Fashion

Femeile europene muze pentru designeri de Chicago! IWANNAWEAR

Oliju Oliju, indragita designer de origine franceza, stabilita de peste 10 ani in Chicago, in colaborare cu modelul international Oana Molosag, lanseaza prima linie de lenjerie intima, cu ocazia festivalului de moda Bucharest Fashion Week care va avea loc in perioada 1-6 decembrie.

Colectia, nascuta dintr-o frumoasa prietenie intre designer si model, sub umbrela brandului “iwanna wear” , isi doreste sa evidentieze si sa aduca un elogiu femeii europene. Pe langa pasiunea pentru moda, Sophia Dratt, pe numele ei real, si Oana Molosag au in comun “radacinile” si povestea de viata. Ambele provin din Europa, Franta, respectiv Romania, dar jobul le-a adus in acelasi oras din SUA, Chicago.

Colectia “Mystery” se va lansa pentru prima data in cadrul Bucharest Fashion Week, si este primul show din seria celor 3 show-uri gandite la nivel international, urmatoarele doua fiind programate la Paris si Chicago.

Secolul vitezei nu e usor, cu atat mai mult pentru o femeie care refuza sa se lase invinsa intr-o lume in care puterea inca se cuvine barbatilor. Si asa s-a ajuns la magnificile femei invaluite in mister din colectia “Mystery” care, sub zambete creionate in coltul buzelor rujate au darul de a surprinde, acasa, la birou, in familie, pe strada. Ce au ele mai…special? Aura de mister care le insoteste peste tot.

Dantelă, mătase și cele mai fine țesături pentru a crea un amestec perfect de sex appeal, eleganta , gratie si precizie. Negru intens, tonuri de nude si roz prafuit, dar si note regale de purpuriu, caracterizeaza cromatic linia de lenjerie intima “iwannawear”. Culori puternice care transmit personalitatea femeii care indrazneste sa poarte piesele din colectia “Mystery”. Bikini, sutiene, dar si lenjerie senzuala gen kimono, de noapte, va vor da increderea de care aveti nevoie si va vor intari convingerea ca misterul este cea mai buna arma de seductie. Pentru ca…atunci cand se stinge lumina…I…You…We wanna wear…DIFFERENT!

Noutatea colectiei consta si in faptul ca fiecare element al colectiei spune povestea femeii caracteristice din cate un mare oras European. Pentru ca asta se intampla cand femeile europene demonstreaza ca pot face performanta oriunde ar merge. In America se creeaza special pentru ele.

Despre co-fondatoarele brandului Iwanawear

 

Sofi este nativa din Paris,dar locuieste în Chicago de mai mulți ani . Ea rămâne aproape de rădăcinile ei facand periodic excursii in orașul ei drag pentru vizite de familie și de reserch cu privire la tendințele modei. Desi este de profesie specialist in lingvistică și afaceri externe, interesul ei principal a fost si este dintotdeauna moda și designul . După două colecții de îmbrăcăminte și multe prezentări de modă sub semnatura ei, ea a incheiat un parteneriat cu Oana Moloșag , un model extrem de recunoscut și actriță din Chicago pentru un proiect nou:” I Wanna Lingerie ” .

Oana Moloșag , supermodelul de origine română, a revenit in Romania dupa 8 ani special pentru lansarea liniei de lenjerie intima Iwanna Wear, in cadru Bucharest Fashion Week. Oana si-a inceput ascensiunea in industria modei pe plan internațional de mai mult de 5 ani, defiland pentru branduri importante cum ar fi LA TAN , Harley Davidson sau Paul Mitchell, fiind o prezenta des intalnita in publicațiile de specialitate. Sexy , dar fermecătoare, Oana este un model care si-a castigat renumele prin seriozitate si determinarea cu care se dedica fiecarui proiect in parte.

In viitorul apropiat Oana Molosag pregateste o serie de proiecte care urmeaza sa se desfasoare in Romania. Chiar daca traieste in Chicago, Oana recunoaste ca inima ei este aici si alaturi de alti oameni care-i impartasesc principiile are grija ca romanii din SUA sa faca o imagine buna Romaniei. In acest context s-a si hotarat ca primul show sa se intample, aici, la Bucuresti si nu in Paris sau Chicago!

 

 

Lifestyle

Martori cinici la cosmarul din online. Log out.

Zilele astea au semanat durere in sufletele noastre. Zilele astea a fost prima data cand mi-a fost teama sa mai dau refresh pe facebook. Se simte doliu pe facebook. Dincolo de toate, presa din Romania n-are habar inca de ceea ce inseamna etica profesionala. Curge cu articole negre, poze ale oamenilor disparuti. Am vazut poze explicite, cu oameni arsi, plini de sange. Se sapa dupa senzational, se intra cu bocancii in vietile oamenilor astora. Ei n-au nevoie de articole cu povestile lor. Au nevoie de tacere si decenta. E sumbru, sunt atat de tineri. Pare panoul de promotie al unor proaspeti absolventi de liceu. Am crezut ca nu te poate afecta intr-atat disparitia unor necunoscuti. Am gresit. Cred ca trebuie sa ne linistim si sa respectam durerea celor implicati. Nu credeam sa spun asta dar mi-e dor de poze cu mancaruri, de selfieuri atent lucrate, de lucrurile superficiale postate pana acum pe retelele sociale. Ce se intampla acum e prea mult. Prea dureros. Cosmar in online. E timpul sa luam o pauza.

Lifestyle

Nesimtirea si cruzimea dichisita si aranjata sub masca de OM. Ce facem cu animalele de pe Facebook?

La prima vedere Facebook-ul si oamenii de aici par totusi inofensivi. Ne deranjeaza, ii blamam putin si le dam block. Te gandesti ca in spatele unui nume adevarat sau nu, in spatele unei poze de profil adevarata sau nu, indivizii, pentru ca nu-i putem cataloga oameni, au alt curaj de a spune lucruri, emite judecati, etc. Ei bine, asta credeam ieri. Pana ieri.

Tragediile pe care le-am trait in frageda adolescenta m-au facut sa privesc cu mai mult decat empatie, cu o sensibilitate usor exagerata tragediile pe care le vad la orice om din jurul meu. Citeam la un moment dat un articol al Laurei Ionescu, in care ea descria perioada in care mama sa era bolnava de cancer  si drumurile pe care le facea la Fundeni. Cu lux de amanunte. Nu o cunosteam personal pe Laura, dar am simti nevoia sa-i dau un mesaj in care i-am spus ca articolul scris de ea parca e dictat de o voce ascunsa in adancul inimii mele. Am vorbit si am povestit cam 10 minute ca si cum ne cunosteam de mult timp. Concluzia discutiei a fost simpla: in astfel de momente, in care ne pierdem oameni dragi,  cu totii simtim la fel indiferent de sex, statut social, tara, origine, etc!!! Nu e o conicidenta!

Tragedia intamplata aseara in clubul din Bucuresti mi-a inghetat sangele in vine. Burtierele de la toate televiziunile de stiri m-au lasat paralizata cateva minute. Incercam sa obtin de la Adi o confirmare gen: „nu e la noi, nu?”  Ba da, in Bucuresti.

La facultatea de Jurnalism am invatat ca un impact emotional inzecit il va avea asupra celor din Romania faptul ca 15  oameni mor intr-un accident, in oricare oras din Romania decat faptul ca de ex, in Siria, mor mii in fiecare zi. Intr-o oarecare masura e anormal, dar cred ca suntem proiectati sa fim mai sensibili la ce se intampla in proximitatea noastra. O fi moral, n-o fi…nu stiu. Stiu doar ca am crezut cu toata fiinta mea ca orice om din tara asta s-a intristat macar o secunda in dimineata asta la auzul stirii terifiante. Am facut putin reserch incercand sa aflu mai multe, m-am uitat chiar si pe listele de raniti sa vad daca recunosc vreun nume.Si ce am gasit? Comentarii si mesaje ale unor indivizi care nu pot fi numiti nici macar animale, nu, pentru ca animalele nu poseda inteligenta si constiinta (parca asta era definitia), dar ele sunt fiinte gingase care de foarte  multe ori arata afectiune si iubire! Am vazut indivizi care se bucurau ca cei 28 de tineri au murit spunand ca asta e o pedeapsa divina a faptului ca in tara s-au organizat aseara petreceri de Halloween!!!!!! Suntem dementi????? Ce se intampla? Am auzit ca cei 28 de tineri au murit pentru ca erau rockeri!  Unii bloggeri au postat print screen-uri cu mesajele dupa wall-ul clubului, postate aseara de „tineri”. Ce am vazut acolo m-a oripilat. Voi va dati seama ca acesti indivizi nu exista doar pe facebook ci misuna in viata reala?? Cum le dam block in viata reala?? Eu cred ca sunt bolnavi psihic si ca pot fi capabili de tot felul de fapte abominabile. Sunt o tipa care se concentreaza pe pozitivism. Intotdeauna. Nu vreau sa ma gandesc la rele pentru nimeni pe lumea asta, dar acesti indivizi care au postat mesaje gen: „au ars ca sobolanii”, „am auzit ca a fost fun, atmosfera exploziva”, „era un club de paduchi, rockeri imputiti”, merita niste lectii de la viata.

Sa te trezesti intr-o zi normala si sa fii pus in situatia de a afla ca din acel moment o fiinta draga tie nu mai e. Cum nu mai e? Pur si simplu, s-a dus. A disparut. N-o sa-i mai vezi niciodata ochii,  zambetul, n-o sa mai poti sa-i spui vreodata buna dimineata sau noapte buna. Sa incerci sa intelegi asta si sa simti ca te loveste o durere in crestet pentru ca mintea ta refuza sa faca asta. Sa simti ca te sufoci de durere. Sa te ineci cu lacrimi. Sa implori oamenii din jurul tau sa-ti spuna ca nu e adevarat, ca nu s-a intamplat. Sa te fortezi sa te culci ca poate e un vis. Sa te tavalesti pe jos de durerere si sa urlii cat poti. Astea sunt stari pe care le traiesti cand pierzi pe cineva drag. Sunt revoltatata ca nu putem face nimic. Mi-as fi dorit mult sa merg sa donez sange pentru raniti. Nu pot face asta pentru ca inca alaptez. Imi vine sa plang la gandul ca dincolo de faptul ca se intampla tragedii, ne pierdem umanitatea. Nesimtirea este prezenta in vietile noastre dichista si aranjata sub chipuri de „oameni”. Aceste deghizari sunt mai periculoase decat orice masca purtata de oameni inofensivi  intr-o petrecere de Halloween, doamnelor si domnilor!!!

Loredana

index

Lifestyle

Zdrobim utopii. Frumoasa si Desteapta in acelasi timp. Cum sa devii model In SUA- Femei de succes

Recunosc, imi plac femeile frumoase si destepte. Le admir si ma bucur de fiecare succes al unei astfel de femei. Cu atat mai mulr cand femeia aceasta imi este apropiata de suflet.

Oana. Pe Oana o cunosc de mica, am fost colega de banca si buna prietena cu sora ei, Irina. Suntem din acelasi loc oarecum. Pentru necunoscatori suntem din Breaza, pentru cunascatori din Podu Corbului, un „cartier” al Brezii in care si acum ” timpul parca sta in loc”, unde parintii nostri ne-au cimentat valorib care ne-au ajutat sa devenim oamenii de astazi.. Adolescenta ne-am petrecut-o in aceeasi scoala, apoi liceu, am impartit bucuria primelor iesiri la discoteca, emotiile primelor petreceri de tip majorat, profitul de la prima tentativa de business 😀 (distributie de produse cosmectice). Vremuri frumoase, care par acum traite de alte persoane, zile petrecute la taclale, ore de dichisit in fata oglinzii, etc. Astazi vreau sa va spun povestea Oanei. O tipa care si in adolescenta iesea in evidenta prin frumusetea ei, si (!!!) intelgienta. Era o eleva eminenta cu orientari catre arta (nu pot sa nu-mi amintesc superbele desenuri in creion pe care le facea)

Enjoy! Oana, te astept la cafea, intr-o saptamana! Ma emotioneaza gandul revedereii.

Ah, si inca ceva, in decembrie, Oana a fost invitata sa defileze la Bucharest Fashion Week! 😉

Care era visul dvs cand erati mica? Ai devenit ceea ce ti-ai  propus?Cum a fost drumul catre succes?
Cand eram mica mi-am dorit sa fiu in lumea modei, designer sau specialist in decoratiuni interioare. Imi amintesc cum cautam rochii prin dulapul bunicii sa se asorteze cu pantofii cu toc,(erau cu 5 numere mai mari) si pozam in fata oglinzii… imaginandu-ma in spatele micului ecran. Dupa ani de zile, munca si pasiune traiesc acel vis!
Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?
Cred ca indiferent de domeniul in care alegi sa-ti dezvolti o cariera o greseala pe care toti o facem este sa credem ca oamenii din jurul nostru au aceleasi intentii si ca nu ne vor dezamagii. Naivitatea poate fi o arma impotriva noastra.
Tinuta- carte de vizita?
Tinuta are un rol foarte important, cu toate ca spunem sa nu judecam o carte dupa coperta, prima impresie conteaza extraordinar de mult.
2 carti care te-au motivat in viata?
„The secret”  si ” eat,pray,love „!
Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la inceput de cariera?
Un sfat pe care l-as putea da unei tinere la inceput de cariera este: nu renunta oricat de greu ar fi! Daca ai o viziune, urmeaz-o ! Nimic nu poate sta in calea visului tau !
Calitatea ta fara de care na-i fi reusit?
In lumea modelingului, entertainment business, personalitatea este ceea ce a deschis porti pentru mine.
Ce te  inspira in viata de zi cu zi?
Imi place sa fiu inconjurata de oameni care ma forteaza sa devin o persoana mai buna, oameni cu viziune si pasiune pentru un  lucru, fie arta,muzica, film, orice, oamenii care-si ating scopul in viata ma motiveaza sa lupt mai mult.
Cum ai reusit de-a lungul timpului sa imbinati viata profesionala cu cea de familie?
In cazul meu, relatia cu familia a fost la distanta, am plecat din Romania la varsta de 21 de ani . Am avut puterea de a-mi lasa familia in spate ca sa mi urmez visul.
Ce ai simtit cand te-ai vazut in America? Ce ti-a lipisit cel mai mult? Ai fost tentata sa renunti?A fost foarte greu, inima mi a fost cat un bob de piper cand am ajuns pe un nou continent, m-am lovit de o noua cultura, limba,oameni noi… doar ca sa descopar ce este American Dream!
Un lucru am descoperit cu siguranta: freedom it’s not for free!
Cel mai mult mi- au lipsit familia, prietenii si aerul curat de la Breaza. Cel mai greu a fost intotdeauna in preajma sarbatorilor. Imi amintesc primul Craciun. L-am petrecut singura, dar in inima mea am stiut pentru ce lupt si ca a fost decizia mea sa ma aventurez in aceasta lupta si ca doar atunci cand o voi infrunta ma voi intoarce in sanul familiei.
Am renuntat la ceea ce am simtit ca nu ma ajuta sa devin mai puternica, am renuntat la prietenii, am renuntat la partener de viata, am renuntat la oamenii negativi, dar un singur lucru la care nu am renuntat a fost sa cred in mine si in puterile mele.
Motto-ul preferat-” nu pot schimba directia vantului, dar imi pot ajusta panzele ca sa ajung la destinatie!”
 
Unde te vezi peste 10 ani?
Peste 10 ani…wow… probabil prin Paris incheind contracte cu case de moda sau  avand scoala mea de modeling.
Cum te-a ajutat scoala pana acum in viata? (stiu cat de buna erai la invatatura)
Scoala a fost cheia ce mi-a deschis usa catre American Dream!!! Cu bursa de merit si prima pe facultatea la ingineria materialelor mecatronica robotica am reusit sa primesc viza catre Statele Unite.
Peste o sapt te intorci acasa dupa 8 ani. Ce sentimente te incearca?
Dupa 8 ani ma intorc in Romania, ma intorc cu inima deschisa, as vrea sa pot sa imbratisez tara si sa-i multumesc pentru tot ceea ce mi-a oferit.
M-a ajutat foarte mult sa cresc in Romania si sa fac o comparatie cu felul in care copiii cresc
si sunt educati in Statele Unite. Am stiut ce inseamna sa nu am anumite lucruri si sa le apreciez atunci cand le dobandesc.
Care e amintirea care te alina cand puneai capul pe perna „printre straini” si te simiteai singura?
Amintirile din copilarie cu sora mea, dulceata de trandafiri pe care stii cat de bine o prepara bunica mea… imi aduc mereu zambetul pe buze.
Din pacate, dulceata a ramas doar o amintire caci bunica mea ma vegheaza acum dintre un alt univers…
Dupa 8 ani m-am schimbat, familia, prietenii s-au schimbat. Oameni dragi vor lipsi cand ma voi intoarce si inimi mici de copii au fost aduse in aceasta lume intre timp… trebuie sa imbratisez totul asa cum este… caci in final depinde de noi ce vrem sa facem cu darul primit de la Dumnezeu si anume viata . Trebuie sa impletim sacrificii, lacrimi, zambete cu iubire si sa tinem capul sus, sa ne pastram Coroana dreapta,ca niste regine si regi ce am fost alesi sa fim.
Multumesc, Oana!!
11053585_10206949216916725_5050529940008915603_n
Savoire Vivre

Arta de a accepta un compliment

Dam din gene, ne rusinam, negam sau raspundem inoportun atunci cand primim un compliment. Uneori ne emotioneaza, alteori suntem magulite de faptul ca o anumita persoana ne complimenteaza, iar in unele cazuri ne simtim ofensate pentru ca ni se pare ca  cel ce ne-a complimentat nu e de nasul nostru.

Nu stiu daca trairile de mai sus sunt in armonie cu ceea ce simtiti si voi, stiu doar ca pe mine mama m-a invatat ca atunci cand primesc un compliment sa zambesc (dar nu cu toata gura, desi mie mi-e greu sa n-o fac :)) ) si sa spun Multumesc.

Psihologii spun ca atunci cand primesc complimente, oamenilor li se insenineaza ziua. Si eu cred asta 🙂 Cred in vorbe frumoase si in puterea lor de ne face fericiti. Indiferent cat de increzatori am fi ne face bine sa stim ca suntem apreciati. Ca in copilarie! Orice lauda adusa de parinti, profesori, rude, ne aducea bucurie, ne ambitiona si cel mai important, ne DEZVOLTA.

Cautand putin pe site-urile de specialitate am gasit urmatorul ghid:

„Când vi se face un compliment, trebuie sa raspundeti întotdeauna astfel: „Multumesc”.

 Printre alternativele care nu sunt acceptate se numara: „Ai înnebunit? Arat îngrozitor!”, „Nu e cine stie ce”, „Cred ca glumesti” si „Te rog, am facut totul din repezeala” etc.

 Nu trebuie niciodata sa contestati, sa discreditati sau sa micsorati importanta unui compliment. Daca faceti acest lucru, insultati persoana care v-a complimentat, deoarece îi puneti sub semnul îndoielii judecata, standardele, gustul, sau, si mai rau, sinceritatea.

 Cel mai indicat este sa zâmbiti si sa savurati momentul, asteptând urmatoarea ocazie pentru a-i complimenta la rândul dumneavoastra pe ceilalti.”

Noapte buna 🙂

Va imbratisez,

Lori

.

Mini Vitejie

10 intamplari ciudate. Si o minune.

Maine e 17! SuperAgnes are 10 luni! Nu-mi vine sa cred ca au trecut atat de repede. 10 luni traite intens, in care am invatat ca timpul e relativ, ca o lingurita de mancare luata chiar poate sa-ti faca ziua buna uneori, si ca sa dormi cateva ore pe noapte poate fi intr-adevar odihnitor. Saptamana trecuta am fost in vizita la maternitate, niste buni prieteni au un bebe. Nu va spun ce emotioant a fost. Am retrait cumva clipele de acum 10 luni.  Inchideam ochii si o vedeam pe A, mica, cat o lingura (asta era vorba mamei mele:) ),cu pleoapele aproape lipite una de cealalta incercand sa faca cunostinta cu noi. Ii simt inca prima atingere. Ii vad mirarea din ochi. Ma vedeam pe mine incercand sa invat cea mai rapida lectie care mi s-a predat vreodata. Aceea de a fi mama.

Ma uit in aceasta clipa la Agnes si vad. Un OM! Da, un om intremat. E vitejia mea, activa, fuge de’a busilea prin casa, vrea sa o plimbam de manuta toata ziua prin casa sau afara, imi scoate hainele din sifonier (!!!! aici trebuie sa avem o discutie), mananca, descopera, danseaza, are melodii preferate, ma striga de zor si simte cand plec de acasa. Il adora pe tati ei. Doamne ce-l mai adora! I se lumineaza privirea cand il vede, au deja ghidusii pe care le fac in complicitate…E.. E minunata.

Ma uit in urma si-mi dau seama ca nu e usor, dar nici asa greu.Sunt fericita pentru deciziile pe care le-am luat inca de la inceput legat de ea. Ma refer aici la faptul ca am luat-o peste tot cu mine inca de foarte mica, e foarte sociabila, nu plange cand vede oameni noi, sunt fericita ca am vorbit si am ras mult cu ea, e un copil vesel, sunt fericita ca nu mi-am crescut copillul dupa net, sunt fericita ca mi-am ascultat instinctele, sunt fericita ca Agnes e inconjurata de cei mai minunati bunici, de prietenii nostri minunati. Si da, un copil simte „dragostea din ochii privitorului”. 10 luni in care am invatat si inca am multe de invatat. 10 luni in care viata a capatat alt gust, 10 luni in care in fiecare dimineata mi-am baut cappuccino cu prietena mea, Agnes. E copilul meu, dar tare as vrea sa reusesc s-o fac sa ma priveasca ca pe cea mai de incredere prietena. Ma uit la ea si o vad pe Adi. O ascult, ii vad zvacul si ma vad pe mine. 😀

Stiti ce mi se pare foarte interesant? Ca nu stiam ca eu, Loredana,  am atata rabdare si ca in astea 10 luni, nu m-am enervat nici macar o data!

As mai scrie, dar nu vreau sa va plictisesc ma duc sa-i mai dau un sarut apasat, chiar daca o trezesc. Apropos, cum se face ca uneori ne chinuim sa ne adormim copiii si imediat ii trezim ca-i pupacim??

Lifestyle

Numele meu este Loredana si sunt oportunista.

Am aflat de curand ca Loredana e oportunista. Pai da, Loredana chiar e oportunista. E ceva rau?

Oportunitatatea reprezinta o ocazie! Ocazie favorabila tie. Sa nu fi oportunist inseamna   ceva de genul „sa stai si sa te uiti cum trece trenul pe langa tine”. Intotdeauna mi-a placut sa fructific oportunitatile tocmai prin prisma faptului ca ele pot sa nu mai apara.

Cand eram adolescenta eram o tipa extrem de uracioasa si ranchiunoasa. Cu putin exercitiu cred, am reusit sa ma schimb si sa nu ma mai supar, sa iau lucrurile si oamenii asa cum sunt, sa nu fac mare caz de vorbe si anumite situatii, sa nu fac drame din lucruri care apar regulat in viata noastra. Pe termen lung asta mi-a adus oportunitati. Multi dintre oamenii cu care am intrat in contact la un moment dat m-au cautat sa-mi propuna diverese. Flexibilitatea mi-a permis sa raspund afirmativ de foarte multe ori.  Am evaluat si daca am considerat ca acea situatie mie imi aduce ceva benefic (si nu ma refer neaparat la bani) m-am bagat. Judecata e foarte simpla. Fiecare castiga ceva! Oportunitatea nu inseamna profitat. Sau am eu o gandire non etica? Voi ce parere aveti?

Lifestyle

Te implor, zambeste!

Cel mai frustrant lucru din ultima perioada este sa simt ca vreau sa scriu si sa nu am efectiv timp. Am sa va povestesc o intamplare care m-a facut sa realizez cat de important este zambim. Mereu. Indiferent daca suntem acasa, la job, in vacanta sau pe luna! Am intalnit recent o  persoana extrem de trista. Asa mi s-a parut. O persoana a carei privire nu inspira nimic  pozitiv desi sunt foarte sigura ca ar fi  avut multee motive sa aiba alta atitudine (nu o cunosc de aproape, dar circumstanta in care am cunoscut-o ma face sa presupun asta). In fine, nu vreau sa insit pe aceasta persoana pentru ca eu mi-am propus de ceva vreme sa elimin tot ce e negativist din viata mea, doar as vrea sa impartasesc cu voi ca atunci cand am cunoscut-o mie imi venea in continuu sa rad/zambesc. Cred ca s-a declansat vreun fel de mecanism de aparare :)) Pentru o fractiune de secunda mi-am amintit de liceu, unde majoritatea profesorilor imi spunea ca eu am „boala rasului” nu stiu daca exista, daca nu clar pentru ei, eu o inventasem.:)) Colegii mei care citesc pot confirma! Dintotdeauna mi-a placut sa rad. Cred ca de multe ori radeam si pentru ca stiam ca-i binedispun pe ceilalti. Un comportament de circar ai zice! Posibil! Dar in fractiunea aia de secunda care m-a lovit in momentul cu pricina mi-am zis. Boala rasului e buna si pretioasa. Poate ca nu mai rad ca in liceu, dar am transformat asta in altceva. Am constatat azi ca eu iubesc sa fiu draguta cu oamenii (poate nu-mi iese mereu) si cred ca asta ar trebui sa fie un comportamnet NORMAL. Eu ma simt bine cand zambesc oamenilor indiferent de circumstante. Ma simt bine cand in anumite situatii in care oamenii se asteapta sa reactionez poate nefericit din diverse motive, am puterea sa-i surprind si sa le spun: e ok, se mai intampla, cum rezolvam! Ma simt bine sa ma simt Vie si Umana. A fi dragut nu inseamna sa fii ipocrit, nu. Inseamna ca daca ai posibilitatea sa transmiti unui o stare buna, o faci! Consider ca indiferent de situatie trebuie ca mai intai sa-ti pastrezi latura sensibila care te face sa empatizezi cu ceilalti. Nu cred ca exista imprejurari care iti permit sa fii acru. Zambetul si atitudinea pozitiva sunt dezarmante si pot face minuni in multe situatii. Cred ca oamenii care ajung in postura de a intampina un zambet cu fata incruntata sunt cu adevarat pierduti. Ar fi mult de dezbatut pe tema asta, dar e tarziu. Va trimit un zambet perfect imperefct, dar sincer si calduros!

Ranzita,

P.S: Putin sirop la final:  cea mai mare satisfactie a mea este ca micuta Agnes e cea mai ranzita micuta din lume. Cand se trezeste rade, daca vede pe cineva nou, rade, daca face o boacana rade, etc! prinicipala mea preocupare e sa am grija sa-si pastreze zambetul pe buze intotdeauna!

P.s 2: in poza de mai jos eram insarcinata in 4 luni, iar Agnes sigur se tavalea in burta de ras ca mie inca imi arda de poze! :))

IMG_2742

Interviuri

Femei de succes, puterea exemplului- Designer Christina Andrei

1014291_4885226817725_1677799890_n

Helllloooo,

Chiar daca in momentul in care va scriu miroase nebuneste a mare, muzica urla in boxe si pentru ca Adi si Agnes isi fac somnul de frumusete, sunt singura la bar si cred ca par „eligibila pentru agatat” (ma intreaba oamenii daca sunt DJ :))))))  ) pastram traditia cu interviul saptamanal din categoria ” Femei de succes-Puterea exemplului”. A venit randul Christinei Andrei, designerul care a reusit sa-mi creeze rochia de nunta care sa-mi reflecte uluitor personalitatea.

Va invit sa va bucurati de randurile de mai jos:

Care era visul tau cand erai mica?

Visul meu a devenit realitate 🙂 Din clasa a IV-a  imi doream sa am propriul business si sa devin designer.

Cum a fost drumul catre success?

Greu cu multe sacrificii, dar satisfactiile sunt pe masura 🙂

Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?

Am avut incredere in oameni, dar inca Nu mi am pierdut-o!

Tinuta- carte de vizita?

DA

2 carti care te-au motivat in viata

Cartea de suflet. Shogun si prima carte pe care am citit o cd eram o mica copil ,,printesa din saga”

Te-ai gandit sa plecati din Romania?

Da, sper cat de curand…

Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Perseverenta

Calitatea ta, fara de care n-ai fi reusit?

Zambetul

Ce te inspira?

Oamenii

Ce este pentru tine moda? cum ai defini-o?

Lasa-ti hainele  sa vorbeasca despre tine.

Crezi in ideea de „muza” atunci cand creezi? ? da, dar nu pot spune cine este muza mea 😀

3 piese care nu trebuie sa lipseasca din garderoba unei femei

Imaginatia. Avem nevoie doar de imaginatie, din nimic poti face multe.

Ce greseala de stil urasti cel mai tare si este cel mai des intalnita pe strada?

Nu-mi place foarte multa piele lasata la vedere.

Care e profilul femeii care te astepti sa poarte creatiile Christina Andrei?

Femeia puternica si cu atitudine

Designerul preferat? De ce?

> Galliano

Interviuri, Uncategorized

De la meseria de bancher pana la cea de artist floral e doar o aruncatura de „dorinta de a face ceea ce-ti place cu adevarat”!

Va invit sa cititi un interviu cu buna mea prietena, Laura, iubitoare de frumos.

Acest  interviu il dedic celor care simt ca desi profesional sunt sus, pe scara sociala corespund standarelor impuse de ei la un moment dat, sau de  altii,  nu fac ceea ce le place cu adevarat. Ei bine, Laura ne demonstreaza ca poti da reset la un moment dat, si sa iasa bine 🙂 A simtit ca vrea sa se dedice pasiunii sale pentru flori, la un nivel nu foarte cunoscut in Romania si a imbratisat meseria de „artist floral”, prin Chic Fleuriste 🙂

1.        Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?

Cand eram foarte mica, visam sa fiu cantareata. Ma visam intotdeauna pe scena ?
Cand am mai crescut si am intrat la scoala visam sa devin bancher, desi la vremea aceea sistemul bancar in Romania era foarte slab dezvoltat. Totusi, ma interesau banii, carnetele de economii si tot ceea ce tinea de banca. Mi se parea un domeniu fantastic si mai tarziu am aflat ca, chiar asa era!

2.        Cum a fost drumul catre success?

A fost greu, dar si plin de satisfactii profesionale.
Mi-am urmat visul si am devenit bancher. Am urmat cursurile ASE Bucuresti, Facultatea de Finante Banci. Dupa 4 ani de invatat, am terminat facultatea si am reusit sa intru in banca. La inceput ca secretara, apoi prin multa munca, am avansat. Am ajuns, dupa 10 ani de munca, sa fiu director de sucursala.

3.        Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?

Nu pot sa zic ca am gresit in cariera mea de bancher. Poate doar ca m-am implicat prea mult si mi-am cam neglijat familia, dar dupa 15 ani de munca in banca, m-am trezit ☺️
Am renuntat la functia de director de banca si mi-am construit propria afacere cu flori, de la zero, totul pornind de la pasiunea pentru flori.

4.        Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?

Cu siguranta! Intotdeauna mi-a placut sa port haine bune si sa fiu aranjata!

5.        Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?

Intr-un fel, da! E greu! E inca o lume a barbatilor! Dar daca ai principii solide si le respecti, te poti descurca foarte bine!

6.        2 carti care te-au motivat in viata

Pe aripile vantului – Margaret Mitchell
Bel Ami – Guy de Maupassant

7.        Familia si cariera? Cum le impacati?

Este ca mersul pe sarma! Trebuie sa inveti sa iti tii echilibrul!

8.        V-ati gandit sa plecati din Romania?

M-am gandit de multe ori! Dar nu am facut-o!

9.        Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Sa isi urmeze visele, sa munceasca si sa aiba banii ei, sa fie independenta, vesela si neaparat sa isi faca timp si pentru ea!

399245_437658376282425_2089200843_n

Fashion

Magie de august! La Parisienne.

Un tablou vazut intr-o cafenea dintr-un cartier cochet al Parisului, Montparnasse,acum 4 ani, pe cand toamna d’abia incepuse sa scalde splendidul oras al luminilor, in culori pastelate, dar tulburatoare. Ma conversam cu un francez despre legendele iubirilor lui Brancusi. Iubiri “consumate “ pe taram francez, la Montparnasse.

Pana am zarit tabloul care mi-a taiat filmul. Ea miniona, proaspata, cu un zambet vesel si atat de viu, o alura de frantuzoaica cocheta si o coafura perfect aranjata. Rochita neagra din dantela care-i descoperea umerii albi si perfect rotunzi, manusile din dantela pana la coate si buzele de un rosul ucigator apropiate de ceasca de cafea. Si tigara! Atat.  Imi spun in sinea mea, ce ti-ai putea dori mai mult decat ca intr-o buna zi, o astfel de rafinata doamna sa-ti calce pragul cafenelei?

La acest text m-a dus cu gandul instant noua colectie Meli Melo Paris. Textul e scris de mine acum 4 ani pentru un client drag (Boulevard Cafe), dar mi-am permis sa vi-l fac cadou pentru a incerca sa va imaginati femeia pentru care eu cred ca e potrivita colectia „La Parisienne”! Diafana, feminina, cu accente retro si extrem de… UNICA. Desi nu sunt adepta comunicatelor de presa copiate in articole, de data aceasta o s-o fac pentru ca imi place foarte tare cum suna „povestea” colectiei spusa de cei care au „tesut-o”! Enjoy!

Intregul sezon toamnă-iarnă 2015 va păstra un aer parizian, așadar, pregateste-te pentru un sezon “la vie est belle”!

” De indata ce am vazut pentru prima oara numele colectiei pe care urma sa o pregatim, undeva in iarna lui 2014, s-a nascut o idee cu privire la ce va urma, cum va fi alcatuita colectia, ce dorim sa exprime si cum si dacă vom ajunge în capitala noastra preferata, pentru un shooting pe masura.

In aprilie, colectia fiind alcătuita, accesoriile deja in showroom, a sosit momentul planificarii și raspunsul afirmativ: DA, mergem la Paris!

Oameni talentati și pasionati au contribuit, ca de fiecare data, la tot ceea ce a insemnat o inițiativa indrăzneata, insa cu rezultate pe masura. Fotograful Oltin Dogaru ne-a intampinat cu entuziasm la Paris si a avut grija sa gasim cadrele dorite, iar Xiomara Orriols, cea care se ocupa de styling, a ajuns de la Londra la Paris, cu valizele incarcate cu tinute.

Ploaie, soare, apoi iar ploaie, Sena, Turnul Eiffel, dar si stradute cochete și cafenele, deliciosul desert frantuzesc, macaron, vant intens, toate au făcut ca experiența la Paris sa fie una memorabila, atmosfera sa se pastreze prin intermediul pozelor, mult timp de acum inainte, iar noi sa ne dorim sa ne intoarcem cat mai curand!

Colectia “La Parisienne” este disponibila din 15 august, in magazine si online, pe www.melimelo.ro.

Imi amintesc ca, in adolescenta, ma uitam la paginile de fashion ale revistelor si vedeam frecvent tinutele care erau construite cu accesorii Meli Melo, asa ca am fost fascinata la primul contact cu echipa de branding Meli Melo, drept pentru care cred ca este dragut sa va scriu mai jos si cate ceva din filozofia Meli Melo:

„Meli Melo – Paris se adreseaza femeilor carora le place sa tina pasul cu tendintele, independente, decise, care cauta rasfat si un cadru prietenos, relaxant, de fiecare data cand ne viziteaza.

     Categoriile de produse care se gasesc in magazinele noastre se adreseaza atat micutelor domnisoare, cat si femeilor mature, cu un stil perfect conturat.

Ne dorim ca experienta traita in magazinele Meli Melo – Paris sa fie una placuta, astfel ne intampinam clientele intr-un cadru primitor, cu zone bine definite coloristic, pentru a le usura luarea deciziilor cand vine vorba de alegerea accesoriilor preferate sau de nevoia de a se asorta in functie de evenimentul pentru care se pregatesc.

       Visam sa le aducem clientelor noastre fantezie, culoare, rasfat, dar si stil prin cea mai completa gama de accesorii de moda , dar si experiente incredibile si insipratie.

       De la cercei, coliere, bratari, pana la esarfe, curele, ochelari de soare, ceasuri, genti, accesorii pentru sezonul estival (costume de baie, pareo sau evantaie), cele mai variate modele de accesorii de par, dar si incaltaminte. Toate colectiile sunt atent lucrate special pentru doamnele si domnisoarele in cautare de noutati din domeniu, in magazinele noastre, in fiecare sezon.

De la agentia de stil londoneza, prin intermediul trend book-urilor realizate special pentru brand, in fiecare sezon, la buyerii care alcatuiesc cu pasiune, element cu element, fiecare colectie, la fabricile cu care lucram modelele unice, alcatuind piesele in cel mai mic detaliu, la mii de kilometri. Toate lucreaza atent si intens, cu 9 luni inainte de a fi puse in scena, pentru ca tu sa ai la timp accesorii în tendinte, adaptate fiecarui sezon.”

bratara 1_29.99 lei bratara 2_24.99 lei bratara 3_29.99 lei bratara 4_29.99 lei bratara 5_39.99 lei colier 2_34.99 lei colier 5_44.99 lei esarfa 7_69.99 lei IMAG4273  IMAG4275 IMAG4276      IMAG4282 IMAG4283  IMAG4285 IMAG4286  inel 1_24.99 lei inel 2_24.99 lei inel 3_34.99 lei inel 4_24.99 lei La Parisienne. La Parisienne 11828684_929468710428902_785227800676444540_n 11836717_929468697095570_3994853563839010293_n 11891167_1019465981418605_995124999858832369_n 11899876_929471890428584_3150096870703253430_n

 

Lori

Interviuri

Puterea exemplului- Femei de Succes! Roxana Magopet, Director de Marketing FAN Courier!

Buna dragilor,

Revin cu un interviu de care sunt foarte mandra. Pe Roxana am intalnit-o acum vreo 3 ani prin intermediul ultimului job. Imi amintesc perfect ca faceam new business si trimiteam mailuri in care „solicitam intalniri”. I-am trimis mail fara sa sper ca voi primi vreun raspuns (dat fiind ca in mare parte  oamenii raspundeau mailurilor de curtoazie doar dupa ce-i sunam. De cateva ori. Ei bine, am primit un raspuns, si  l-am primit rapid. Bineinteles ca Roxana avea colaborari in directiile propuse de mine, dar, cel mai important, mi-a acordat o intalnire ca sa asculte ce as putea sa-i ofer. Imi amintesc ca in momentul in care am venit de la intalnire le-am spus colegilor „am intalnit o femeie foarte misto la FAN Courier. Acum sunt mega incantata sa impartasesc cu voi ceea ce am aflat de la ea:)

Multumesc, Roxana.

1.        Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus ?
Da si nu 🙂
Nu, pentru că nu am ajuns profesoară deși pregătindu-ma intens pentru asta am stricat usile șifonierului exersînd scrisul la tablă cu guma de sters.  A doua optiune era un job de secretară. Mi se părea fascinant să semnezi și să ștampilezi hârtii, să îndosariezi și să lucrezi la calculator. Nu sunt secretară, dar pe langa multe altele mă ocup si cu toate acestea. Deci, da 🙂

2.      Cum a fost drumul către succes ?
Este o întrebare la care aș  putea răspunde cel mai devreme peste cinci ani. Până atunci, aș putea povesti despre cum în 2005 am aplicat și obținut la FAN Courier un post de dispecer. Preluam comenzile telefonice de la clienți. Eram dispecera cu nr. 5 și deja arhitectura biroului (un corp de mobilier cu  4 posturi) avea de suferit. Astăzi, avem 22 de dispecere, fiecare cu biroul ei. Nici nu îndrăzneam să visez la așa ceva acum 10 ani. După o lună de muncă la dispecerat, am trecut pe un post la Vânzari, apoi după încă patru luni, m-am mutat în Departamentul de Marketing. Astăzi, pot spune cu siguranță, că prefer să negociez cu furnizorii mai mult decat cu clienții. Cred ca mi se potrivește mai bine partea aceasta a mesei de discuții.
În Ianuarie 2009, mi s-a oferit șansa să conduc Departamentul Marketing. Restul e….poveste.

3.        Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat  pentru a nu o repeta si ceilalti?
Am ales să tac atunci cand vocea mea interioară „urla” 🙂 De multe ori mi-a lipsit curajul să spun ceea ce gândesc, iar ulterior s-a confirmat ca nu făceam rău dacă aș fi îndrăznit să deschid gura și să spun ceea ce credeam sau să argumentez o propunere.

4.      Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?

Hmmm ….. Aici e o întreagă dezbatere pe care am avut-o si cu seful meu  adesea. Datorită specificului jobului, ținuta noastra standard este business. Dar eu, ca om de marketing, cum sa rezist intr-un costum deux-piece negru si sobru ?! Incerc sa gasesc combinatii creative care sa nu ma incorseteze dar care sa respecte si regula. Si nu, un accesoriu funky nu e suficient pt mine 🙂

5.      Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?

Nu este greu decât dacă crezi asta sau dacă ai neșansa să lucrezi într-un mediu ostil. O femeie deșteaptă si puternica va ști să transforme eventualele piedici în avantaje și să le valorifice în favoarea business-ului pentru care lucrează.

6.      2 carti care v-au motivat in viata

Nu mă voi referi la 2 carti din sfera profesionala pentru ca nu ele mi-au marcat viața de până acum, voi enumera două cărți de suflet.
Prima este „Wuthering Heights”. Am citit-o de 15 ori. Legatura dintre Heathcliff și Catherine mi se pare pe cât de fictivă, pe atât de posibila. Cred cu tărie ca „what is meant to be, will be no matter what”.  Ecranizarea din 1939 cu Laurence Olivier și Merle Oberon în rolurile principale mi se pare perfectă.  E filmul ideal pentru o seară „cu fetele”.
Cea de-a doua carte este „Mama și copilul”. Pentru mine a fost ca o biblie a viitoarei mame, mi-a dat curaj să iau în piept provocările reale pe care le presupune acest job fulltime.

7.      Familia si cariera? Cum le impacati?

Am noroc de colegi și șefi care înainte de toate sunt oameni, cu O mare. Niciodata nu am avut piedici sau reproșuri atunci când am avut o problema persoanlă de rezolvat urgent. Este la fel de adevărat că niciodată nu am mimat problemele. Și pentru asta, vă mulțumesc Nadir, domnii Adrian și Ninu și domnul Felix. Pe de altă parte, recunosc că citesc și raspund la mailuri si seara târziu, uneori chiar și în weekend. Sunt conectată 24 de ore, șapte zile pe săptămână, inclusiv în concediu, pentru că îmi pasă și îmi place FANtastic de mult ceea ce fac.

8.      V-ati gandit sa plecati din Romania?

Nu numai că m-am gândit,  am avut și posibilitatea reală. Dar datorită unui concurs de împrejurări (a se citi corect încapățânare personala) sunt  aici. Și îmi e foarte bine.

9.      Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Să muncească, să muncească, să muncească. Și să își asculte instinctul. Acesta, instinctul, adică, îi va spune dacă este pe directia corecta sau gresita, îi va spune când e cazul să dea bice sau să mizeze totul pe o carte.

10.       Care este e calitatea fara de care nu poti reusi ca om de  marketing/comunicare?

Aș paria pe creativitate.

187108_articol

Lifestyle

Empatizarea cu articolele plangacioase un fel de fluierat a paguba!

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu m-am saturat sa vad o gramada de femei empatizand cu articolele menite sa  duca femeile la pierzanie. Pe bune! Nu ma dau specialista in blogarit, dar pe bune, cred ca toti psihologii din Romania s-au mutat pe bloguri destinate femerilor care-si plang de mila. Sau daca nu’s psihologi, avem o problema. Mai stiti revistele ” Povestea Mea”? Ei bine cam despre asta e vorba. Ce ma enerveaza la site-urile astea este ca pun in evidenta faptul ca femeia e vai de capul ei. N-are alta treaba decat sa fie mega sensibila, mega complexata, mega panicata ca isi pierde barbatul, mega impacientata ca nu-si creste bine copilul, interesata de cum sa fie amanta buna in cazul in care altceva nu mai are de facut,  obsedate de singuratate, cautatoare de retete de succes si reusita in viata,  scormonitoare de descantece pentru maritis, obsedate de cum sa faci sa te placa toata lumea, etc!

Eu zic asa, daca vrei sa-ti fie bine (binele este relativ, ce e bine pentru mine, poate nu e bine pentru tine, deci doar BINE), fa naiba ce simti, lasa retetele, nu-ti plange de mila, decat sa citesti un articol despre cum sa ai succes in viata (in timp ce tu stati toata ziua si tai frunze la caini pe net, mai bine fa ceva pentru dezvoltarea ta, decat sa empatizezi cu poze photoshopate ale femeilor model, mai bine fa-ti o programare la coafor, decat sa citesti cum sa-ti cresti copiii bine , ami bine fugi repede cu ei in parc si joaca-te, tipa, maimutareste-te, decat sa te intrebi de ce s-a racit relatia cu partenerul (unde o tanti frustrata de faptul ca a fost parasita iti da sfaturi), mai bine suna-l si spune-i ceva frumos (sau urat, daca-i place), etc etc!!!!!

DACA NU GASIM IN NOI PUTEREA DE A NE FI BINE, ARTICOLELE CRESCATOARE DE GLICEMIE NU NE VOR AJUTA!

Over and out!

Pupppppppp!

Lori

Business

Marketing de provincie VS Marketing de Bucuresti

Avand in vedere ca revista Print & Add nu are si editie online, daca sunteti curiosi, am hotarat sa postez aici articolul semnat de mine. Sper sa fie de interes.

Marketing de provincie in 2013

Daca la prima vedere totul parea relative simplu, “realitatea din teren” n-a corespuns. De ce? Pentru ca am constatat ca in mare parte in provincie marketingul nu se alineaza cu conceptual cunoscut de mine pana atunci. La companiile unde departamentele de marketing exista, acestea au cu totul si cu totul alte functii decat ar fi normal, astfel ca de cele mai multe ori intalnim cazuri cand marketingul face doar vanzari. Am intalnit in unele departamente de marketing oameni pregatiti in domeniu, dar care nu au puterea sa “reformeze” ceva deoarece, de regula, ownerii business-urilor nu inteleg ce presupune acest department sau ce ar trebui sa faca concret acesta.

Un motiv consistent pentru care avem parte de un astfel de comportament este si faptul ca prin definitie el este un departament “cheltuitor”, asa ca el este folosit strict la “activitati de marketing sine qua non” gen producerea unor materiale promotionale la final de an sau productia de materiale publicitare care sunt impartite pe ici pe colo.

Schimbarea traictoriei dictata de intensificarea concurentei

Flyere si Afise- in asta consta marketingul in 2013 in Ploiesti, necontand faptul ca de multe ori ROI-ul (return of investment) este aproape inexistent. Spun ca in 2013 deoarece observ cu incantare ca totusi lucrurile se schimba de la luna la luna. Am avut lungi discutii cu marketingul din multe companii din Ploiesti, observ din ce in ce mai multa deschidere, incepe sa se inteleaga necesitatea trecerii la alt nivel privind marketingul ca pe o investitie, nu ca pe o cheltuiala.

Daca la inceput, tendinta era doar de a se opta pentru folosirea catorva instrumente de marketing traditional (tiparituri, cateva spoturi pe radiourile locale si maxim cateva bannere pe cladiri-vorbim de companii mari, la nivel local), la momentul actual se observa imbratisarea noilor media, vorbim aici de social media in special. Traim in era internetului, iar clientii din provincie se pare ca au devenit constienti de acest lucru. Din ce in ce mai multe companii din Ploiesti au pagina de Facebook, ba chiar si conturi pe Instagram (!!!) incercand astfel sa mentina o legatura cat mai stransa cu publicul lor, sa comunice cele mai noi informatii, creand comunitati virtuale cu rol de influentare a opiniei publice. Cu siguranta ca Social Media se diferentiaza de  mijloacele media traditionale prin calitate, frecventa si proximitate si ca acest segment nu mai este folosit pentru o simpla socializare, ci ajuta la construirea unei reputatii, dar nu din acest motiv firmele din provincie au hotarat sa-si faca simtita prezenta pe facebook, ci pentru ca piata le-a dictat acest lucru, dinamismul socio-cultural. Aparitia unei stari de abundenta pe acelasi segment de activitate i-a determinat pe antreprenorii locali sa-si puna intrebari si sa se uite in curtea vecinului, temandu-se ca acesta ar putea face ceva care sa-l aduc in fata. Migrarea firmelor catre social media a fost o decizie relativ simpla si pentru ca aceasta zona este inca una accesibila din punct de vedere financiar. Firmele de aici investesc de obicei in campanii platite menite sa aduca like-uri si cel mult deleaga un om din interior sa gestioneze pagina respectiva. Exista si cazuri de firme care trateaza cu seriozitate subiectul optatand pentru colaborari cu diversi oameni de comunicare, jurnalisti locali care posteaza continut pe pagina. Diferentele se vad imediat, continutul de calitate genereaza interactiune pe pagina creand buzz.

Daca ar fi sa clasez tipul de publicitate pentru care opteaza clientii mei as merge mai degraba catre o publicitate de informare, insa asa cum aminteam mai sus datorita competitivitatii pietei, se vede un efort si in conceperea mesajelor, trendul ducandu-se catre o publicitate de convingere. Publicitatea se face de regula la nivel local in functie de tipul produsului sau al serviciului. Intalnim cazuri cand desi un client furnizeaza servicii care s-ar preta pietei nationale el nu se simte inca sigur pe business-ul sau pentru a largi aria de furnizare a publicitatii. Consider insa ca este o chestiune de timp si acomodare a antreprenorilor deoarece exista o multime de companii mari care merg foarte bine la nivel local, generand o multime de locuri de munca, cu cifre de afaceri impresionante. Deci, resursele exista, mai e nevoie de deschidere.

Externalizarea serviciului de marketing la nivel local

In discutiile cu clientii mei am pus de multe ori problema externalizarii serviului de marketing sau a contractarii unei agenti de publicitate care sa gestioneze campaniile. Pozitia companiilor este refractara acestea considerand ca agentiile de publicitate au servicii extrem de costisitoare, dar si pentru ca inca nu exista disponibilitate de a plati munca de creatie. Colaboarea cu marile agentii din Bucuresti este exclusa si ea chiar daca vorbim de o distanta Bucuresti-Ploiesti care se parcurge in 40 minute. Se agreaza colaborarile la nivel local care ofera clientilor o stare de confort, chiar daca local exista furnizori de servicii (print, promotionale, grafica), nu agentii de publicitate propriu zise.

Desi de multe ori intre mine si clientii mei se da o lupta inegala, in care eu trebuie sa dovedesc performanta pe care o agentie full service o poate face in relatie cu nevoile clientului, fara ca acesta sa fie dispus sa plateasca pentru asta, imi place sa lucrez cu clientii din provincie. Pentru ca sunt entuziasti si iti lanseaza adevarate provocari. Si pentru ca alaturi de ei, simt, vad schimbarea mentalitatii, zi de zi. Provincia este o piata buna pentru agentiile de publicitate, doar ca deocamdata aceasta piata digera ideea abordarii marketingului de la alt nivel si evident, cu alte cheltuieli.

Concluzii

Marketingul de provincie este cu siguranta diferit de marketingul “de capitala” in principal din cauza reticentei antreprenorilor in a acorda credit (la propriu si la figurat) omului/departamentului de marketing., lui nefiindu-I inca clar care ar fi foloasele concrete in urma investitiei pe care ar face-o in diverse campanii costisitoare. Pentru antreprenorul de provincie e foarte important ca orice banut investit sa genereze un lucru palpabil, adica sa se concretizeze in vanzari/contracte. Nu pot sa-i omit, chiar daca la final, pe clientii care lucreaza deja dupa regulile masei. Sunt clientii care lanseaza deja briefuri indifferent de amploarea proiectului si organizeaza pitchuri de creatie, clientii care la inceput de an gandesc planuri de marketing si bugeteaza, sunt oameni de marketing pregatiti care merg continuu la workshopuri de perfectionare/updatare profesionala.

Interviuri

INTERVIU CORINA NEAGU- Femei de succes. Puterea exemplului!

Ma bucur sa va scriu din nou! Incepand de astazi, inauguram pe blog, rubrica: Femei de succes, puterea exemplului! Astfel ca in fiecare sapatamana veti regasi in „interviurile Loredanei”, femei care au reusit in viata prin propriile puteri. Si au reusit bine, daca imi este permisa exprimarea. Intr-o societate in care multe dintre tinere se viseaza asistente tv sau fata de la pagina 5, trebuie sa oferim o incurajare tinerelor care viseaza la cariere de succes, dar se simt deznadajduite 🙂

Sunt onorata sa incep seria interviurilor mele cu distinsa doamna, Corina Neagu HR Consultant la BPM Wave International şi Managing Partner la 4Tree.

Iata interviul!

1.        Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?

Aveam multe vise, dar unul singur mi-l amintesc cu certitudine – imi doream sa fiu sefa. Lucru care s-a intamplat. In general tot ce mi-am propus de-a lungul vietii s-a intamplat. Sunt genul de om care nu se plafoneaza, sunt mereu in cautari de mai bun, mai provocator, imi place sa aduc valoare adaugata oriunde ma duc. Nu-mi place rutina, nu astept sa mi se dea de lucru, nu ma plictisesc niciodata. Mai visam sa fiu criminalist, dar nu mi-am propus asta. De aceea nici nu am ajuns, dar am urmat Facultatea de Drept si mi-am dat licenta in Drept Penal si Criminalistica. Deci am fost pe aproape. 🙂

2.        Cum a fost drumul catre succes?

Poate din papucii tai se vede ca am succes. Nu ma consider o femeie de succes de genul celor cu multe zerouri in banca. De fapt cred ca asta e perceptia tuturor – cu cat ai mai multi bani, cu atat esti mai sus in ierarhie. Pentru mine succesul inseamna sa fac cu drag ceea ce fac, sa las ceva in urma mea, sa am o familie frumoasa cu care sa-mi petrec cat mai mult timp. Evident ca banii sunt importanti, dar nu sunt scopul in sine. Iar drumul meu este cum mi-l fac. Nimeni nu a spus vreodata a va fi usor. Imi asum toti pasii, toate deciziile, suport consecintele tuturor actiunilor. Consider ca inca mai am multe etape de ars pana sa ajung in Forbes – nu acolo ajung toti oamenii de succes??? Glumesc. Uite, faptul ca tu mi-ai acordat sansa primului interviu este o etapa importanta, inseamna ca te-am inspirat. Iar asta pentru mine inseamna enorm pentru ca stiu ca am facut ceva bine. Si-mi da motivatia pentru a face si mai bine de acum incolo.

3.        Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?

Dificila intrebare, mai ales pentru ca nu le consider neaparat greseli, ci mai degraba lectii. Sa zicem ca am avut prea multa incredere in unii oameni? Iar dupa atatia ani de lucru cu oamenii pot spune ca ideal ar fi sa ne setam obiective realiste ca sa nu fim dezamagiti cand lucrurile nu se intampla cum ne dorim sau ne asteptam.

4.        Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?

Cu siguranta o tinuta inteligent aleasa completeaza imaginea pe care vrei sa o ai sau pe care ti-ai creat-o deja. E mult de discutat aici – tinuta depinde de momentul zilei, de tipul de eveniment la care participi, de jobul pe care-l ai etc.

5.        Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?

Probabil te gandesti ca e mai greu decat pentru barbati. Hai sa spunem ca depinde de business-ul respectiv. Si de cat de mult conteaza parerea unei femei in acel context. Si eu am dat din coate, si eu a trebuit sa demonstrez, dar am reusit doar prin inteligenta, argumente, detalii, consecventa, prezenta, invatare continua, adaptare, nu prin alte mijloace. Daca te ajuta putin si fizicul, e si mai bine.

6.        2 carti care v-au motivat in viata

„Drive”, a lui Daniel Pink si „Agonie si Extaz” a lui Irving Stone.

7.        Familia si cariera? Cum le impacati?

Cu mare grija, intelegere, timp de calitate, iubire si interes vadit pentru ca relatia sa functioneze. Efortul nu vine doar din partea mea, ci din partea tuturor membrilor familiei, iar responsabilitatile sunt impartite. Nu poti trage singur la caruta, ca nu iese. Sau iese prost. Dar sunt exemplu viu ca ambele pot functiona foarte bine impreuna.
8.        V-ati gandit sa plecati din Romania?
Nu exclud aceasta posibilitate. Daca familiei mele i-ar fi mai bine in alta tara, probabil ca m-as gandi serios la asta. Deocamdata nu am terminat ce am inceput aici.

9.        Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Ultima intrebare este, de obicei, si cea mai dificila. Sfat e mult spus, dar i-as recomanda sa aiba mai multa rabdare, sa investeasca cat mai mult in ea ca om, sa se documenteze inainte de a lua o decizie importanta, sa fie mai implicata si mai responsabila, sa faca lucrurile cu seriozitate de la inceput pana la sfarsit, sa nu se astepte sa primeasca nimic pe gratis, sa fie constienta ca daca-si doreste cu adevarat ceva e nevoie sa munceasca pentru a reusi. Stiu ca sunt mereu alternative si cai mai usoare pentru tinerele care-si doresc rapid o ascensiune. Depinde de fiecare ce alege, ce compromisuri isi asuma. Eu nu stiu decat calea muncii cinstite, care mereu e cea mai grea, dar si cu cele mai mari satisfactii. Si as mai recomanda incredere maxima in fortele proprii si sa nu renunte niciodata la ceea ce-si doresc cu adevarat.

Multumesc, Corina Neagu!

Despre Corina Neagu gasiti mult mai multe aici: http://www.corinaneagu.ro/despre-mine/

Inspirati-va, totul va fi perfect!

Lori

view.php

Mini Vitejie, Uncategorized

Frumusetea unei vieti previzibile.

Buna sa va fie saptamana!

M-am trezit de dimineata cu gandul ca cea mai buna performanta pentru mine este aceea ca am ajuns ca duminica sa nu ma mai tem de ziua de luni. Cand eram angajata mi se intampla frecvent ca duminica de la pranz incolo sa ma apuce o stare de angoasa gandindu-ma la „luni”. Ei bine, Steve Jobs avea dreptate cand spunea sa faci ceea ce iti place si nu vei mai munci nici macar o zi in viata ta.

Acum, stiu dinainte cum imi voi petrecere ziua de luni, dar si restul zielelor, 80%. Imi place asta, chiar daca inainte eram adepta unei vieti zbuciumate. Nimeni nu stia nicioadata daca sunt in Bucuresti, Breaza, Timisoara sau Iasi.:)) Era frumos, dar era potrivit cu perioada respectiva.

Acum ma bucur enorm de o viata previzibila. In fiecare dimineata la ora  7 ma trezesc, pregatesc copilul, imi trag un trening pe mine si iesim la plimbare. De fiecare data vecinii imi zambesc si o trag de obrajori pe Agnes, urandu-ne zi frumoasa. De fiecare data vecinul de la 3 ma intreaba daca nu e putin curent si daca n-ar trebui sa-i pun o caciulita.

In fiecare dimineata acelasi traseu, parcurgem aleea de langa noi, pana la Rompetrol, unde ne oprim sa-mi iau cappuccino. Aceleasi doamne o alinta pe Agnes si-i spun ca i-au pregatit cafeaua ca sa fie in „good mood” :))

Iesim din benzinarie, de fiecare data oamenii ma privesc curios, cum ma lupt cu caruciorul cu o mana si cu cafeaua in alta intrebandu-ma din piviri: „Ce cauti femeie cu caruciorul la benzinarie? Alimentezi?”

Dar noi ne vedem de treaba, ne alegem o banca la umbra, Agnes isi termina lapticul daca-i mai ramane din portia de dimineata, eu imi fac agenda si-i povestesc lui Agnes ce urmeaza sa fac. Ma urmareste cu privirea, iar daca ma aplec incearca sa-mi smulga telefonul sau ochelarii de soare. Ne intoarcem acasa cam pe la 9.45 cand vine doamna care ma mai ajuta cu micuta. Ii pregatesc masa de fructe, masa den pranz, imi place sa stiu ca i-o fac eu 🙂 Dupa ce papa fructele  ma apuc de treaba. Imi rezolv urgentele zilei, imi dau telefoanele, plec la intalniri, asta pana in ora 16,00-17.00 cand o preiau pe Agnes si a ei sunt pana la 20,00-21,00 cand se culca. O mai preia Adi cat timp eu mai gatesc sau pregatesc ceva prin casa. Tarziu in noapte, apuc sa ma bucur de niste ore de relaxare pe care le petrec cu sotul meu, scriu pe blog sau mi le aloc ritualurilor de ingrijire. Pe la 2 ma culc si ma declar multumita.

Din cand in cand apar lucruri neparvazute cum sunt evenimentele la care particip sau zilele de munca prelungite atunci cand este nevoie la job, cine mai stie ce, dar in general stiu ce ma asteapta, iar asta imi da o senzatie confortabila! 🙂

Va pup si va doresc o saptamana minunata!

Lori

Savoire Vivre

Cod de bune maniere in purtarea mamicilor de bebelusi. Pam-pam!

Caldura mare, Mon Cher!

Fetelor, va tot spun, e minunat daca ai un bebelus, dar acest lucru nu este un handicap, asa ca hai sa ne purtam ca atare!

Mai jos gasiti 10 lucruri pe care eu consider ca nu ai voie sa le faci chiar daca esti cu bebelul in oras 🙂

1. Asteapta la coada de la supermarket ca orice om normal! Nu emite pretentii gen, sunt cu copilul, fa-mi loc!

2. Respecta zonele special amenajate de plimbare. Nu abuza de pistele de bicilisti sau, mai rau, de suprafata carosabila!!

3. Nu merge pe trecerea de pietoni cu viteza melcului. Nu zice nimeni sa alergi cu caruciorul, alegeo viteza  de bun simt!

4. Asigura-te!!!!! Nu miza pe faptul ca daca ai pus piciorul, amaratul ala de sofer trebuie sa opreasca in fractiunea aia de secunda, pana la urma nu vrei sa ramana el fara permis, vreii doar ca al tau copilas sa fie in siguranta.

5. Daca esti la masa cu bebelusul in brate si pe el il apuca „nevoile fiziologie”, nu sta sa-i savureze fiecare mesean flatulentele (chiar daca noi, mamicile ne bucuram cand le da, ca na…e sanatos 🙂 ). Ridica-te putin, rezolva treaba si  poti reveni la masa  chiar daca oamenii spun: „e copil, nu ne e scarba”

6. Moderaza-ti vaitatul. Stiu ca vrei sa te descarci, dar profita de timpul pe care-l ai atunci cand te vezi cu cineva sa scoti in evidenta „partea buna impreuna” 🙂 Valabil si pentru viceversa (lauda).

7. Masa bebelusului cand acesta este in vizita se va servi cu atentie, in bucatarie sau in spatiul indicat de gazda cu masurile de precautie luate (babetici, servetele, etc).

8.  Regula nr 7 e valabila si pentru schimbatul scutecelor. Nu la bucatarie :)), ci in spatiile recomandate de gazda, cu tot arsenalul de protectie

9. Tinutul in brate. Poate ca ai ajuns la faza in care iti doresti sa mai respiri cat de cat si pasezi bebelusul de colo colo, tine cont insa ca oricat de mult le-ar placea celorlalti sa-l giugiuleasca trebuie sa fii precauta la timp. 10-15 minute sunt mega suficiente :d

Astept de la voi regula nr 10, din punctul vostru de vedere!

Lori

images

Lifestyle

Si elevele de nota 8 reusesc in viata, dar e mai confortabil sa fii de 10!

Luna Iunie este o luna a examenelor si a deja-vu-urilor pentru mine,  in fiecare an imi aduc aminte de examenele mele. Intotdeauna mi-a fost frica de ele. Am avut emotii la fiecare examen din viata mea: capacitate, bac, scoala de soferi si partea amuzanta, la fiecare examen din timpul facultatii…Nu am fost vreodata o eleva de nota 10 ci de 8-9 (cu exceptia unor materii despre care nu vreau sa vorbim:)) ). Am invatat bine, cu anumite afinitati catre una-doua discipline existand si unele la care doar am supravietuit. Imi amintesc perioada Bacalaureatului ca si cum ar fi fost ieri, din foarte doua motive. In primul rand pentru ca a fost ultima vara cu mama. Desi bolnava de o perioada lunga, a rezistat bacului si ma sustinea, chiar dupa  patul de spital. Imi amintesc perfect telefonul prin care o anuntam ca „am luat”. Plangea si imi spunea ca mandria pe care o simte pentru mine ii alina durerea. Am intrat la facultate si apoi s-a stins. Imediat dupa ce greoi, m-a condus alaturi de tata in camera de camin. S-a asigurat ca mi-e bine, ca sunt pe traictoria buna si a plecat…

Celalalt motiv este legat de frica mea cea mai mare din liceu: matematica. In liceu profu’ de mate avea o replica cu care-i placea sa ma „hartuiasca”. Poti sa scrii tu in 10 reviste ca la matematica pici! Ma urmarea afirmatia asta, m-am apucat de meditatii, caiete intregi cu probleme…cu sau fara solutii. Imi era frica de esec. In special pentru ca aveam imaginea unui copil bun, de viitor (inca de pe atunci ma preocupa imaginea 😀 ) si imi spuneam ca daca nu demonstrez ca asa este pierd unica mea sansa de a pleca la Bucuresti. Epic. Visam ca Bucurestiul ma va salva, ma va implini, era un fel de Meka din poeziile lui Macedonski. Dupa aproape 10 ani ma gandesc ca a meritat si sfatuiesc cu mare drag pe toti liceenii sa trateze acest examen cu seriozitate, pentru ca el chiar  conteaza. Acum se arunca cartile. Una dintre apropiatele mele a sustinut anul acesta examenul. M-am trezit luni, la prima ora cu gandul la ea, sa-i urez noroc, punandu-ma in locul ei. M-a trecut instant un fior pe sira spinarii.

Daca picam acest examen eu, personal, picam examenul vietii. Nimic din tot ce avea sa mi se intample, nu mi s-ar fi intamplat. Si tare trist ar fi fost. Nu pot sa spun ca ceea ce am invatat pentru bac m-a ajutat literalmente in viata, dar reprezinta „treapta” impusa de societate pentru a fi eligibil in „lumea celor de succes”. Culmea e ca matematica, fizica, chimia si toate materiile pe care nu le-am suportat in liceu, imi creaza frustrari si azi. Am avut grija ca specializarile pe care  le-am urmat in facultate sa ma duca departe de ele, dar stiti ce am observat? Indiferent ce alegi sa faci, la un moment dat dai cu capul de ele si e urat daca nu ai o baza. Muncind in agentia mea de publicitate si trebuind sa-mi gestionez probleme contabile dar si proiecte de productie m-am lovit de multe chestiuni matematice si fizice :)) Si la fiecare dintre ele mi-am dat o palma in cap! :)) Si mi-am zis, ce bine ar fi fost daca la orele acelea ascultam in loc sa ma setez ca eu sunt o umanista neinteleasa in clasa de Real :))

Concluzie: invatati, invatati, chiar daca aveti senzatia ca e inutil. Nu e. Reusitele in viata doar cu „scoala vietii” sunt rare si prezente mai mult in filme, in viata reala, consider ca e singura cale sa scoti capul din nisip. Va spun eu, ca’s femeie batrana :))

p.s: Am avut frumoasa si socanta surpriza ca recent sa  aud de copilul unor prieteni ca era extrem de  suparat pentru ca…are media 9,92, nu 10…si am zis WOW si m-am inchinat! Doamne ajuta! Nu suntem pierduti!

Va pup!

L

2015-04-15-1429138447-2191022-adulteducation379219_640

Lifestyle

Vorba lu’ Flanco. Indrazneste sa fii peste asteptari! #recordurileflanco #recorduriletale

Hello,

Dupa cum va spuneam, saptamana trecuta am participat la un eveniment foarte pe gustul meu organizat de Flanco Romania.  Mai exact vineri a fost seară de distracție la Flanco Mega Mall, la primul concurs din seria #recordurileflanco. După trei probe ca-n povești, presărate cu emoții, râsete și urale de susținere, am reușit să aflăm cine este cel mai multifuncțional client Flanco – în persoana lui Andrei Sîrbu, câștigătorul marelui premiu. Și cum cei mai multifuncționali clienți au nevoie de echipamente IT pe măsură,premiile  câștigătorilor au fost substantiale, primele trei locuri cu câte un laptop Acer Aspire Switch 2 în 1 care, la nevoie, se poate transforma și în tabletă – Acer Switch 12 pentru locul I, Acer Switch 11 pentru locul II și Acer Switch 10 pentru locul III. Deși probele au reușit să le pună “multifuncționalitatea” la încercare, iar cele trei premii i-au motivat să lupte cu tenacitate, participanții  nu au uitat nici să se simtă bine, alături de gazdele concursului, Gina Pistol și Vladimir Drăghia – aceștia i-au îndrumat pe concurenți prin toate cele trei probe – nu înainte de a le testa ei înșiși – și, desigur, i-au distrat și încurajat, la fiecare pas.

Timizi la început, dar tot mai încrezători pe măsură ce secundele treceau, cei nouă concurenți au reușit să facă o mulțime de lucruri în același timp – au tastat mesaje pe laptopul pentru care se întreceau, au citit și au cântat, și-au testat atenția distributivă cu un provocator joc de multitasking. Ba chiar au primit ajutor și de la susținători, și de la prietenii de pe Facebook, care s-au întrecut în mesaje de încurajare, pe care, apoi, le-am transformat în puncte pentru participanți. Desigur, echipa Flanco nu a uitat să îi răsplăteasca cu surprize nici pe susținătorii dedicați ai fiecărui concurent. Fii cu ochii pe pagina de Facebook Flanco România, află când va avea loc următorul concurs și înscrie-te în competiție!

De ce ma asociez acestei serii de evenimente? E simplu, in primul rand pentru ca echipa Flanco s-a gandit ca ma aliniez „conceptului” de multifunctionalitate si pentru asta le multumesc frumos si apoi pentru ca dupa cum bine stiti, cred foarte tare in Femeia Multitasking si in fiecare zi depun eforturi ca sa-mi merit aceasta titulatura.( Cred ca am facut o obsesie pentru cuvantul „titulatura” „:))  ) De ce? Nu ca sa demonstrez ceva, cuiva ci pentru ca iubesc cu ardoare fiecare parte din viata mea: COPILUL, SOTUL, business-ul si hobby-urile mele. Si bineinteles ca e foarte greu sa le faci pe toate, dar nu imposibil. Trebuie DOAR putina ORGANIZARE. Geaman fiind, stau mai prost la capitolul asta 🙂 Cred ca fumoasa agenda portocalie Flanco ma va ajuta putin 😉

Va pup si pe voi, dragi femei multtasking, am foarte multe in lista mea. Tineti-o tot asa sau, „vorba lu’ Flanco”- Indrazneste sa fii peste asteptari!!

Lori

DSC_0530 DSC_0535 11540898_995323123832891_8707154611756248941_n

IMAG3480

Lifestyle

Maslow si piramida lui sau ce ne spunem cand nu ne vorbim.

Salutare,

In ultima perioada am stat mult timp sa ma gandesc la nevoi. Sau la ceea ce credem noi ca se cheama nevoi. Un lucru pe care l-am retinut la masterul de comunicare si comportament organizational a fost o treaba ?umita Piramida lui Maslow. Ce este ea? Este o ierarhie a nevoilor, conceputa de psihologul american Abraham Maslow, pe 5 niveluri. De ce vreau sa vorbim despre ea? Pentru ca mi se pare ca am descoperit ca la un moment dat poti simti „nevoia” de a-ti satisface nevoile cumva invers. Scuzati repetitia.

Hai sa parcurgem cele 5 niveluri in ordine crescatoare. M-am folosit putin si de wikipedia pentru a expune cat mai obiectiv aceatsa teorie. Asadar,

Maslow ne spune ca  desi toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului. Ca sa vezi, e normal sa nu-ti arda de nimic daca ti-e foame, sete sau frig, deci fratilor, nu va mai invinovatiti 🙂

Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile de siguranță. Acestea au de a face cu stabilitatea și consistența într-o lume relativ haotică. Ele țin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac. Nevoile de siguranță sunt cruciale pentru copii. Recunosc ca siguranta de care vorbeste aici domnul, m-a preocupat intotdeauna. Si plecata de acasa am simtit mereu o nevoie aproape patologica de ma afla in contact cu familia de acasa, iar dupa cateiva ani de distractie tinereasca am simtit din nou o nevoie. Nevoia de a-mi face propria mea familie.

Urmează apoi nevoia , de iubire și apartenență. In acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie, apartenență la un grup, sau de implicare într-o relație intima non-sexuală. Pam -pam, iata ca abia dupa ce suntem cu burtile pline, la acldurica si in siguranta ne poate sta gandul la iubire. Ehee, Eminescule te cam contrazice Maslow…

La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și pe termen lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu nevoia pentru admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare estetică. Nivelul patru reprezinta o treaba foarte desteapta in sensul ca eu cred ca majoritatea se regaseste in ea, dar foarte foarte putini recunosc. Eu una, m-am impacat cu ideea. Imi place sa mi se recunoasca munca si ma simt bine cand primesc un: „Felicitari, te admir!”. Pentru mine nu reprezinta narcisism, ci MOTIVATIE. Se spune la nivel idealist  ca motivatia o regasesti soar in tine. Nu cred in teoria asta pentru ca nu traim de unii singuri, ci in societate.

Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. In eseul The Farther Reaches of Human Nature, Maslow scrie că oamenii care au atins starea de auto-actualizare intră adesea într-o stare de transcendență, în care devin conștienți nu doar de potențialul lor personal, ci și de întreg potențialul speciei umane. Deși acești indivizi trăiesc adesea o bucurie extatică, simt totodată și o tristețe cosmică. Aici apare vocatia nefericirii cu care nu prea te poti lupta. Tocmai ca vine din subconstient, iar cu subconstientuk nu te poti certa, nu-i poti trage o palma sau nu-l poti trage la raspundere. Pentru nimic.

Pe primele patru niveluri  ale piramidei sunt nevoile asa-zise „deficiente”: o persoana nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt satisfăcute.(Cum am simtit eu zilele trecuta ca mi s-a terminat fondul de ten :)) ) Pe bune.

Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de „creștere”. Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare.

Nevoia de auto-realizare : împlinirea visurilor şi scopurilor propuse, reuşită în viaţă, hobby, activitatea de creaţie, conştientizarea rolului şi rostului nostru în lume, relaxare, meditaţie, realizarea potenţialului maxim, crearea şi împlinirea destinului său înalt.

Stateam si ma gandeam, daca e posibil ca tu, ca om, sa simti „nevoiea” de a o porni invers? Adica sa-ti implinesti visurile, nemancat, nebaut si cu mainile inghetat 🙂 Voi ce ziceti? Puteti ajunge la nivelul 5 daca nu le „bifati” pe celalte?

Va pup,

Lori

PiramidaluiMaslowAdinaAmironesei

Fashion

Manifest impotriva hainelor de mall. Colecția Pink Cemetery – Lana Dumitru pentru Moja.ro

Buna,

In ceea ce ma priveste intotdeauna am militat pentru un stil diferit  de cel  „de mall”. Imi plac mult unele branduri care se gasesc in mall, dar recunosc, nu-mi place ca le vad la toata lumea, desi conteaza foarte tare atitudinea celei care le poarta 🙂 Am vazut de n ori aceeasi piesa vestimentara pe persoane diferite si credeti-ma erau diferente mari in functie de „model”.

Iata ca am gasit o colectie „foarte eu” ca sa zic asa. Diferita, zapacita si colorata. Cam asta e povestea colectiei:

Lana face roz de necaz inspirată de Cimitirul Vesel, unul dintre cele mai frumoase și stranii locuri de pe Pământ.

După succesul fenomenal al primei colecții Merry Cemetery ajunsă rapid sold-out și după reacțiile entuziasmate ale publicului și presei, cunoscutul designer român Lana Dumitru revine cu o nouă colecție spectaculoasă pentru concept store-ul online Moja.ro, un omagiu artistic inedit adus monumentului de artă naivă care este cimitirul maramureșean din Săpânța.

Lana Dumitru a preluat motivele graficii din Săpânța și le-a reinterpretat și remixat conform propriului temperament artistic, aducându-le mai aproape de sensibilitățile contemporane, ceea ce a dus la această colecție jucăușă de haine printate digital.

Aerul actual al noii colecții este dat de un element cromatic inedit, inexistent în paleta originală. Lana Dumitru a introdus în mix culoarea supremă a optimismului pur de la Edith Piaf încoace: rozul.
Și deși e puțin probabil ca țăranii Anuța lui Nofor sau Stan Mărie din picturi să o fi ascultat vreodată pe franțuzoaică cântând „La vie en rose”, iată că Lana Dumitru îi „reînvie” textil în paradisul acestei culori senine și chic, ceea ce credem că le convine și dânșilor acolo unde sunt ei.

„Pink Cemetery este una dintre cele mai elaborate și complexe colecții la care am lucrat, începând de la grafică până la elementele vestimentare care sunt la fel de variate ca și lumea ce compune universul picturilor din Cimitirul Vesel: bustiere, rochii, fuste, salopete, hanorace și, în premieră absolută pentru mine, încălțări din piele, printate digital. Totul fiind decorat ludic cu ciucuri, în dulcele stil maramureșean” spune designerul Lana Dumitru.

Moja.ro este o platformă online care susține și comercializează creații semnate de tineri designeri români. Hainele, pantofii, accesoriile și elementele de design creeaza o identitate vizuală inconfundabilă, irepetabilă pentru clienta Moja.ro, care pune accentul pe frumos, pe simplu, pe unic.

Piesele din colecția Moja by Lana Dumitru pot fi achiziționate online, cu livrare worldwide, accesând acest link www.Moja.ro/PinkMerry.
Pink Cemetery 0 2 Pink Cemetery 0 4 Pink Cemetery 0 Pink Cemetery 1  Pink Cemetery 4Pink Cemetery 5 Pink Cemetery 6 2 Pink Cemetery 8 Pink Cemetery 10 Pink Cemetery 11 Pink Cemetery 12 Pink Cemetery 14 Pink Cemetery 16 Pink Cemetery 17 Pink Cemetery 18 Pink Cemetery 20 Pink Cemetery 21 Pink Cemetery 22 Pink Cemetery all pink merry

Fashion

La vie est belle! Marie Claire 7 ani! Bon anniversaire!

IMG-20150604-WA0015IMG-20150605-WA0006

IMG-20150605-WA0000IMG-20150604-WA0018 IMG-20150604-WA0012IMG-20150604-WA0007IMG-20150604-WA0000IMG-20150605-WA0001

1925311_10153096723311461_7109964365536746752_n 11670_10153096806696461_3951165113413252640_n 11390078_10153096807631461_5067157388288962504_n 11100436_897611743614599_7079204260944076334_n 11390102_10153096812326461_2886444765750920869_n 11393144_10153096810936461_4177896773096798067_n 11401406_10153096807506461_3012839817016895718_n

Saptamana trecuta Revista Marie Claire a sărbătorit 7 ani pe piața din România, în cadrul unei petreceri chic la piscină. Ma bucur tare mult ca am participat la aceasta petrecere unde am avut ocazia sa fiu alaturi de prietenele mele de la Meli Melo Paris, dar si sa cunosc multi oameni frumosi (la propriu si la figurat).

Intr-o atmosfera care imbina romantismul frantuzesc cu modernismul spatiului in care s-a tinut petrecerea: Clubul Diplomatic, doamnele invitate si-au etalat tinutele aliniate dress code-ului petrecerii: French Chic. Discutii interesante depsre moda si parfumuri s-au aprins la ceas de seara pe muzica lui Edith Piaf. Am fost incantata sa-l aud vorbind si pe Ambasadorul Frantei in Romania si am admirat inca o data sustinerea de care dau dovada francezii, intre ei, chiar si la nivel diplomatic.

Mor de nerabdare insa, sa aflu cum arata colectia La Parisienne by Meli Melo Paris…Aflam curand!

Tinuta mea: Salopeta Zara (multumesc fetele), Sandale Zara, Geaca de piele Pimkie, Cercei Meli Melo, Coafura Ionela Chiriac

Mini Vitejie

fericirea are chipul tau.

In weekend, la mare, am respirat fiecare clipa la maximum, am trait cu emotie prima intalnire a lui Agnes cu marea…as fi vrut sa inteleaga cand i-am spus ca fericirea sta in a gasi magia in fiecare”ceva”. Va invit la o portie de fericire.

IMAG3139IMAG3129

  • IMAG3116IMAG3114IMAG3112IMAG3107

IMAG3105

IMAG3103

IMAG3100

IMAG3097IMAG3096

IMAG3091

P

IMAG3118 IMAG3117 IMAG3119 IMAG3121 IMAG3144IMAG3134j

Lifestyle

Invatamintele saptamanii. „Caiete”

E tarziu. E liniste. Miroase a bujori. Am mancat ciocolata. Am fost la petrecere. Evident, am stat destul de putin. Nu-mi pare rau. N-am chef sa ma demachiez. Imi place in pijama si machiata. Ma gandesc la ce am invatat saptamana asta…

– ca trebuie sa ma temperez

-ca principalul meu defect este ca actionez de fiecare data la primul impuls

-ca oamenii sunt buni

-ca trebuie sa ne agatam cu ghearele de ce a mai ramas bun in jurul nostru

-ca prietenia nu consta in cafelele punctate intr-o saptama (miss u Dude)

-ca nu pot renunta la cappuccino

-ca sunt mai buna decat ma cred

-ca si tu esti mai buna decat te crezi

-ca avem timp

-ca rasul vindeca orice

-ca sufar de scenarita cronica

-ca nu conteaza orasul in care traiesti

-ca imi sta bine sa nu ma hlizesc uneori

-ca daca am curajul sa-mi colorez unghiile in culori turbate si sa le port asa in lume pot face orice

Va imbratisez.

L

Lifestyle

Ne distram si ajutam. Povestea

Toate faptele si gandurile mari au un inceput ridicol.

Cum s-a nascut „Ne distram si ajutam”?  Cu o poveste, pe care vreau sa o spun pentru ca una dintre protagoniste scria acum cateva zile „in viata trebuie sa iti spui macar o data povestea” .

Duminica seara, Marina,Alexandra,sotii lor si cappuccino. Marina este administrator de firma de servicii funerare(da,stiu greu si urat domeniu de activitate pentru multi dintre noi), Alexandra,profesor limba romana, profesor limbi straine cu o pasiune pentru a schimba sistemul deschizand o scoala de limbi straine cu un nou concept. Marina o intreaba pe Alexandra ce pregateste pentru 1 iunie, ea avand copilul la scoala Alexandrei. Ca sa simplificam lucrurile Alexandrei ii voi spune A si Marinei M.

M ii impartaseste lui A ca visul ei este ca  de Craciun  sa faca un bal caritabil,  iar A ii propune sa faca  si de 1 iunie un party caritabil, pentru ca au timp  (Doamne fereste!!!) . M si-a organizat propria nunta  intr-o luna asa ca  un eveniment pentru copii i se parea floare la ureche. La jumate de ora dupa ce au pus tara la cale m-au contactat pe WhatApp unde ne mai petrecem timpul liber de altfel:)))  A doua zi, pe  la  ora  14,00 trebuia sa ne intanlim la mall ca sa imi dea detalii legate de  eveniment pentru a le ajuta si eu cu organziarea. La ora 14 eram la mall…ele nu…au intarziat 45 min…nu va spun ca a trebuit sa stau pe un cappuccino 2 ore ca sunt pe economie…le-am zis cateva de dulce…ulterior am aflat ca M fusese la spital. O doborase durerile de spate… Cu toate astea  intr-o saptamana am pus la cale cea mai mare petrecere de 1iunie cu un scop caritabil, din acest oras…nu credeam ca vom reusi…in sinea mea le-am vazut nebune…am invatat in cateva zile sa cred ca pot sa fac orice pentru ca viata e frumoasa chiar daca e plina de greutati, fiecare are job si famile acasa, deci responsabilitati. Important e sa vrei…

Eu le multumesc pe aceasta cale. Recunosc dintre toate, implicarea mea este cea mai mica. Mai mult la nivel de promovare, imagine, etc, pentru ca asta stiu sa fac. Greul e dus de ele. Felicitari fetelor.

P.s: cel mai important este ca acest eveniment a creat o prietenie frumoasa 🙂 E tare important sa gasesti oamenii langa care sa razi din orice, oriunde si oricand.

Va voi spune intr-un articol viitor povestea fiecarei fete din trio-ul „Trei”.

P.s: Chelba va pupa si „n-am facut nimic”! „” :)))))11258975_595741723896612_1031739262_n