Frumusetea unei vieti previzibile.

Buna sa va fie saptamana!

M-am trezit de dimineata cu gandul ca cea mai buna performanta pentru mine este aceea ca am ajuns ca duminica sa nu ma mai tem de ziua de luni. Cand eram angajata mi se intampla frecvent ca duminica de la pranz incolo sa ma apuce o stare de angoasa gandindu-ma la „luni”. Ei bine, Steve Jobs avea dreptate cand spunea sa faci ceea ce iti place si nu vei mai munci nici macar o zi in viata ta.

Acum, stiu dinainte cum imi voi petrecere ziua de luni, dar si restul zielelor, 80%. Imi place asta, chiar daca inainte eram adepta unei vieti zbuciumate. Nimeni nu stia nicioadata daca sunt in Bucuresti, Breaza, Timisoara sau Iasi.:)) Era frumos, dar era potrivit cu perioada respectiva.

Acum ma bucur enorm de o viata previzibila. In fiecare dimineata la ora  7 ma trezesc, pregatesc copilul, imi trag un trening pe mine si iesim la plimbare. De fiecare data vecinii imi zambesc si o trag de obrajori pe Agnes, urandu-ne zi frumoasa. De fiecare data vecinul de la 3 ma intreaba daca nu e putin curent si daca n-ar trebui sa-i pun o caciulita.

In fiecare dimineata acelasi traseu, parcurgem aleea de langa noi, pana la Rompetrol, unde ne oprim sa-mi iau cappuccino. Aceleasi doamne o alinta pe Agnes si-i spun ca i-au pregatit cafeaua ca sa fie in „good mood” :))

Iesim din benzinarie, de fiecare data oamenii ma privesc curios, cum ma lupt cu caruciorul cu o mana si cu cafeaua in alta intrebandu-ma din piviri: „Ce cauti femeie cu caruciorul la benzinarie? Alimentezi?”

Dar noi ne vedem de treaba, ne alegem o banca la umbra, Agnes isi termina lapticul daca-i mai ramane din portia de dimineata, eu imi fac agenda si-i povestesc lui Agnes ce urmeaza sa fac. Ma urmareste cu privirea, iar daca ma aplec incearca sa-mi smulga telefonul sau ochelarii de soare. Ne intoarcem acasa cam pe la 9.45 cand vine doamna care ma mai ajuta cu micuta. Ii pregatesc masa de fructe, masa den pranz, imi place sa stiu ca i-o fac eu 🙂 Dupa ce papa fructele  ma apuc de treaba. Imi rezolv urgentele zilei, imi dau telefoanele, plec la intalniri, asta pana in ora 16,00-17.00 cand o preiau pe Agnes si a ei sunt pana la 20,00-21,00 cand se culca. O mai preia Adi cat timp eu mai gatesc sau pregatesc ceva prin casa. Tarziu in noapte, apuc sa ma bucur de niste ore de relaxare pe care le petrec cu sotul meu, scriu pe blog sau mi le aloc ritualurilor de ingrijire. Pe la 2 ma culc si ma declar multumita.

Din cand in cand apar lucruri neparvazute cum sunt evenimentele la care particip sau zilele de munca prelungite atunci cand este nevoie la job, cine mai stie ce, dar in general stiu ce ma asteapta, iar asta imi da o senzatie confortabila! 🙂

Va pup si va doresc o saptamana minunata!

Lori