Nu, nu nevoia pentru Constanţa c[ a venit toamna, ci pentru constanţă.

La asta m-am gândit zilele acestea când am văzut reacţia oamenilor în ceea ce priveşte problemele pe care le-a avut ING sâmbătă.

Pentru cei care nu ştiu, s-a întâmplat asta:

„Draga Loredana Georgiana Chelba,

Astazi sistemul de stocare a datelor a inceput sa genereze erori in operare. Ca urmare a acestei situatii tehnice neprevazute, atat reteaua de ATM-uri, cat si platile cu carduri au devenit indisponibile. ”

Buuun, oamenii s-au revoltat, evident, pentru că mulţi dintre ei au rămas gaj în baruri şi restaurante neavând posibilitatea să-şi plătească consumaţia, au fost nevoiţi să-şi lase cumpărăturile la casă prin magazine, etc. Apropo, cumnata mea care lucrează în bancă mi-a dat de dimneaţă un sfat pe care eu o să încerc să-l aplic: „e o greşeală să-ţi ţii toţi banii pe card, sistemele mai şi pică”. Pam-pam!

Să nu credeţi că dacă banca respectivă a funcţionat perfect ani de zile, oamenii iartă astfel de greşeli, nu. Pentru că suntem construiţi cu nevoie de constanţă, nu ne plac deraiajele şi nu le tolerăm.

Nu doar în relaţia cu o bancă. Aş zice că nici în relaţiile interumane. Poţi să te porţi tu fără cusur ani la rândul, dacă ai o ieşire cu care oamenii nu sunt obişnuiţi, să fii sigur că vei fi aspru taxat. Şi nu doar asta e problema. Cei implicaţi îşi vor aminti mereu acea reacţie, nu anii în care ai fost fără cusur.

Nu zic că e un lucru bun, dar cam aşa se întâmplă, nu credeţi?

L