Gândirea mea idealistă de dinaintea vieții adevărate, adică viața aia în care tu erai o păpușică scoasă din cutie si uneori la început, dacă aveai un coș pe față erai dispusă să dormi fardată ca să nu ”ușizi” basmul s-a spulberat destul de brusc după ce timpul meu s-a măsurat in Agnes.
Ieri, pe când îmi făceam rutina săptămânală de beauty mă gândeam la cât de rău trebuie să fie să fii și bărbat.
Am găsit și motive:
- Păi să vii acasă și să spui de la ușă, e un miros plăcut a bere în casă și tu să-ți scoți căpățânuța gingașă din bucătărie, căpățânuță ce a fost in prealabil dată cu un fel de lavabil și să exclami: E de la masca mea de față! Am găsit o rețetă nouă pe bază de drojdie de bere.
- O dovadă mare de iubire mi se pare ca omul de lângă tine să vrea să facă nuntă cu tine! Nu, nu pentru că asta înseamnă să-și petreacă viața cu tine, ăsta e un detaliu, pe lângă calvarul prin care trebuie să treacă odată cu organizarea acestui eveniment. Lacrimi cristaline, fericire acută, iar lacrimi, cam un an cât durează toată treaba.
- Pentru că bărbatul apucă să-și delecteze stomăcelul cu mâncarea făcută de tine regulat, doar după ce apare un copil.
- Pentru că la fiecare eveniment trebuie să te audă că n-ai cu ce să te îmbraci.
- Pentru că atunci când îți cresc rădăcinile la păr e indus în eroare și are senzația că nu știe cu cine s-a insurat.
- Pentru că mereu există o perioadă între epilat, pe care el nu o poate înțelege, denumită literar și perioada mărar.
- Pentru că uneori te mai găsește acasă și cu oua și ulei de măsline în păr.
- Pentru că întodeauna capătă ultimele două rafturi mici, de jos, din sifonierE.
- Pentru filmele la care sunt forțați să se uite în crizele de romantism ale femeii.
- Pentru că sunt condamnați de fiecare dată să explice de ce naiba e atât de important să taci, doar să TACI, atunci când joacă Steaua!
- Pentru că există întotdeauna un eveniment la care e luat cu forța și acolo are surpriza de a fi singurul bărbat. În zeci de femei.
Of of of!
Seara cu zâmbete,
L