Ultimele săptămâni m-au făcut să mă gândesc serios la vorbele pe care mi le tot repeta mama în adolescență. „Ai grijă cum te porți cu oamenii că în viață se întâlnește munte cu munte, d’apăi om cu om.

După cum vă spuneam, m-am tot întâlnit cu oameni pe care nu credeam la un moment dat că am să-i mai văd.

E atât de important să ai grijă la oameni! Să fii civilizat și să mai dai oamenilor câte un zâmbet amabil, nu e ipocrizie.  

Așa e și in branşă, de altfel! Branșa în care fiecare își desfășoară activitatea. Piața e mică. Oamenii se intersectează. Grijă la promisiuni, la seriozitate, la bârfe! Încheie orice ai vrea să inchei onorabil. Nu ți-a plăcut ceva? Spune-i omului în față sau nu o face deloc! Gândește-te că fiecare situație pe cate o trăim e subiectivă.

Eu, mărturisesc, m-am ars acum vreo 2 ani. Puternic. Intențiile mele nu au fost rele, dar asta nu m-a ajutat la nimic. Faptul că am ales atunci să-i povestesc unui om oarecum necunoscut pentru mine (adică nu se punea problema de încredere sau prietenii) o experiență neplăcută care implica un client de-al meu mi-a pătat imaginea și mi-a anulat 2 ani de muncă încununată cu succes în relația cu respectivul client.

Eu mi-am tras concluziile! Ciocu’mic

Conchid, chiar dacă te enervează cineva în trafic nu-i umple frigiderul, poate e chiar persoana cu care urmează să te întâlnești peste jumătate de oră 🙂