Aloo, domnu’ Mark? Ma auzi? Haiii zii! Sigur esti p’aici pe undeva, ne spionezi. Banuiesc ca ai invatat roamna ca na’ in meseria matale e necesar sa stii de toate, eu cu engleza dupa cum vedeai mai devreme, la postul anterior acum sunt in mari tandreturi…

Pai sa vedem, iti scriu aceste randuri cu mare sinceritate pentru ca simt nevoia, sa ma descarc. Toata lumea imi spune ca sunt dependenta de facebook. Dragule, asa este. Da, recunosc. Am si eu un defect, in rest sunt plina de calitati. Pai cum sa nu iubesc eu facebook-ul??

Daca nu era facebook, ca sa ma vada Chelba al meu intr-o poza, facuta din unghiul ala bun al meu, ala in care nu mi se vede nasul stramb, sa se indragosteasca si sa ma ia de nevasta, eu ce faceam?? Cine  ma mai lua pe mine si durera din sufletul tatei de a ramane fata batrana cine o alina?!

Daca nu era facebook, cum mai spionam eu oameni pe care-i admir ca sa ajung si eu odata si odata ca ei?Cum mai ramaneam eu in contact cu toti oamenii dragi pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor atunci cand orbita de iubire m-am mutat la Ploiesti? Cum, Mark? Cum?

Sa nu mai vorbesc de brandingul personal!! Doamne, Mark! Cat am bazait eu pe la toate evenimentele sa mi se faca niste poze sa pun si eu pe feisbuc sa vada lumea unde sunt eu, domne!

Si frumusetea mea, Mark! Pana sa am feisbuc si sa primesc suteeee de laicuri neplatite la poze in care apar doar eu cu egoul meu, nici nu aveam habar de frumustea mea! Cand mai meditez eu la lumina lunii care-mi rasfata asternuturile noaptea, ma gandesc…de ce nu m-am facut eu o manechina? Daca eram si eu un pui de Mada Ghenea mi-ar fi stricat? Dar tu, Mark, ma incurajezi mereu!! Multumesc

Da, Mark, datorita tie ma straduiesc sa am o viata de succes. Sa moara dusmanii ca sa zic asa. Pai da, mai Mark, ca mi-e frica de Dumnezeu sa mint. Adica sa par ce nu sunt, ca na minciuna are picioare scurte, asa ca mai bine lucrez sa fie asa. Cum ar fi sa pun poze mirobolante cu figura-mi stralucitoare si perfecta si in realitate sa fiu mai stearsa decat oglinda de la baia celor care si fac selfiuri nepretuite cu faianta in fundal? Pai tu stii mai Mark cate feluri de mancare am aruncat eu doar ca sa arate bine farfuria fotografiata dragut si incarcata pe wall??? Stii cate lacrimi vars cand ma intalnesc cu „oamenii din umbra”. Cum ce’s aia? oamenii aia care acuza ca esti „feisbucist” (auzi tu ce urat) si ca ei nu intra decat o data pe luna, dar se mai dau de gol…iti zice ce misto a fost acolo..tu incurcat intrebi „unde? ca nu mi-ai dat laic’?? :))) Doar nu cumva ai privit pe furis? :)))))))))))))))))))))))

ACEST ARTICOL ESTE UM PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE. Cu urmatoarea observatie:

*da, personal facebook-ul imi aduce numai chestiuni pozitive si nu mi-e rusine sa recunosc ca lucrurile ar fi stat usor diferit daca nu ar fi existat. Ma refer in primul rand la partea de interactiune cu oamenii din profesie, la care nu aveam cum sa ajung altfel, la faptul ca pot vedea ce mai fac colegii mei de generala, liceu, facultate,etc,  in caz contrar nu cred ca as fi avut timp sa-i sun pe fiecare sa-i intreb daca sunt bine, s-au casatorit, sau au copii, imi face bine sa comunic chiar si virtual. Comunicarea virtuala e buna atata timp cat ea are si efecte in realitate.

Acum, va pup tare si va indemn sa fiti si pe facebook ceea ce sunteti si in viata reala, iar daca va place sa stati pe facebook, e ok, nu trebuie sa va justificati nimanui.

Lori