După aproape 4 ani, mâine e luni.

De când am firma nu prea am simțit că e luni, adică nu am mai avut senzația aia ciudată de duminică seara. Până azi. Odată cu ridicarea standardelor, odată cu decizia de a duce firma la alt nivel, odată cu dezvoltarea acestei sufragerii virtuale numită Vitejie pe tocuri, odată cu creșterea lui Agnes și cu dorința firească de a petrece cât mai mult timp împreună, cu familia,   a venit și ultima zi de duminică liniștită și furtuna din creier la gândul că mâine e luni.

Nu o luați ca pe o văicăreală, lucrurile sunt clare, este un plan asumat, iar la final dă cu plus, dar e ciudat gândul că deși ai posibilitatea să ai zile liniștite alegi să nu le ai.  E și ăstă un soi de masochism profesional, dar până la urmă e vorba de dezvoltare și evoluție. Cu toții ne dormi asta.  De ceva vreme trăiesc perioada asta absolut nebună, dar absolut frumoasă, în care am foarte mult de muncă și am descoperit lucrul care m-a salvat. Acum ceva timp aș fi făcut praf totul dintr-un simplu motiv. Deși întotdeauna mi-a plăcut să muncesc, atunci când am avut mult de muncă am intrat în panică neputând să mă concentrez pe  treabă efectiv.  Am lucrat ceva la  haosul din mine și am reușit. Am reușit să mă organizez. Astă e secretul, ORGANIZAREA.

Agenda făcută temeinic, ierarhizări, planuri, exceluri, etc. Nu mai intru în panică, dar priviți! Încep să simt  ziua de luni…

S-a culcat Agnes, am deschis laptopul, răspund la câteva mailuri, îmi fac agenda și mă aleg cu o fărâmă de liniște care mă ajută să întâmpin mai „lin” prima zi de luni, dupa aproape 4 ani.

P.Ș.- nebunia mea de weekend

Aseară mă gândeam la soarta…lumânărilor parfumate. Cunosc atâția oameni care le cumpără, fac colcție cu ele, le adoră, le iubesc. Sunt frumoase, deosebite, au rolul de a aduce feng shui-ul în casă…și totuși de multe ori…rămân neaprinse. Asta înseamnă că ne bucurăm doar de ceea ce ne-ar putea oferi ele. Cum vine asta? Le privim, le iubim, dar nu le dăm șansa de a se consuma? De a le lăsă să ne bucure cu esența, nu cu forma. Hmmm…

Poate că o lumânare parfumată ar putea fi confundată la un moment dat cu o femeie. Frumoasă, perfectă,  dorită. Dar nedescoperită, neconsumată.

Ne trebuie curajul de a aprinde fitilul…

Săptămână frumoasă, vitezelor!

L