Mulți dintre cititorii mei confundă numele bogului, în loc de vitejie îmi spun vijelie. Adevărul este că mi se potrivește și acest apelativ.
De când mă știu am fost haosul materializat în chip de om. Întotdeauna m-am băgat într-o mulțime de lucruri, capul meu a avut mereu o mie de sertare îndredeschise, niciodată nu am reușit să fiu ceea ce alții numesc o persoană organizată. Până de curând, mai exact de vreo două luni parcă nu sunt eu.
Am realizat într-o dimineață că altcineva mi-a ocupat trupul. M-am trezit într-o miercuri devreme deși Agnes încă dormea. Am mers să-mi fac toaleta de dimineață, mă vedeam de undeva de sus cum, ca un titirez mi-am facut un retuș de curățenie în casă, mi-am pregătit hainele de sală, hainele de zi, mi-am pregătit eu singură cu mânuțele mele ( :)))))) )micul dejun (!!!!!!!!), nu am mai mâncat micul dejun în timpul săptămânii din clasa a VII-a, i-am pregătit și lui Agnes ce avea nevoie pentru ziua respectivă…Șocată puțin de ceea ce vedeam că fac, m-am uitat în jurul meu. Pe birou, prin bibliotecă, în dressing, în măsuța de machiaj. Totul era pus la punct. Ba mai mult, simțeam nevoia să-mi fac agenda pentru ziua respectivă. Cât mai rapid ca să ajung la timp la sală.
Care e secretul? Nuuu, nu am citit cărți cu tipsuri legate de cum să fii o persoană organizată, nuuu! Am renunțat la astfel de cărți în facultate când mi-am dat seama că sunt fără scăpare.
Ei bine, sportul e secretul. M-am apucat de sport la World Class Ploiești, undeva prin ianuarie cred. Era un punct de pe „bucket list”. Prima dată nu am tratat prea serios subiectul. Când Adina îmi spunea să vin mai des, îi răspundeam extrem de convingător că nu am timp. Că eu aș vrea, dar dacă nu am, ce să fac??
O scuză amărâtă. Întotdeauna am fost o tipă destul de slăbănoagă ( Chelba zice că asta mi se trage de la faptul că am pielea a naibii pe mine). Slăbănoagă, dar cu piei. Adică cu carnea moale. Nu m-a compelxat chestia asta niciodată, nu am realizat că era inestetic până nu am văzut rezultatele după câteva luni se sală. Antrenamentele cu Adina NU sunt ușoare deloc, însă au două mari avantaje pentru mine. Se termină repejor, adică în 35 minute suntem gata, plus că îmi curăță efectiv mintea înainte de începerea efectivă a zilei de lucru.
Am început de asemenea, tot în urma discuțiilor cu Adina, să am grijă la mese. Să mănânc organizat. 3 mese pe zi, nu foarte gândite, dar cu câteva reguli clare: fără pâine albă deloc, doar 2 felii de pâine neagră dimineața, fără prăjeli, fără dulciuri, fără zahăr în general, fără haos într-un cuvânt. Am fost obișnuită să mor de foame până pe la ora 15,00 când ajungeam acasă și mâncam compulsiv te miri ce. Credeam că mi-e bine așa. Uite că m-am înșelat. Totul merge mult mai bine de când am reușit să mă organizez. Ah, până și dekstopul îl am curat :))))))
P.s- Și nu mai beau decât un cappuccino pe zi!
World Class Ploiești ce ai făcut cu Loredana?????