Maia…ce nume simplu, ce viata complicata pentru un copil de doar 3 ani si jumatate. Pana azi, Maia era un motiv, o motivatie. Motivul meu, al Marinei si al Alexandrei de a organiza evenimentul din 1 Iunie. Stiam ca pentru acest copil noi trebuie sa facem si magie daca este cazul si sa organizam cel mai tare eveniment ever. De dimineata, ne-am reunit la Marina la birou pentru a rezolva chestiuni juridice (evenimentul este extrem de transparent din acest punct de vedere pentru ca scopul nostru sa fie atins. Cand Maia a intrat in sediu, in bratele mamei sale, mi s-a facut pielea de gaina instant. Micuta, fragila, isi ascundea capsorul la pieptul mamei sale implorand-o sa plece deja…Am aflat imediat de la mamica si motivul. Maia era inspaimantata ca au venit la doctor. Asta din cauza faptului ca au plecat de acasa cu dosarul ei medical. Copila stia ca de cate ori acel dosar le insoteste, cineva ii atinge piciorusele neputiinicioase, iar ei pur si simplu nu-i place asta…In momentul in care mama a lasat dosarul pe masa, copilul s-a mai linistit. Si totusi ne arunca priviri tematoare. As fi vrut sa am curajul Marinei sa-i spun: Maia, e-n regula, suntem prietenii tai. Cred ca pentru prima data in viata, m-am pierdut. N-am avut puterea de a incerca macar sa gestionez situatia. Im mod normal, Lori ar fi incercat sa se maimutareasca sa o faca pe Maia sa rada. Ceva insa m-a retinut. Imaginea mamei… O femeie tanara si frumoasa careia i se citea in ochii iubire si demnitate. Un om care si-a asumat problemele copilului si care incerca cu gesturi calde si cuvinte alese atent sa o linisteasca. Daca m-am pus in locul ei? Da, din prima secunda, dar doar pentru o secunda. Pentru ca a fost cumplit. Nu vreau sa-mi imaginez ce simte mama Maiei de fiecare data cand isi tine copilul in brate. Nu vrreau sa-mi imaginez ce-i spune Maiei cand aceasta o intreaba de ce nu poate alerga si ea ca ceilalti copii prin parc…Experienta de mama a Marinei si experienta pedagogica a Alexandrei au „ïnvins”. Au reusit intr-un final sa o faca pe Maia sa vorbeasca si sa rada. Si ne-am dat seama ca e un copil absolut normal dornic sa invete lucruri noi, dorinc de joaca, care insa are o problema la picioruse. Piciorusele Maiei nu au invata inca sa mearga, äici intervenim noi, fetele de la „Ne distram si ajutam”. Vom face tot ce ne sta in putinta ca evenimnetul din 1 iunie sa fie un SUCCES TOTAL. Prin succes inteleg doar sa reusim vanzarea biletelor si atragerea a cat mai multi sponsori pentru ca piciorusele Maiei sa invete sa mearga… Daca doriti informatii despre eveniment si doriti sa va implicati, aici suntem! Fara ezitari. Orice implicare conteaza. Nu-ti asuma dreptul de a spune ca suma pe care ai vrea sa o donezi e prea mica. Nu exista suma prea mica. Multumesc! Lori 
