
AM: Greseala lui Poate nu a fost constant in gandurile si actiunile mele la inceputul traiectoriei centrului de limbi straine ALMO- New Learning Concept. Poate ca in orasul Ploiesti nu suntem pregatiti sa existe o alta viziune asupra educatiei si asupra modului de predare, poate nu exista loc pe piata pentru noutate, poate nu exista cerere, poate actiunile mele de marketing nu sunt suficiente, intr-atat incat sa genereze awareness, sa-mi aduca cursanti, clienti, potentiali.
Odata intrata in acest segment de nisa, am vazut cum toate „poate nu”-urile s-au spulberat vazand cu ochii si am avut in fata mea oameni dornici de nou, de schimbare, de o atitudine proactiva, de un suflu nou intr-un sistem demiurgic cu un transfer de informatii unilateral.
Cred ca teama naste greseli, insa greselile te fac sa pasesti precaut, sa-ti ramai fidel cauzei si sa asculti, sa ii asculti pe cei din jur, la urma urmei, schimbarea nu este pentru tine, este pentru si despre ceilalti.
4. Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?
AM: Viata profesionala am inceput-o scriind in engleza articole de moda, pe un site din Italia. Modul in care ajunsesem aici a fost cu totul triumfator, de una singura, avand curajul de a-mi trimite CV-ul, fara experienta, dar cu o dorinta uriasa, stiind ca va urma sa fac ceea ce ma extazia. In acest fel mi-am exersat abilitatile de limba, le-am dezvoltat, le-am slefuit, fiind conectata in permanenta la un mediu 100% vorbitor de limba engleza, atat online, cat si offline. Personalitatea este un cumul de experiente, a mea se remarca prin dorinta de a fi in trenduri proprii si totusi actuale, mi-am gasit un stil, e schimbator, creste, testeaza si evolueaza odata cu mine.
Tinuta e parte din cartea mea de vizita, e incorporata in personalitatea mea, iar copiii imi remarca intotdeauna cate un obiect vestimentar care le face cu ochiul sau o combinatie de culori atragatoare. Creativitatea nu zace in interior, ea se vede si la exterior, iar in educatie creativitatea este parte din fisa postului.
5. Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?
AM: Domeniul in care activez se concentreaza in jurul influentei de gen feminin, simt ca fac parte din peisaj intr-un mod complementar.
6. 2 carti care te-au motivat in viata
AM: Alegerea va fi strict una de actualitate, este vorba de 2 carti care mi-au inspirat parcursul profesional, m-au motivat sa pun intrebari si sa-mi gasesc raspunsuri: Intreaba-te de ce, Simon Sinek si The Element, Sir Ken Robinson.
Un all time favourite este Teoria Inteligentelor Multiple, citita in facultate si recitita de fiecare data cu noi revelatii, idei. Psihologia nu trebuie neglijata in procesul pedagogic, este parte integranta si care asigura eficienta metodei de predare. Un principiu pe care l-am adoptat in conceptul de predare ALMO este acela al lectiilor personalizate, in functie de particularitatile cursantilor si nu invers, printr-o programa standardizata. Toate aceste 3 carti pot sintetiza parcursul ALMO de la faza de idee, la aplicabilitate si acum rezultate:
Pasul 1- The Element: ce-mi aduce bucurie, care imi este pasiunea si ce reprezinta „elementul meu”
Pasul 2- Intreba-te de ce: conceptul cercul de aur, orice pleaca de la intrebarea de ce cursurile si conceptul inovativ ALMO?
Pasul 3- Teoria Inteligentelor Multiple: educatia centrata pe elev, cine este EL din fata TA?
7. Familia si cariera? Cum le impaci?
AM: Familia si cariera se intrepatrund realmente in viata unui antreprenor, insa ambele laturi imi produc stare de bine, nu fug de una si ma refugiez in alta sau vice versa. Antreprenoriatul este stilul meu de viata, poti inclina foarte usor balanta in favoarea carierei sau orelor „peste program”, dar chiar si asa eu nu le consider excese, ci parte a unui proces evolutiv, care ma ajuta sa cresc, sa ma dezvolt personal si profesional. M-am dezvoltat personal enorm de mult la „munca”, prin proiectele in care m-am implicat, prin oamenii cu care am interactionat, prin calatoriile intreprinse si am o stare de echilibru care imi ofera timpul necesar oricarui tip de activitate.
8. Moto-ul tau in viata
AM: Cumva exista 2 moto-uri, care m-au urmarit de-a lungul timpului si care au capatat semnificatie de laitmotiv in timp si care, transmit chiar si acelasi mesaj: Stay hungry, stay foolish si Tot ce stiu e ca nu stiu nimic. Ambele au in comun setea de cunoastere, pe care o consider caracteristica personalitatii mele.
9. Te-ai gandit sa pleci din Romania?
AM: Mereu plec din Romania, mereu in cautare de alte culturi, filozofii, stiluri, dar mereu ma intorc, pentru ca aici am ales sa fac diferenta.
10. Educatia in Romania. Cum vezi lucrurile?
AM: Intr-un recent interviu al noului Ministru numit in functie, prof. univ. dr. Mircea Dumitru, am remarcat ca s-a pus problema, diferit de mentalitatea de pana acum, a raportului de putere de la elev catre profesor, nu invers, ca pana acum. Ministrul s-a aratat vadit ingrijorat de nefericirea de pe fata copiilor, lasati singuri in tot procesul educational.
Pentru ca stau printre copii de toate varstele, am ajuns la o concluzie care descrie generatia de acum: copiii nu mai invata si nu mai fac lucruri gratuite, daca nu vad un beneficiu. Este mentalitatea tinerilor care se joaca si castiga ceva, puncte, level superior. Este mentalitatea tinerilor care au ce face in timpul liber, care nu se plictisesc, care nu sunt atat de flexibili precum eram eu, carora tehnologia le-a oferit un mediu hibrid, autosuficient.
Noi de ce invatam? Sa luam note bune, cred ca am fi raspuns toti in cor. In schimb acum aud raspunsuri uinice, diferite ca nuanta si perespectiva. Acum, copiii au variante, au acces la alegeri, pot alege sa descarce si sa stearga orice joc pe care nu-l mai considera relevant sau challenging. Dezvolta frustrari, ei nu pot face aceleasi mutari si in viata reala, in scoli. Ei nu aleg ce invata, nici cine ii invata, ba mai mult, au o alegere, sa nu invete. In fond, ei de ce invata? Multi o fac pentru ca au gasit finalitatea in hobby-uri, in abilitatile lor, altii nu gasesc raspuns si atunci nu mai invata decat pentru parinti. Educatia de astazi nu are finalitatea pe care o asteapta tinerii de astazi, tineri care stiu sa-si ceara drepturile, noi nu stiam, noi nu stiam ca putem sa facem asta. Cursantii care vin la ALMO au posibilitatea de a alege, in primul rand pe noi, in al doilea rand, le cream cadrul in care sa aleaga ce invata, sa existe lectii centrate pe interesele lor.
Sistemul educational si orice sistem in sine are la baza resurse umane, cu cat sunt mai valoroase, cu atat creste capitalul de simpatie si competitivitatea respectivului sistem. Profesorii nu sunt angajati de stat sa intreprinda un favor statului, ci sunt acolo in folosul si beneficiul elevilor, predarea trebuie centrata pe elev si pentru elev.
11.Domnul Trandafir sau Legenda invatatorului/profesorului perfect. Mai exista?
AM: Sunt convinsa ca exista suficient de multi profesori care au inteles ca predatul este despre celalalt si, de aici, toate calitatile: profesionalismul, carisma, bunatatea, daruirea au un numitor comun: menirea. Profesorul perfect al generatiei mele se prea poate ca sa fie total nepotrivit acestei generatii, de aceea, eu consider ca fiecare profesor trebuie sa dobandeasca capacitatea de a fi flexibil, de a fi suficient de carsimatic si extrem de pregatit, ca orele in sine sa aduca un plus de noutate si valoare in contextul accelerat al transmiterii de informatii.

12. Se intampla sa se schimbe rolurile si uneori sa primesti tu lectii de la elevii tai? Daca da, un exemplu te rog.
AM: Fiecare lectie este un exemplu de implicare bilaterala, nu pot cere copiilor sa ma asculte, daca eu nu ascult nevoilor acestora. Cel mai adesea, ascult mesajele indirecte, trebuie sa fii foarte conectat clasei ca sa simti cand trebuie sa plusezi, cand trebuie sa faci o pauza, o gluma, sa redevii serios. Vorbim de dinamica unui mediu de invatare, care este la fel de important ca actul in sine de predare. In momentul in care copiii te plac, le oferi cadrul relaxant, atunci invatarea nu mai are granite.
13. De ce ALMO? Cu ce e diferit fata de alte centre de limbi straine, din Ploiesti?
AM: ALMO New Learning Concept este rezultatul meu, Alexandra Motrescu, la finalul a 12 ani de limba engleza, pregatire in particular si o teama uriasa de a vorbi in public, cu un vocabular neexersat si cu notiuni vagi despre ce inseamna interactiunea reala.Tot eu, Alexandra Motrescu, in ipostaza ulteriora de profesor cu o experienta de predare in medii diverse, de la sedinte one-to-one, la grupuri de peste 20 de cursanti, de la limba engleza la nivel conversational la domenii specializate business si examene high standards, de la copii de gradinita la adulti.
ALMO reprezinta un cumul de raspunsuri la intrebari si solutii la diverse probleme de comunicare. La momentul in care decideti sa urmati cursurile ALMO, se va completa un chestionar de catre parinti sau de catre cursanti, in functie de varsta acestuia (>12 ani), chestionar care ne va furniza o vedere de ansamblu asupra personalitatii cursantului. Ulterior, dupa o discutie si testare individualizata cu viitorul profesor, plasarea se face in grupe de maxim 5 cursanti, avand varsta extrem de apropiata si un nivel de limba similar, conditii care vor permite profesorului sa observe, in mod real, progresul si alte particularitati ale fiecarui cursant in parte. Furnizarea lectiei se face avand in vedere programa scolara, dar niciodata limitata la aceasta. Ne deosebim prin faptul ca fiecare lectie este unica prin continutul transmis, prin principiul LECTIILOR PERSONALIZATE: daca astazi invatatam despre pinguinii din Antarctica, despre necesarul pentru o expeditie in acest continent si vedem video-uri despre parerile celor care au mers in expeditie si greutatile intampinate sau despre alte probleme globale precum lipsa de apa potabila, urmatoarea data studiem discursul lui Steve Jobs tinut in fata absolventilor Universtitatii Stanford, identificand reguli gramaticale reale, dar totusi, intelegand si dezvoltand latura personala a adolescentului.
Lectiile sunt despre si pentru copii, existand in spatele lor o analiza calitativa a procesului de invatare si o intelegere reala a modului in care cursantul invata cel mai bine. Comunicarea are loc doar in engleza, stimuland interactiunea profesor-cursant, acesta din urma este antrenant sa participe in discutii, sa se implice activ.
Rezultatele excelente si feedback-ul foarte bun sunt parte a muncii depuse, a faptului ca, atat cursantii maturi, cat si parintii copiilor-cursanti stiu si vad ca noi furnizam un serviciu complet, nu predam doar reguli gramaticale, doar vocabular, doar speaking, ci includem toate aceste abilitati in fiecare curs.
Jocul este un alt principiu care ne caracterizeaza, jocul la orice varsta si in orice mod, jocul stimuleaza invatarea si face ca lectiile sa nu aiba nimic de-a face cu plictisul.
ALMO New Learning Concept,
Str. Piatra Craiului 6, Ploiesti, PH, CP100011,
Tel: +40 344 147 218, M: +40 725 313 414
E: almoconcept@outlook.com
FB: https://m.facebook.com/ALMOCONCEPT/

O bombă legată cu panglică. Neagră.

Dragelor,

Tocmai m-am întors din concediu. Un concediu perfect în care am reușit să termin cartea primită cadou de la o bună prietenă, de 8 Martie, Cartea secretă a Fridei Kahlo.

Anca, felicitări pentru traducere, acum înțeleg entuziasmul din ochii tăi, la momentul la care mi-ai povestit de proiect.

O carte intensă, din toate punctele de vedere. O carte care te provoacă să întorci viața pe toate părțile, te invită să dai cu prejudecățile de pământ, te antrenează într-o viață tumultoasă, de succes, condimentată. Viața Fridei Kahlo.

Frida Kahlo de Rivera (6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist.  Și totuși, popularitatea i-a fost adusă mai ales de căsnicia cu marele pictor mexican Diego Riviera! Un „burtos” talentat, dar extrem de afemiat.  În zilele noastre, asta ar părea o realizare prin bărbatul de lângă tine, mai ales din cauza faptului că nu vorbim despre o căsnicie fericită ci mai de grabă tumultoasă.

Frida, o femeie  mai mult senzuală decât frumoasă, cu afinități către modă, pasionată de fuste colorate, cămăși cu linii fine și bijuterii, muzică, cu cunoștințe din toate domeniile, așa cum ea spune în carte, a citit cam tot ce se putea citi pentru a nu se lăsa influențată de  nimeni în vreo direcție, o extrem de bună bucătăreasă (susținea ori de câte ori avea ocazia că bărbatul se ține aproape cu burta plină, și nu oricum, de mâncare bună, pregătită cu strictețe după rețete scrise , adorată de femei și bărbați, în aceeași măsură, care se ia la trântă cu moartea, de nenumărate ori (diverse afecțiuni grave cu care s-a născut dar și un accident de circulație care a țintuit-o la pat multă vreme), o ”superwoman” a aniilor ’50, ne dă o lecție dură! Poți să ai toate cele enumerate mai sus, faimă, bani, viață mondenă, prieteni și amanți, dar dacă nu poți avea 100%  ceea ce sufletul tau isi doreste, fie ca vorbim de bărbatul pe care ți-l dorești sau oricare alt lucru, ești condamnată la nefericire veșnică.

Frida Kahlo și-a pecetluit destinul în momentul in care a făcut pact cu diavolul, în viziunea mea, diavolul a fost Diego Riviera. Bucurându-se de toate beneficiile pe care i le-a aducea statutul de soție a marelui pictor, dar și de puținele ore de dragoste împartăsită din partea „burtosului”,  și-a petrecut viață într-un maraton continuu pentru satisfacerea tuturor pofetelor si nevoilor, soțului infidel. După o încercare nereușită de a sta departe de acesta, Frida acceptă în sinele ei, că NU POATE. E dependentă de o iubire nesănătoasă. Are în continuare o viață de film  văzută din afară, aleargă între amanți și amante (era bisexuală), alimentându-și constant obsesiile pe care le are pentru Diego, pictura și moarte. Este obsedată de cranii de morti, din zahăr și de sărbătoarea mexicană, numită Ziua  Morților. Trecând de atâtea ori pe lângă „nașa” (Moartea), devine urmărită de gândul că va muri.

Cartea aceasta m-a dus de la agonie la extaz. Eram pregătită s-o declar pe Frida idolul meu literar, atunci când a hotărât să-și recapete demnitatea și să lase „burtosul” cu pipițele cu care se tăvălea frecvent.

Extazul a durat cateva pagini, Frida s-a întors.

Și totuși admir atât de multe la ea, m-au fascinat atât de multe, dar aș vrea să vă îndemn să citiți cartea! Sigur sunt lecții care vă vor plăcea sau vă vor ridica semne de întrebare.

Să ai lumea la picioare și tu să te nefericești cu bună știintă, cu asta nu sunt de acord! Dar pot să accept că viața te poate pune în situații la care nu ai cum să știi cum o să reacționezi!

Să te refugiezi într-o pasiune cu atâta dăruire încât să faci performanță din aceasta, ăstă este geniu.

Sa ai puterea sa te accepti asa cum esti, dincolo de prejudecati si tipare de viata  „normala”, impuse de societate, asta e curaj!

Cordial,

L

 

Briză cu bine.

Am ajuns la mare! În sfârşit! Am despachetat, mi-am aşezat hainele frumos, parcă totuşi am luat cam multe…mi-am pus frumos cărţile pe noptieră şi declar deschisă starea de relaxare! E un fenomen straniu, deşi parcă niciodată n-am aşteptat aşa, concediul, anul ăsta nu simt nevoia să mă rup de tot, cum simţeam altă dată. Vreau doar să petrec tot timpul cu Super Agnes, Chelba, familia si prieteni dragi, să beau cappuccino fără limită, să citesc, să dansez şi poate să mă bronzez puţin!

Coelho spunea la un moment dat că atunci când îti doreşti ceva cu adevărat, tot Universul contemplează la implinirea acelui lucru! Ei bine, eu am avut surpiza ca apartamentul în care locuim să arate exact aşa cum îmi place mie! Să fie amenajat foarte asemănător cu ce am eu acasă, unde mă simt cel mai bine! Totul e zen în jurul meu şi miroase a…lavandă!

Vă îmbrăţişez, de la malul mării!

L


 

Blonda şi ingineru’ (episodul 1)

Azi v-am promis că va povestesc despre mine si Chelba. Da, Chelba e soţul meu, aşa  îl alint eu, pe numele de familie.

Totul a început cu un Add. Pe facebook, evident. Era noiembrie, eram stresată că nu reuşeam să fac vânzări la Avocatnet.ro (Mira sper că citeşti asta!!!).

11 noiembrie şi o conversaţie care începea în căsuţa de la messenger.

El: Bună! Ce faci?

Eu: Ne cunoaştem?

El: Nu, dar aş vrea, dak te interesează.

Eu (ţâfnoasă): în lista mea nu se vorbeşte cu k în loc de ca.

Buuun, nu s-a mai vorbit cu k, dar am vorbit zi de zi, seară de seară din 11 noiembrie până în 11 decembrie. Mă fascinau multe la el, de la ochi până la statut: un inginer la Dublin, la MBA. Mi-am zis, pfoai, dădui lovitura:)))

În doua săptămâni de chat, ne făcusem deja planuri de Craciun şi Revelion. Chiar dacă nu ne văzusem vreodată, live.

Toată lumea ştia deja de iubitul meu virtual Chelba. Vine ziua în care trebuia  să vină acasă. Emoţii, ce port,  hai să-i fac omului și de mâncare că s-o fi săturat de KFC. Eram genul care timp de 2-3 ani a avut doar apă, salată si pepene, în frigider. Nici aragaz nu aveam, doar o plită pentru cafea. Ce ziceti voi că m-am apucat de făcut supă şi sarmale în garsoniera mea, pe plită.

Vine ziua cea mare. La 17.00 trebuia să fiu la aeroport. Fix când aveam şedinţa de final de an, la job. O coincidenţă care era să mă lase fără job, pentru că am cam fugit de la sedinţă.

Mă trezesc buimacă în aeroport, în faţa…unui strain. N-avea nimic de a face cu Chelba al meu dupa net. Era transformat. Sărbătorise plecarea de la Dublin, cu colegii, fără să doarmă vreun pic. Ochii lui albaştri de care eram fascinată erau cufundaţi într-o roşeală tulbure. Geaca neagra, TOMMY H. (aveam un dar să observ brandurile :))) ) parcă plângea pe umerii lui)

Un singur lucru aveam în minte: Ce fac eu acum, cu el? Unde-l duc?

Până la urmă l-am dus acasă, aşa cum plănuisem. Mi-a comunicat că şi-a anunţat familia să nu vină dupa el, că mai are treabă în Bucureşti. Locuiam într-un bloc de 4 etaje. N-am să uit vreodată imaginea lui târând de toate valizele pe care şi le urca încrezător, la mine.

Omul a început să despacheteze, să-şi întindă cosmeticele în baie, asta în timp ce-şi revendica supa şi sarmalele.  Telefonul meu suna non stop: cum e Chelba?? Răspunsul meu. E groasă treaba, n-are legătură cu ce-mi imaginasem eu şi e puţin umflat la faţă.

Trece prima zi, omul meu doarme ca un prunc şi de-a doua zi de dimineaţă începe să-şi revina. Pfuiii, parcă nu mai regretam că nu l-am trimis acasă. Ne-am urmat planul, am mers în ajun de Crăciun să-l duc acasă, nu stiu cum, dar  am aterizat în acel moment din faţa blocului, sus, să-i cunosc familia.

După 2 zile, omul meu venea la Breaza, să mă ia, că na, aveam sejur la Sighişoara. De 3 zile. Nu vă spun cum arăta Chelba al meu dupa 2 zile de odihna, cert e că avea ochii de un albastru limpede, cum nu mai văzusem vreodată. Imagine: el dându-se jos din maşina, frezat, parfumat, cu un buchet imens de flori, deschizându-mi portiera. Ce să mai, lucrurile erau spre bine. Sejurul a fost foarte frumos cu excepţia faptului ca m-a imbolnăvit cu clătite cu…carne tocată. Cred ca i-am părut extrem de  delicată, de a ales umplutura asta… :))

Ce s-a întâmplat dupa…a fost …Bine. Împreună am reuşit să realizăm o sumedenie de lucruri, pe care nu reușisem să le bifăm separat, până atunci 🙂

Morala: ineditul există în dragoste, în general contrastele se atrag chiar dacă apoi „te dai unul după celălalt”. Şi, nu, nu e nevoie de relaţii de ani ca să-ti faci o familie, când e să fie, e, punct. Ştiţi ce repede se așază lucrurile?:)

Cât ai zice Ploiești.

Cu drag,

L

 

povestea de la miezul nopţii

  1. Era vreo 11 noaptea, eram foarte obosită după o zi foarte aglomerată,Adi dormea, iar Agnes d’abia adormise. Tefonul mă anunţă că am primit un mesaj pe whatup. Era prietena mea,M. Voia să-mi povestească ceva. Îmi dau seama dintr-o dată ca mi s-a uscat gâtul de sete. Merg în bucătărie, nici lacrimă de apă. Ca de fiecare dată când ştiu ca nu am ceva în casă, simt o nevoie de apă, aproape nevrotică. Fug repede la magazinul din colţ, ce să vezi, închisese de câteva minute. Îmi propun să urc şi să iau cheia de la maşina ca să merg la Rompetrol. Pfoaa! Realizez că maşina e în service. Mă intorc acasă, hotărâtă să mă culc şi să uit de sete. Îi răspund lui M, „lasă-ma că nu mă pot concentra pe nimic din ce spui, mor de sete”

  2. Îi explic rapid păţania cu apa, la care e îmi zice: îti aduce fata apă! Văd eu cum negociez cu C. Să mă aducă. Am zis că glumeşte. In mai puţin de 20 minute, primesc mesaj: coboară!
  3. Ies din casă râzând, văd maşina în zare, semnalizează,merg la geam. O văd pe M ciufulită, în pijamale, iar pe soţul ei la volan. În halat.
  4. Mi-a rânjit sufletul de bucurie. Mi-am dat seama că prietenia nu se machiază, nu se fardează,nu ţine cont de ore, zi sau planuri, ea daca există, există şi atât 🙂
  5. M-am dus în casă victorioasă, ţinând strâns cele 3 bidoane de apă. Mă simţeam ca un copil la care tocmaia venit Moş Crăciun.

Cu drag,

LIMG-20160713-WA0003


 

  1. Citește în continuare povestea de la miezul nopţii

Femei de succes, puterea exemplului. Mihaela Stanciu- Director General, Mika Travel, Oniro Brand.

Mi-a fost tare dor de aceste interviuri pentru simplu motiv că ele ne aduc în față povești de viată, scurte, dar cuprinzatoare, ne demonstrează că există multe  femei de succes, despre care e bine să știm și care reprezintă modele pentru tinerele domnișoare, aflate la început de drum!

Sunt onorată să reiau seria interviurilor de la  secțiunea Femei de succes, puterea exemplului, cu  Mihaela Stanciu, Director General, Mika Travel, Oniro Brand.
1. Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ți-ai propus?
Visul meu, a fost dintotdeauna să devin „doctoriță” sau „avocată” :).
Azi, am ajuns să fiu o „doctoriță de vacanțe”, mai bine zis, știu foarte bine să recomand clienților, vacanța exactă, adică una care cu siguranță îi  va face fericiți.
Oricum, referitor la visul meu, soțul meu este doctor,  astfel încât pot spune că prin  el, s-a împlinit puțin și visul meu :)!
În urma specializărilor și a experienței vaste în domeniul turismului, pot să spun cu mândrie, că am devenit ceea ce mi-am propus, un Manager în turism, care identifică și satisfice nevoile clienților, imediat și cu exactitate.

2. Cum a fost drumul către succes?
Drumul meu către succes, s-a bucurat de ore bune de muncă,am lucrat în toate departamentele din domeniul turismului, trecând prin experiențe plăcute sau mai puțin plăcute, dar din care am cules tot ce a fost mai bun și util, pentru pasiunea mea, mult iubitul  TURISM.

3. Ce greseală ai făcut în carieră și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și ceilalti?
Încrederea în oameni, este importantă în acest business și cu siguranță ea trebuie să existe….. însă nu 100%, indiferent care ar fi ei 🙂 !

4. Ținuta poate reprezenta o carte de vizită?
Mai ales în domeniul nostru de activitate, ținuta este practic prima impresie a ta (ca om), față de client.
De ea, este  dependent și de succesul tău, de consultant în vacanțe.

5. Este greu ca femeie să te impui într-un business?
Nu, nu este deloc greu. Din punctul meu de vedere este o provocare și merită să o ai, atâta timp cât ești bine pregătit/ă în acest domeniu.

6. 2 carti care te-au motivat în viață
Pe aripile vântului- de Margaret Mitchell
Viața după viață- Kate Atkinson

7. Familia și cariera? Cum le împaci?
Le-am împăcat cu succes, pentru că și eu la rândul meu, am văzut acest lucru la parinții mei.
Practic, am crescut ÎN & CU acest domeniu minunat (turism).
Familia mea, de la cel mai mic, până la cel mai mare,  este implicată în această activitate și totodată, mă și susține.

8. Cum te-a transformat noul „job” de mamă?
Experiența de a fi mamă este pentru mine, unică.
Pot spune că primul copil m-a făcut să înteleg de fapt, pentru ce trăim pe acest pământ, însă când a venit și cel de-al   doilea copil, absolut totul s-a transformat într-o “poveste” magică. Bucuria de a avea 2 copii, a fost o binecuvântare pentru noi, ca familie! Eu și soțul meu suntem cu adevărat împliniți !

9. Te-ai gandit vreodată să pleci din România?
DA, am avut câteva propuneri interesante, însă am considerat că România este locul care îmi creează siguranță, din mai multe puncte de vedere.
Prefer să călatoresc oriunde doresc și să revin apoi, în țară .

10. De ce Turisim?
Pentru că de mică am crescut în această activitate, a fost visul părinților mei, care de 26 de ani l-au dezvoltat într-o afacere de succes.
Eu mai departe le-am urmat visul, am studiat și m-am format profesional, cât am putut de mult, pentru a face acest lucru cu calitate și pricepere.

11. Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la început  de carieră?
Atât în calitate de proprietar al unei afaceri în turism, dar și în calitate de profesor la catedra de turism a unui colegiu de prestigiu din Ploiești, consider că cel mai important pentru un tânăr/ă, este să înceapă de jos, să facă cât mai multă practică, încă de pe băncile școlii, chiar și în vacanțe, pentru a acumula cât mai multe informații și deprinderi, pentru ca la angajare să îi fie mult mai ușor (din toate punctele de vedere)

12. Care este  calitatea făra de care nu poți reuși ca om de turism?
Pasiunea pentru turism, este startul, ….  însă aș continua și cu alte 2 calități pe care trebuie să le ai: Seriozitatea și Implicarea.

13. Ce are Mika Travel by Oniro, în plus față de celălalte agenții de turism?
În primul rând, se bucură de o experiență în domeniul turismului de peste 26 de ani, plus că: Iubim să creăm produse turistice personalizate!

 

 

 

 

Fii și tu o Madonnă. Power Plate

Vă spuneam ieri într-un post că Madonna arată așa cum arată și datorită modului în care se îngrijește. De la o anumită vârstă încolo nu prea mai vorbim de genă. Când tinerețea se încheie (vai ce dur sună asta!) nu ne rămâne decât să apelăm la toate nebuniile care au apărut acum, pentru a o îmbuna  să mai rămână puțin.

Astăzi veau să vă povestesc despre un aparat care se cheama Power Plate care, se pare, ar fi preferatul divei de peste Ocean. A fost atât de încântată de el încât și-a cumpărat unul acasă, doar pentru ea.  Vestea bună e că nu trebuie să ne cumpăram și noi unul ca să-l putem folosi, deoarece  acest aparat este disponibil și la salonul Bluette.

 Tehnologia pe care o are la bază a fost utilizată în anii ’70 în cadrul antrenamentelor cosmonauţilor ruşi. Astăzi, Power Plate este considerat unul dintre cele mai bune aparate de fitness, din lume.
Acest aparat este bun și pentru doamne/domnișoare ocupate sau cărora efectiv  nu le place la sală. Pentru că…zece minute pe acest aparat echivalează cu o oră de fitness!!! Wow!
Platforma, partea cea mai importantă a aparatului, generează impulsuri mecanice care produc contracţii reflexe ale musculaturii. Vei percepe aceste contracţii ca pe nişte vibraţii puternice. Ele sunt vizibile, căci pielea „tremură” în timpul antrenamentelor. Vibrațiile reprezintă secretul apartului! (www.adevarul.ro)

Power Plate este perfect pentru remodelarea după sarcină și în procesele de slăbire controlată, pentru că tonifică musculatura ajuând la arderea grăsimilor.
Pentru informații suplimentare nu ezitați să contactați salonul Bluette!
https://www.facebook.com/Bluette-Salon-Ploiesti-184913701567324/?fref=ts

 

Prezent!

Prezent! Așa am răspuns ieri, când dupa 10 ani, doamna dirigintă m-a strigat, la catalog!

10 ani au trecut de când am spus rămas bun adolescenței și bine ai venit, viață! Recunosc, m-a emoționat destul de tare această revedere, deși din păcate, din clasa mea, au venit mai puțin de jumătate dintre colegi. Motivele pentru care nu au venit, cu siguranță sunt variate. Mulți nu au putut, dar mulți nici nu și-au dorit asta. Ca în orice situație de organizare, și aici au mai apărut mici probleme, păreri contradictorii  și situații mai tensionate, dar, credeți-mă pe cuvânt, în momentul în care ne-am strâns cu toții, totul s-a dat uitării.

Să-ți vezi profesorii dupa 10 ani, să-i vezi emoționați la gândul că elevii se întorc dupa atâta vreme să-i revadă, să le mulțumeasca și să le împărtășească realizările, să auzi profesori mulțumind elevilor și să auzi răsunând într-un amfiteatru ”Doamna Dirigintă! Domnule Diriginte!”, cu atâta naturalețe, de parcă timpul nu trecuse și era doar o pauză firească, între ore, noi fiind niște liceeni cât se poate de reali, poate fi  copleșitor.

Fiecare dintre noi a avut problemele sale în liceu, probleme care la vremea respectivă păreau apocaliptice, dar cred că trebuie să ne impunem ca după această experiență să rămânem doar cu clipele frumoase și cu ceea ce a dat plus valoare personalităților noastre care urmau să se formeze. Pentru mine liceul a fost o perioada minunată, chiar dacă probleme existau. Aici mi-am creat cele mai frumoase și sincere prietenii, dragilor! Care încă rezistă. Așa cum le-am spus și ieri colegilor, cred ca nu există relații mai „curate” ca cele formate în această perioadă, pentru simplu motiv că ele nu au în spate interese. Încă din prima zi de facultate am simțit cum se schimbă lucrurile. Mulți dintre noi ne-am mutat în orașe necunoscute, cu oameni necunoscuți,  iar la început am legat relații mânați de anumite avantaje pe care inițial le-am urmărit, de la împrumutarea cursurilor până la împrumutarea plitei în cămin.  Legat de prietenie, tot aseară, am purtut o discuție emoționantă cu unul dintre profesorii noștri care mi-a mărturisit că deși sănătatea i-a făcut probleme în ultimii ani, faptul că a realizat ce oamenii minunați are în jur, i-a adus cumva puterea de a lupta. Să ținem lângă noi oamenii care ne sunt pansamente pentru suflet. Asta mi-a transmis ochii inlăcrimați ai profesorului nostru.

Surprinzător, timpul a avut răbdare cu Generația 2006, a liceului în care am învățat eu! Pentru că toți colegii mei, dar și domnii profesori, nu știu prin ce mijloace au reușit,  dar arătau cel puțin la fel de bine ca în liceu, cu observația că în ochii multora dintre colegi se citea mândria de a-și fi atins țelurile și speranța că cei care acum 10 ani le-au îndrumat pașii către viață, sunt acum mândrii de ei. Am simțit clipele în care parcă ceream  domnilor profesori, o aprobare tacită a acestor ani care au reprezentat de fapt „așezarea” fiecăruia pe părticica sa, cu rolul său. Un rol care să-i aducă fiecaruia Oscarul propriei vieți. Hai că începui să filosofez la final!

Felicitări pentru tot, Generația 2006, Liceul Teoretic Aurel Vlaicu, Breaza!

Mă bucur când văd că oamenii reușesc, mă bucur când aud: sunt bine, sunt fericit (Ă), sunt mamă, fac ceea ce îmi place, sunt în direcția bună, etc. Pentru ca implinirea nu este un clișeu. Este exact acel lucru unic care face un individ fericit. Ceea ce înseamnă împlinire pentru mine, poate fie egal cu 0 pentru alții, și invers!

Pentru cei care nu au venit, simt un ușor regret, pentru că și-au refuzat câteva ore de emoție pură, emoție pe care au nevoie să o simtă din când și cele mai „tari pietre”.

Am zâmbit și am râs mult ieri! Asta e tot ce conteaza!

Cu drag, puțin mai sensibilă ca de obicei,

L

Femeia unui singur parfum.

Despre parfumuri, putem vorbi o veșnicie și două zile, sunt atât de multe și atât de variate încât fiecare își poate alege, exact ce-l caracterizează.

În ceea ce mă privește, lucrurile sunt foarte simple, pentru că eu sunt femeia unui singur parfum. Mademoiselle. Chanel.

Am început să-l folosesc în primul an de facultate, deci de aproape 10 ani. L-am mirosit și m-a cucerit. La propriu. Nu vă pot spune exact ce mi-a plăcut la el, adică aș putea scrie vreo 20-30 de metafore, epitete și personificări, dar nu vreau. Simt doar că acest parfum este prelungirea personalității mele.

Mi s-a întâmplat de multe ori să merg pe undeva și apoi să primesc telefon. <<ai fost pe aici? Miroase a Madmoiselle>>

Sunt multe alte parfumuri ale căror esențe îmi plac mult. Dar îmi place să le miros la alte persoane. Eu sunt setată și nu cred că o sa-mi revin curând!

Nu e un parfum ieftin, dar eu îl găsesc  ok la preț aici:

http://www.aoro.ro/chanel/coco-mademoiselle-eau-de-parfum-pentru-femei/

Publicitate pe față #beautybybluette

 

Nu am făcut niciodată publicitate pe față. Până la Bluette. Nu că aș face eu ceva special pentru ei, dar părul meu o face, independent de mine!

Am început să merg la Bluette cam de 3 luni, aproximativ. Părul meu arăta destul de obosit. Toate vopselurile, toate coafurile și tot ce i-am mai făcut eu de-a lungul vremii se oglindea în imaginea sa.

Cam de vreo lună, părul meu a”înflorit”, la propriu. În primul rând s-a întâmplat minunea! După ani de zile,  a început să crească în lungime. Firul arată din ce în ce mai sănătos, chiar daca doar foarfeca părea să-l mai salveze. Culoare! Nici nu mai vorbesc!

Toate prietenele mele cu care m-am văzut în ultima perioadă, mi-au pus aceeași întrebare: Ai extensii???

Nu, nu am extensii! este doar rezultatul catorva luni de îngrijire profesională. Spălat, coafat, vopsit, tratamente, etc! Și da, vă recomand cu cea mai mare deschidere echipa Bluette! Pentru că dacă reușești să ai răbdare și să le asculți sfaturile, rezultatele apar!

https://www.facebook.com/Bluette-Salon-Ploiesti-184913701567324/?fref=ts

„Și râd de teama mea, cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică”

„Și râd de teama mea. cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică”

Dacă mă auzi vorbind și nu mă cunoști, ai senzația că sunt foarte mișto. Că sunt un munte de curaj, gata gata să se rupă oricând de cotidian și să facă ceva activități extreme. Nu-mi trebuie mult să te conving că saltul cu parșuta sau scufundările sunt ca mersul pe biciletă pentru mine. Și totuși.

Măi, mie mi-e frică. Se spune că nu e bine să-ți fie frică pentru ca dacă acest sentiment te acaparează, începe să-ți conducă viața.

Mi-e frică de apă, mi-e frică de cutremure, mi-e frică de avioane, mi-e frica de paienjeni, mi-e frica de șerpi, mi-e frică să dorm noaptea în casă fără Adi, mi-e frică de insule…Da, de insule…și mai nou, de teroriști. Acum doi ani, am mers în luna de miere în Thasos. Boierime, mon cher! Până am ajuns să ne urcăm cu mașina pe feribot. Primele 15 minute, măreție! cafeluță, pescăruși, apă de culoarea smaraldului, ce să mai! Vis! Eiii, când am început să ne îndepărtăm de țărm, simțeam cum mă stânge cineva de gât. Cât vedeam cu ochii, doar apă! Nicio bucățică de pământ. Am început să întorc situația pe toate părțile, în  timp ce al meu soț, se distra copios.  Nu l-am luat în seamă și am studiat cu atenție feribotul, căutându-i cel mai înalt punct. După ce l-am identificat, mă aud întrebându-l pe Adi << auzi, dar dacă să zicem, s-ar scufunda feribotul și m-as cocoța pe vârful ala,  și daca feribotul ar ajunge pe fundul mării…pe mine m-ar acoperi apa pănă vin echipajele de salvare?:)))))))))

Nici nu termin de scos perlele pe gură, Adi nici nu începe să râdă din nou, că mi-am dat seama cât pot fi de paranoia. Mi-am zis, gata! Ce te porți ca un copil! Mi-am luat inima în dinți si n-am mai zis nimic. Când am ajuns, am pupat pământul cald, mai ceva ca Ion al Glanetașului si am refuzat să mă gândesc ca o să vină și ziua întoarcerii. După două zile, lumea vuia că se strică vremea. Eh! asta e, oricum nu prea puteam sta la plajă, însărcinată fiind. Toate normale, până într-o noapte, când mă trezesc în niște tunete și fulgere demne de filme horror. Simțeam șiroaiele de apă care se scurgeau de pe dealurile plini cu măslini, unde eram cazați, aproape de malul mării, direct pe șira spinării.

M-au luat căldurile instant, l-am trezit pe Chelba al meu, aproape plângând. Aveam ceva pe suflet. Dacă vine…tsunami…:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Și dă-i la 4 dimineața, să convingi nebuna că „tehnic” nu se poate să se întâmple asta…………………………………

Ar mai fi multe de zis, dar cred că vă ajunge porția de râs.

Mi-am amintit de cât  de curajoasă sunt, azi, când m-am dus la aeroport să-i întâmpin pe nașii noștri si vedeam în fiecare om, un potențial terorist. La cât de agitată eram, mă mir cum de n-a venit cineva de la pază să mă întrebe de sănătate…Asta nu prea e amuzant…Adică, dincolo de glumă, trăim vremuri urâte, în care nu mai avem confortul siguranței, realitatea predându-ne din ce în ce mai des lecția „suspiciunii”. Cred ca din ce în ce mai mulți oameni, pleaca la drum cu inima strânsă de teamă, dar asta este, trebuie s-o învingem și să ne trăim viețile firesc, ca și cum nimic rău  n-ar avea cum să se întâmple.

Vă îmbrățisez,

L

Fericire la puterea unu’. Omul ființă social (ă) media.

Suntem sclavi nedeclarați ai rețelelor de socializare. Avem aici familie, prieteni, parteneri de business, persoane necunoscute, etc. Fizic, n-am avea timp să-i întrebăm pe fiecare ce mai fac. Și sincer,  poate nici nu ne-am dori să știm cu adevărat răspunsul. Dar ei sunt acolo, îi vedem în fiecare zi, îi admirăm sau nu,  urmand linia firească a facebook-ului,  expunându-ne la rândul nostru viețile. Fiecare iși conturează imaginea așa cum dorește, așa cum i-ar plăcea să fie perceput.  În general, acolo, în globul nostru de cristal, cu toții părem fericiți și împliniți. Timpul pare că ne-a fost un prieten bun, ne-am dezvoltat și ne trăim viețile așa cum am visat, de mici copii.

Și totuși, când viața ne dă ocazia,  ne smulge din profilul nostru de facebook perfect  si  ne aruncă într-o mulțime de oameni, apar scurt circuitele. Ne dăm arama pe față. Lăsăm să dea în „focul realității” adevăratele noastre frământari interioare și adevăratul nostru „EU”. E trist pentru că împlinirea înseamnă socializare și bucurie în viața reală. Aristotel nu a zis că omul este o ființă social (ă) media. Repet, REALĂ.  Restul e… personal branding. Tristețea vine din faptul că acest personal branding, nu ne ține de cald în clipele noastre de solitudine, atunci când simțim nevoia de a avea oameni în jurul nostu, atunci când vrem să schimbăm o vorbă sinceră cu cineva, etc.

Ca sa fac o paralelă! E ca in blogging! Daca urmăriți cele mai de succes bloggerițe ale momentului, cu siguranță că le vedeți radiind de fericire și împlinire, dându-și check in-uri și făcându-și poze cu gura pâna la urechi, la tot soiul de evenimente. Din fața smart phone-ului pare cool. Ce viață mișto are fata asta! Ca o observație personală, anul acesta, fiind prezentă  la foarte multe dintre aceste evenimente, am văzut cum aceste domnișoare/doamne, ajung la evenimente, stau stinghiere într-un colț, fără să salute pe cineva, făra să ofere vreun  zâmbet altcuiva în afara camerei cu care trebuie să-și facă cea mai reușită poză.

Conchid, fericirea la puterea 1 pare perfecta, dar e doar o poleială.

POLEIÁLĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei2; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește2 un obiect. ♦ Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. .

5 lucruri pe care sa NU le faci atunci cand iti decorezi casa

Salutare, salutare!

De vreo saptamana si ceva , ne-am tot scufundat in praf. Pe caldurile acestea, noi ne-am apucat de facut mici schimbari in casa, adica reamenajata intrarea, plus renovarea unuia dintre balcoane. Viata la apartament nu se compara cu cea de la casa, asta este clar, de aceea este important sa inceram  „salvarea” fiecarui  centimetru si sa-i dam utilitate.

Cred ca v-am tot spus cat de important este pentru mine „fengsuiu’ „, de aceea ma declar foarte fericita acum. Am sa va pun mai jos si 2-3 poze ca sa vedeti cum a iesit, chiar daca mai e de finisat si decorat pe ici pe colo! Piatra decorativa este „laitmotivul” acestui proiect, asa ca va anunt ca  am luat-o de la prietenii nostri de la www.dalepietra.ro!

Nu e o metafora, chiar sunt prietenii nostri si va invit ca, daca aveti nevoie de piatra decorativa, stalpi pentru gard, dale, pavaje si alte minunatii de acest gen, sa apelati cu incredere! Fabrica este la Snagov, dar  pe ei ii gasiti si pe facebook: Pietra!

Mai e de lucru, mai sunt detalii de finisat, si mai e mult pana  ca apartamentul sa ajunga asa cum ne dorim. Adica mai trebuie lucrat la bucatarie si in living.

De ce? Pentru ca am facut niste greseli destul de mari atunci cand ne grabeam sa ne mutam (desi viata ca la mama soacra acasa, n-am mai vazut dupa :)) )!

Am facut mai jos o lista cu  lucruri pe care va recomand sa le evitati, daca tocmai va amenajati casa si va grabiti sa va mutati.

  1. Lasa graba la o parte! Daca nu ai in acel moment bani suficienti sa-ti cumperi mobila visata, cumpara elementele pe rand, dar de calitate, astfel incat sa nu regreti si sa fii nevoita sa cheltui si mai multi bani reparand greselile.
  2.  punctul 1 este valabil si pentru accesorii! Perdele, draperii, covoare. Calitate, nu cantitate.
  3. NU, dar te rog eu, NU ALEGE pentru mobila culori aprinse care iti plac in acel moment al vietii tale. Gusturile se schimba asa de repede, si tu ramai cu… O BUCATARIE MOV. MOV. MOVVVVVV!
  4. Nu te lasa pacalit de expozitoarele din magazinele de materiale de constructii. Ai vazut o gresie neagra ca noaptea, care da SUPERRRR acolo, asculta-i pe cei din jur cand iti spun ca s-a r putea sa regreti repede alegerea. Noi spalam la gresia din bucatarie, 1 data, de 2x,  de 3x….pe zi….si tot nu e suficient.
  5. Daca dispui de buget, alege sa ceri consultanta unui designer in ceea ce priveste imbinarea culorilor…materialele folosite, etc.
  6. Clasic is fantastic! 🙂

Fengsuiala placuta,

L