Am aflat de curand ca Loredana e oportunista. Pai da, Loredana chiar e oportunista. E ceva rau?

Oportunitatatea reprezinta o ocazie! Ocazie favorabila tie. Sa nu fi oportunist inseamna   ceva de genul „sa stai si sa te uiti cum trece trenul pe langa tine”. Intotdeauna mi-a placut sa fructific oportunitatile tocmai prin prisma faptului ca ele pot sa nu mai apara.

Cand eram adolescenta eram o tipa extrem de uracioasa si ranchiunoasa. Cu putin exercitiu cred, am reusit sa ma schimb si sa nu ma mai supar, sa iau lucrurile si oamenii asa cum sunt, sa nu fac mare caz de vorbe si anumite situatii, sa nu fac drame din lucruri care apar regulat in viata noastra. Pe termen lung asta mi-a adus oportunitati. Multi dintre oamenii cu care am intrat in contact la un moment dat m-au cautat sa-mi propuna diverese. Flexibilitatea mi-a permis sa raspund afirmativ de foarte multe ori.  Am evaluat si daca am considerat ca acea situatie mie imi aduce ceva benefic (si nu ma refer neaparat la bani) m-am bagat. Judecata e foarte simpla. Fiecare castiga ceva! Oportunitatea nu inseamna profitat. Sau am eu o gandire non etica? Voi ce parere aveti?

Cel mai frustrant lucru din ultima perioada este sa simt ca vreau sa scriu si sa nu am efectiv timp. Am sa va povestesc o intamplare care m-a facut sa realizez cat de important este zambim. Mereu. Indiferent daca suntem acasa, la job, in vacanta sau pe luna! Am intalnit recent o  persoana extrem de trista. Asa mi s-a parut. O persoana a carei privire nu inspira nimic  pozitiv desi sunt foarte sigura ca ar fi  avut multee motive sa aiba alta atitudine (nu o cunosc de aproape, dar circumstanta in care am cunoscut-o ma face sa presupun asta). In fine, nu vreau sa insit pe aceasta persoana pentru ca eu mi-am propus de ceva vreme sa elimin tot ce e negativist din viata mea, doar as vrea sa impartasesc cu voi ca atunci cand am cunoscut-o mie imi venea in continuu sa rad/zambesc. Cred ca s-a declansat vreun fel de mecanism de aparare :)) Pentru o fractiune de secunda mi-am amintit de liceu, unde majoritatea profesorilor imi spunea ca eu am „boala rasului” nu stiu daca exista, daca nu clar pentru ei, eu o inventasem.:)) Colegii mei care citesc pot confirma! Dintotdeauna mi-a placut sa rad. Cred ca de multe ori radeam si pentru ca stiam ca-i binedispun pe ceilalti. Un comportament de circar ai zice! Posibil! Dar in fractiunea aia de secunda care m-a lovit in momentul cu pricina mi-am zis. Boala rasului e buna si pretioasa. Poate ca nu mai rad ca in liceu, dar am transformat asta in altceva. Am constatat azi ca eu iubesc sa fiu draguta cu oamenii (poate nu-mi iese mereu) si cred ca asta ar trebui sa fie un comportamnet NORMAL. Eu ma simt bine cand zambesc oamenilor indiferent de circumstante. Ma simt bine cand in anumite situatii in care oamenii se asteapta sa reactionez poate nefericit din diverse motive, am puterea sa-i surprind si sa le spun: e ok, se mai intampla, cum rezolvam! Ma simt bine sa ma simt Vie si Umana. A fi dragut nu inseamna sa fii ipocrit, nu. Inseamna ca daca ai posibilitatea sa transmiti unui o stare buna, o faci! Consider ca indiferent de situatie trebuie ca mai intai sa-ti pastrezi latura sensibila care te face sa empatizezi cu ceilalti. Nu cred ca exista imprejurari care iti permit sa fii acru. Zambetul si atitudinea pozitiva sunt dezarmante si pot face minuni in multe situatii. Cred ca oamenii care ajung in postura de a intampina un zambet cu fata incruntata sunt cu adevarat pierduti. Ar fi mult de dezbatut pe tema asta, dar e tarziu. Va trimit un zambet perfect imperefct, dar sincer si calduros!

Ranzita,

P.S: Putin sirop la final:  cea mai mare satisfactie a mea este ca micuta Agnes e cea mai ranzita micuta din lume. Cand se trezeste rade, daca vede pe cineva nou, rade, daca face o boacana rade, etc! prinicipala mea preocupare e sa am grija sa-si pastreze zambetul pe buze intotdeauna!

P.s 2: in poza de mai jos eram insarcinata in 4 luni, iar Agnes sigur se tavalea in burta de ras ca mie inca imi arda de poze! :))

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu m-am saturat sa vad o gramada de femei empatizand cu articolele menite sa  duca femeile la pierzanie. Pe bune! Nu ma dau specialista in blogarit, dar pe bune, cred ca toti psihologii din Romania s-au mutat pe bloguri destinate femerilor care-si plang de mila. Sau daca nu’s psihologi, avem o problema. Mai stiti revistele ” Povestea Mea”? Ei bine cam despre asta e vorba. Ce ma enerveaza la site-urile astea este ca pun in evidenta faptul ca femeia e vai de capul ei. N-are alta treaba decat sa fie mega sensibila, mega complexata, mega panicata ca isi pierde barbatul, mega impacientata ca nu-si creste bine copilul, interesata de cum sa fie amanta buna in cazul in care altceva nu mai are de facut,  obsedate de singuratate, cautatoare de retete de succes si reusita in viata,  scormonitoare de descantece pentru maritis, obsedate de cum sa faci sa te placa toata lumea, etc!

Eu zic asa, daca vrei sa-ti fie bine (binele este relativ, ce e bine pentru mine, poate nu e bine pentru tine, deci doar BINE), fa naiba ce simti, lasa retetele, nu-ti plange de mila, decat sa citesti un articol despre cum sa ai succes in viata (in timp ce tu stati toata ziua si tai frunze la caini pe net, mai bine fa ceva pentru dezvoltarea ta, decat sa empatizezi cu poze photoshopate ale femeilor model, mai bine fa-ti o programare la coafor, decat sa citesti cum sa-ti cresti copiii bine , ami bine fugi repede cu ei in parc si joaca-te, tipa, maimutareste-te, decat sa te intrebi de ce s-a racit relatia cu partenerul (unde o tanti frustrata de faptul ca a fost parasita iti da sfaturi), mai bine suna-l si spune-i ceva frumos (sau urat, daca-i place), etc etc!!!!!

DACA NU GASIM IN NOI PUTEREA DE A NE FI BINE, ARTICOLELE CRESCATOARE DE GLICEMIE NU NE VOR AJUTA!

Over and out!

Pupppppppp!

Lori

Luna Iunie este o luna a examenelor si a deja-vu-urilor pentru mine,  in fiecare an imi aduc aminte de examenele mele. Intotdeauna mi-a fost frica de ele. Am avut emotii la fiecare examen din viata mea: capacitate, bac, scoala de soferi si partea amuzanta, la fiecare examen din timpul facultatii…Nu am fost vreodata o eleva de nota 10 ci de 8-9 (cu exceptia unor materii despre care nu vreau sa vorbim:)) ). Am invatat bine, cu anumite afinitati catre una-doua discipline existand si unele la care doar am supravietuit. Imi amintesc perioada Bacalaureatului ca si cum ar fi fost ieri, din foarte doua motive. In primul rand pentru ca a fost ultima vara cu mama. Desi bolnava de o perioada lunga, a rezistat bacului si ma sustinea, chiar dupa  patul de spital. Imi amintesc perfect telefonul prin care o anuntam ca „am luat”. Plangea si imi spunea ca mandria pe care o simte pentru mine ii alina durerea. Am intrat la facultate si apoi s-a stins. Imediat dupa ce greoi, m-a condus alaturi de tata in camera de camin. S-a asigurat ca mi-e bine, ca sunt pe traictoria buna si a plecat…

Celalalt motiv este legat de frica mea cea mai mare din liceu: matematica. In liceu profu’ de mate avea o replica cu care-i placea sa ma „hartuiasca”. Poti sa scrii tu in 10 reviste ca la matematica pici! Ma urmarea afirmatia asta, m-am apucat de meditatii, caiete intregi cu probleme…cu sau fara solutii. Imi era frica de esec. In special pentru ca aveam imaginea unui copil bun, de viitor (inca de pe atunci ma preocupa imaginea 😀 ) si imi spuneam ca daca nu demonstrez ca asa este pierd unica mea sansa de a pleca la Bucuresti. Epic. Visam ca Bucurestiul ma va salva, ma va implini, era un fel de Meka din poeziile lui Macedonski. Dupa aproape 10 ani ma gandesc ca a meritat si sfatuiesc cu mare drag pe toti liceenii sa trateze acest examen cu seriozitate, pentru ca el chiar  conteaza. Acum se arunca cartile. Una dintre apropiatele mele a sustinut anul acesta examenul. M-am trezit luni, la prima ora cu gandul la ea, sa-i urez noroc, punandu-ma in locul ei. M-a trecut instant un fior pe sira spinarii.

Daca picam acest examen eu, personal, picam examenul vietii. Nimic din tot ce avea sa mi se intample, nu mi s-ar fi intamplat. Si tare trist ar fi fost. Nu pot sa spun ca ceea ce am invatat pentru bac m-a ajutat literalmente in viata, dar reprezinta „treapta” impusa de societate pentru a fi eligibil in „lumea celor de succes”. Culmea e ca matematica, fizica, chimia si toate materiile pe care nu le-am suportat in liceu, imi creaza frustrari si azi. Am avut grija ca specializarile pe care  le-am urmat in facultate sa ma duca departe de ele, dar stiti ce am observat? Indiferent ce alegi sa faci, la un moment dat dai cu capul de ele si e urat daca nu ai o baza. Muncind in agentia mea de publicitate si trebuind sa-mi gestionez probleme contabile dar si proiecte de productie m-am lovit de multe chestiuni matematice si fizice :)) Si la fiecare dintre ele mi-am dat o palma in cap! :)) Si mi-am zis, ce bine ar fi fost daca la orele acelea ascultam in loc sa ma setez ca eu sunt o umanista neinteleasa in clasa de Real :))

Concluzie: invatati, invatati, chiar daca aveti senzatia ca e inutil. Nu e. Reusitele in viata doar cu „scoala vietii” sunt rare si prezente mai mult in filme, in viata reala, consider ca e singura cale sa scoti capul din nisip. Va spun eu, ca’s femeie batrana :))

p.s: Am avut frumoasa si socanta surpriza ca recent sa  aud de copilul unor prieteni ca era extrem de  suparat pentru ca…are media 9,92, nu 10…si am zis WOW si m-am inchinat! Doamne ajuta! Nu suntem pierduti!

Va pup!

L

Hello,

Dupa cum va spuneam, saptamana trecuta am participat la un eveniment foarte pe gustul meu organizat de Flanco Romania.  Mai exact vineri a fost seară de distracție la Flanco Mega Mall, la primul concurs din seria #recordurileflanco. După trei probe ca-n povești, presărate cu emoții, râsete și urale de susținere, am reușit să aflăm cine este cel mai multifuncțional client Flanco – în persoana lui Andrei Sîrbu, câștigătorul marelui premiu. Și cum cei mai multifuncționali clienți au nevoie de echipamente IT pe măsură,premiile  câștigătorilor au fost substantiale, primele trei locuri cu câte un laptop Acer Aspire Switch 2 în 1 care, la nevoie, se poate transforma și în tabletă – Acer Switch 12 pentru locul I, Acer Switch 11 pentru locul II și Acer Switch 10 pentru locul III. Deși probele au reușit să le pună “multifuncționalitatea” la încercare, iar cele trei premii i-au motivat să lupte cu tenacitate, participanții  nu au uitat nici să se simtă bine, alături de gazdele concursului, Gina Pistol și Vladimir Drăghia – aceștia i-au îndrumat pe concurenți prin toate cele trei probe – nu înainte de a le testa ei înșiși – și, desigur, i-au distrat și încurajat, la fiecare pas.

Timizi la început, dar tot mai încrezători pe măsură ce secundele treceau, cei nouă concurenți au reușit să facă o mulțime de lucruri în același timp – au tastat mesaje pe laptopul pentru care se întreceau, au citit și au cântat, și-au testat atenția distributivă cu un provocator joc de multitasking. Ba chiar au primit ajutor și de la susținători, și de la prietenii de pe Facebook, care s-au întrecut în mesaje de încurajare, pe care, apoi, le-am transformat în puncte pentru participanți. Desigur, echipa Flanco nu a uitat să îi răsplăteasca cu surprize nici pe susținătorii dedicați ai fiecărui concurent. Fii cu ochii pe pagina de Facebook Flanco România, află când va avea loc următorul concurs și înscrie-te în competiție!

De ce ma asociez acestei serii de evenimente? E simplu, in primul rand pentru ca echipa Flanco s-a gandit ca ma aliniez „conceptului” de multifunctionalitate si pentru asta le multumesc frumos si apoi pentru ca dupa cum bine stiti, cred foarte tare in Femeia Multitasking si in fiecare zi depun eforturi ca sa-mi merit aceasta titulatura.( Cred ca am facut o obsesie pentru cuvantul „titulatura” „:))  ) De ce? Nu ca sa demonstrez ceva, cuiva ci pentru ca iubesc cu ardoare fiecare parte din viata mea: COPILUL, SOTUL, business-ul si hobby-urile mele. Si bineinteles ca e foarte greu sa le faci pe toate, dar nu imposibil. Trebuie DOAR putina ORGANIZARE. Geaman fiind, stau mai prost la capitolul asta 🙂 Cred ca fumoasa agenda portocalie Flanco ma va ajuta putin 😉

Va pup si pe voi, dragi femei multtasking, am foarte multe in lista mea. Tineti-o tot asa sau, „vorba lu’ Flanco”- Indrazneste sa fii peste asteptari!!

Lori

Salutare,

In ultima perioada am stat mult timp sa ma gandesc la nevoi. Sau la ceea ce credem noi ca se cheama nevoi. Un lucru pe care l-am retinut la masterul de comunicare si comportament organizational a fost o treaba ?umita Piramida lui Maslow. Ce este ea? Este o ierarhie a nevoilor, conceputa de psihologul american Abraham Maslow, pe 5 niveluri. De ce vreau sa vorbim despre ea? Pentru ca mi se pare ca am descoperit ca la un moment dat poti simti „nevoia” de a-ti satisface nevoile cumva invers. Scuzati repetitia.

Hai sa parcurgem cele 5 niveluri in ordine crescatoare. M-am folosit putin si de wikipedia pentru a expune cat mai obiectiv aceatsa teorie. Asadar,

Maslow ne spune ca  desi toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului. Ca sa vezi, e normal sa nu-ti arda de nimic daca ti-e foame, sete sau frig, deci fratilor, nu va mai invinovatiti 🙂

Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile de siguranță. Acestea au de a face cu stabilitatea și consistența într-o lume relativ haotică. Ele țin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac. Nevoile de siguranță sunt cruciale pentru copii. Recunosc ca siguranta de care vorbeste aici domnul, m-a preocupat intotdeauna. Si plecata de acasa am simtit mereu o nevoie aproape patologica de ma afla in contact cu familia de acasa, iar dupa cateiva ani de distractie tinereasca am simtit din nou o nevoie. Nevoia de a-mi face propria mea familie.

Urmează apoi nevoia , de iubire și apartenență. In acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie, apartenență la un grup, sau de implicare într-o relație intima non-sexuală. Pam -pam, iata ca abia dupa ce suntem cu burtile pline, la acldurica si in siguranta ne poate sta gandul la iubire. Ehee, Eminescule te cam contrazice Maslow…

La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și pe termen lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu nevoia pentru admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare estetică. Nivelul patru reprezinta o treaba foarte desteapta in sensul ca eu cred ca majoritatea se regaseste in ea, dar foarte foarte putini recunosc. Eu una, m-am impacat cu ideea. Imi place sa mi se recunoasca munca si ma simt bine cand primesc un: „Felicitari, te admir!”. Pentru mine nu reprezinta narcisism, ci MOTIVATIE. Se spune la nivel idealist  ca motivatia o regasesti soar in tine. Nu cred in teoria asta pentru ca nu traim de unii singuri, ci in societate.

Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun. In eseul The Farther Reaches of Human Nature, Maslow scrie că oamenii care au atins starea de auto-actualizare intră adesea într-o stare de transcendență, în care devin conștienți nu doar de potențialul lor personal, ci și de întreg potențialul speciei umane. Deși acești indivizi trăiesc adesea o bucurie extatică, simt totodată și o tristețe cosmică. Aici apare vocatia nefericirii cu care nu prea te poti lupta. Tocmai ca vine din subconstient, iar cu subconstientuk nu te poti certa, nu-i poti trage o palma sau nu-l poti trage la raspundere. Pentru nimic.

Pe primele patru niveluri  ale piramidei sunt nevoile asa-zise „deficiente”: o persoana nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt satisfăcute.(Cum am simtit eu zilele trecuta ca mi s-a terminat fondul de ten :)) ) Pe bune.

Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de „creștere”. Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare.

Nevoia de auto-realizare : împlinirea visurilor şi scopurilor propuse, reuşită în viaţă, hobby, activitatea de creaţie, conştientizarea rolului şi rostului nostru în lume, relaxare, meditaţie, realizarea potenţialului maxim, crearea şi împlinirea destinului său înalt.

Stateam si ma gandeam, daca e posibil ca tu, ca om, sa simti „nevoiea” de a o porni invers? Adica sa-ti implinesti visurile, nemancat, nebaut si cu mainile inghetat 🙂 Voi ce ziceti? Puteti ajunge la nivelul 5 daca nu le „bifati” pe celalte?

Va pup,

Lori

E tarziu. E liniste. Miroase a bujori. Am mancat ciocolata. Am fost la petrecere. Evident, am stat destul de putin. Nu-mi pare rau. N-am chef sa ma demachiez. Imi place in pijama si machiata. Ma gandesc la ce am invatat saptamana asta…

– ca trebuie sa ma temperez

-ca principalul meu defect este ca actionez de fiecare data la primul impuls

-ca oamenii sunt buni

-ca trebuie sa ne agatam cu ghearele de ce a mai ramas bun in jurul nostru

-ca prietenia nu consta in cafelele punctate intr-o saptama (miss u Dude)

-ca nu pot renunta la cappuccino

-ca sunt mai buna decat ma cred

-ca si tu esti mai buna decat te crezi

-ca avem timp

-ca rasul vindeca orice

-ca sufar de scenarita cronica

-ca nu conteaza orasul in care traiesti

-ca imi sta bine sa nu ma hlizesc uneori

-ca daca am curajul sa-mi colorez unghiile in culori turbate si sa le port asa in lume pot face orice

Va imbratisez.

L

Toate faptele si gandurile mari au un inceput ridicol.

Cum s-a nascut „Ne distram si ajutam”?  Cu o poveste, pe care vreau sa o spun pentru ca una dintre protagoniste scria acum cateva zile „in viata trebuie sa iti spui macar o data povestea” .

Duminica seara, Marina,Alexandra,sotii lor si cappuccino. Marina este administrator de firma de servicii funerare(da,stiu greu si urat domeniu de activitate pentru multi dintre noi), Alexandra,profesor limba romana, profesor limbi straine cu o pasiune pentru a schimba sistemul deschizand o scoala de limbi straine cu un nou concept. Marina o intreaba pe Alexandra ce pregateste pentru 1 iunie, ea avand copilul la scoala Alexandrei. Ca sa simplificam lucrurile Alexandrei ii voi spune A si Marinei M.

M ii impartaseste lui A ca visul ei este ca  de Craciun  sa faca un bal caritabil,  iar A ii propune sa faca  si de 1 iunie un party caritabil, pentru ca au timp  (Doamne fereste!!!) . M si-a organizat propria nunta  intr-o luna asa ca  un eveniment pentru copii i se parea floare la ureche. La jumate de ora dupa ce au pus tara la cale m-au contactat pe WhatApp unde ne mai petrecem timpul liber de altfel:)))  A doua zi, pe  la  ora  14,00 trebuia sa ne intanlim la mall ca sa imi dea detalii legate de  eveniment pentru a le ajuta si eu cu organziarea. La ora 14 eram la mall…ele nu…au intarziat 45 min…nu va spun ca a trebuit sa stau pe un cappuccino 2 ore ca sunt pe economie…le-am zis cateva de dulce…ulterior am aflat ca M fusese la spital. O doborase durerile de spate… Cu toate astea  intr-o saptamana am pus la cale cea mai mare petrecere de 1iunie cu un scop caritabil, din acest oras…nu credeam ca vom reusi…in sinea mea le-am vazut nebune…am invatat in cateva zile sa cred ca pot sa fac orice pentru ca viata e frumoasa chiar daca e plina de greutati, fiecare are job si famile acasa, deci responsabilitati. Important e sa vrei…

Eu le multumesc pe aceasta cale. Recunosc dintre toate, implicarea mea este cea mai mica. Mai mult la nivel de promovare, imagine, etc, pentru ca asta stiu sa fac. Greul e dus de ele. Felicitari fetelor.

P.s: cel mai important este ca acest eveniment a creat o prietenie frumoasa 🙂 E tare important sa gasesti oamenii langa care sa razi din orice, oriunde si oricand.

Va voi spune intr-un articol viitor povestea fiecarei fete din trio-ul „Trei”.

P.s: Chelba va pupa si „n-am facut nimic”! „” :)))))

Maia…ce nume simplu, ce viata complicata pentru un copil de doar 3 ani si jumatate. Pana azi, Maia era un motiv, o motivatie.  Motivul meu, al Marinei si al Alexandrei de a organiza evenimentul din 1 Iunie. Stiam ca pentru acest copil noi trebuie sa facem si magie daca este cazul si sa organizam cel mai tare eveniment ever. De dimineata, ne-am reunit la Marina la birou pentru a rezolva chestiuni juridice (evenimentul este extrem de transparent din acest punct de vedere pentru ca scopul nostru sa fie atins.  Cand Maia a intrat in sediu,  in bratele mamei sale, mi s-a facut pielea de gaina instant.  Micuta, fragila, isi ascundea capsorul la pieptul mamei sale implorand-o sa plece deja…Am aflat imediat de la mamica si motivul. Maia era inspaimantata ca au venit la doctor. Asta din cauza faptului ca au plecat de acasa cu dosarul ei medical. Copila stia ca de cate ori acel dosar le insoteste, cineva ii atinge piciorusele neputiinicioase, iar ei pur si simplu nu-i place asta…In momentul in care mama a lasat dosarul pe masa, copilul s-a mai linistit. Si totusi ne arunca priviri tematoare. As fi vrut sa am curajul Marinei  sa-i spun: Maia, e-n regula, suntem prietenii tai.  Cred ca pentru prima data in viata, m-am pierdut. N-am avut puterea de a incerca macar sa gestionez situatia. Im mod normal, Lori ar fi incercat sa se maimutareasca sa o faca pe Maia sa rada. Ceva insa m-a retinut. Imaginea mamei… O femeie tanara si  frumoasa careia i se citea in ochii iubire si  demnitate. Un om care si-a asumat problemele copilului si care incerca cu gesturi calde si cuvinte alese atent sa o linisteasca. Daca m-am pus in locul ei? Da, din prima secunda, dar doar pentru o secunda. Pentru ca a fost cumplit. Nu vreau sa-mi imaginez ce simte mama Maiei de fiecare data cand isi tine copilul in brate. Nu vrreau sa-mi imaginez ce-i spune Maiei cand aceasta o intreaba de ce nu poate alerga si ea ca ceilalti copii prin parc…Experienta de mama a  Marinei si experienta pedagogica a Alexandrei  au „ïnvins”. Au reusit intr-un final sa o faca pe Maia sa vorbeasca si sa rada. Si ne-am dat seama ca e un copil  absolut normal dornic sa invete lucruri noi, dorinc de joaca, care insa are o problema la picioruse. Piciorusele Maiei nu au invata inca sa mearga, äici intervenim noi, fetele de la „Ne distram si ajutam”. Vom face tot ce ne sta in putinta ca evenimnetul din 1 iunie sa fie un SUCCES TOTAL. Prin succes inteleg doar sa reusim vanzarea biletelor si atragerea a cat mai multi sponsori pentru ca piciorusele Maiei sa invete sa mearga… Daca doriti informatii despre eveniment si doriti sa va implicati, aici suntem! Fara ezitari. Orice implicare conteaza. Nu-ti asuma dreptul de a spune ca suma pe care ai vrea sa o donezi e prea mica. Nu exista suma prea mica. Multumesc! Lori

Am niste probleme cu vergeturile dupa burtica post nastere. I-am spus asta si Danielei, de la clinica Arceda. M-a sfatuit sa incerc sauna cu ozon, ceea ce am si facut!Am fost pe la ea acum doua saptamani. Mi-a prezentat aparatul, recunosc ca m-am speriat initial, am crezut ca ma baga acolo cu tot cu cap, ei bine am scapat, am intrat pana la gat si timp de 30 de minte am fost tare relaxata. Dupa 30 de minute am iesit odihnita ziua in amiaza mare. Intr-adevar pielea mea arata mai bine, inclusiv zona abdomenului. Astept acum sa-mi fac timp sa merg la sedinte regulate 🙂 Iar cand o sa termin cu alaptarea abia astept sa incerc tratamentele anticelulitice.

Mi-a povestit Daniela cate minuni poate face sauna cu Ozon. Ia priviti aici! Si n-o sa va vina a crede dar preturile sunt accesibile.

Ozonul si sauna cu ozon

• Ozonul reduce aglomerarea de cellule roşii şi le redă flexibilitatea şi capacitatea de a transporta oxigen. Presiunea parţială arterială a oxigenului creşte, în vreme ce nivelul de vâscozitate a sangelui descreşte, conducând la o mai bună oxigenare a ţesuturilor. În plus, ozonul oxidează plachetele din vasele sangvine, ceea ce permite, astfel, eliminarea produşilor de descompunere.
• Ozonul creşte rata glicolizei celulelor roşii, conducând la stimularea 2,3- difosfogliceratului (2, 3-DPG) şi, în consecinţă, la creşterea nivelului de oxigen eliberat către ţesuturi. Mai mult decât atât, ozonul activează ciclul Krebs, prin stimularea procesului de decarboxilare oxidativă a piruvatului, ceea ce conduce la o stimulare a producerii adenozin trifosfatului (ATP) şi, în consecinţă, la producerea unei cantităţi mai ridicate de energie la nivel celular.
• Conform tratamentului Kunymann, aplicat la nivelul întregului organism, care este plasat într-o cabină de ozon, timp de 30 de minute, nivelul presiunii parţiale a oxigenului în sângele venos periferic creşte până la 25%.Acidul carbonic  Când CO₂ se dizolvă în H₂O, formează acid carbonic “H₂CO₃”
  Acesta are două efecte principale:
  • Vasodilatarea pielii şi a vaselor de sânge din organism, conducând la stimularea circulaţiei, ceea ce determină reducerea rezistenţei vasculare periferice şi a încărcării ulterioare asupra inimii.
  • Efect sedativ asupra SNC (sistemul nervos central), ceea ce duce la eliberarea stresului mental şi fizic.

  • Iradierea cu ultraviolete

    • Când compusul instabil de oxigen, O3, se disociază, se emit radiaţii cu ultraviolete. Acestea acţionează asupra epidermei şi asupra straturilor aflate mai în profunzimea pielii, unde contribuie la producerea agenţilor de protecţie, a hormonilor şi a vitaminelor, pe lângă capacitatea sa de a distruge bacterii.

    Căldură / Umiditate

    • S-a descoperit că atât căldura, cât şi umiditatea produse de baia cu aburi de ozon, cresc temperatura centrala a organismului cu o medie de 2 °C, datorită stopării eliminării căldurii (hipertermie). Aceasta duce la transpiraţie, asociată de excreţia acizilor oganici şi a produselor finite ale metabolismului, cu alte cuvinte, o eliminare ridicată a reziduurilor organice. În plus faţă de acest efect extern, efectul intern al cresterii temperaturii duce la intensificarea metabolismului, prin stimularea funcţională a tuturor organelor. Aceasta are ca rezultat o relaxare de lungă durată a muşchilor.
    • Terapie fotodinamică şi aromaterapie  

      Inhalaţii cu oxigen

    • Tratamentul funcţionează pentru creşterea vitalităţii organelor şi pentru îmbunătăţirea imunităţii.
    • Creşte gradul de oxigenare a corpului, conducând la un randament mai bun atât mental, cât şi fizic
    • Afectiuni locale si generale:
      • Afecţiuni ale sistemului musculo-scheletic:Afecţiuni ale sistemului cardiovascular:
      • Boli degenerative ale scheletului şi musculaturii (de exemplu, artrită, artoza, miozită, tendinită, spasme musculare, la nivelul discului prolapsat)
      • Boli reumatice
      •  Angioneuropatie
      • Insuficienţă vasculară coronariană
      •  Migrene
      •  Hipertensiune
      • Distrofie simpatică reflexă
      • Boli vasculare periferice (Raynaud, Burger)
      • Afecţiuni ale circulaţiei sangvine periferice, cauzate de boli arteriale ocluzive, insuficiente venoase
      • Angiopatie
      • Piele
      • Boli ale pielii, incluse fiind şi infecţiile bacteriene, fungice, virale
        • Escare şi ulcere care se vindecă greu
        • Piciorul diabetic
        • Arsuri recente, minore sau extinse

         

        Alte probleme:

         

        • Ajută în anumite boli autoimune
        • Artrită reumatoidă
        • Psoriazis
        • Ajută în tratarea diabetului
        • Astm bronşic
        • Alte indicatii:

         

        Înfrumuseţare:

         

        Funcţionează pentru înlăturarea grăsimii în exces, pe cale naturală şi fără niciun effort (prin programul de pierdere a greutăţii)

        • De asemenea, este important să se redea fineţea şi elasticitatea pielii, în special după naşteri repetate şi după o folosire îndelungată a produselor cosmetice. (relaxarea structurii ţesutului conectiv colagenos)
        • Ajută în tratarea celulitei şi în eliminarea vergeturilor care apar după naştere sau obezitate

        
        Arceda Clinic

      • Str Gheorghe Doja, nr 183, Ploiesti, Prahova
      • 0722 786646 / 0344 268176
      • www.arceda.ro

Buna dragilor,
As vrea sa va povestesc una dintre cele mai interesante experiente din ultima vreme, care s-a consumat sambata la centrul de pregatire ALMO new learning concept, din Ploiesti. Am acceptat provocarea Alexandrei, ownerul centrului, „de a merge la o cafea, cu engleza” . Va mai povesteam eu de faptul ca de-a lungul timpului am ratat diverse obiective profesionale din cauza faptului ca nu reusesc sa comunic in limba engleza desi cunosc cuvintele, inteleg ce se vorbeste, etc. Nu am reusit niciodata sa trec de faptul ca engleza suna penibil vorbita de mine, ca nu am accent, etc.In meseria mea, daca nu stii sa vorbesti engleza nu treci de un anumit nivel, asta e realitatea. Inca de cand Almo new learning concept era „in fasa” ca sa zic asa, Alexandra imi povestea de avantajele unor cursuri de engleza ‘altfel”. Interactive si prietenoase, cu o latura pronuntata de networking. Exact asa s-a intamplat sambata. Intr-o locatie extrem de zen (felicitari pentru aceasta, Alexandra), ne-am strans si am discutat. Ca intre prieteni (desi nu cunoasteam decat doua persoane din grup), in limba engleza. Prima reactie a fost de „mutenie” ca sa citez o prietena, apoi, la incurajarile Alexandrei am incpeut sa vorbim in engleza, care cum stia. 🙂 Am capatat mare incredere in faptul ca anul acesta o sa-mi inchid acest capitol frustrant pentru mine, perfectionandu-mi limba engleza. Targetul este ca pana la sfarsitul anului sa reusesc sa-mi scriu articolele din blog, si in engleza. 🙂
„Lectia demo din cadrul evenimentului „Cu Engleza la Cafea” a fost un prilej de a comunica cu vorbitori nativi, de a ne destinde si elibera de frica de a ne exprima in engleza, in ciuda greselilor pe care le facem, care nu sunt criticate in acest stadiu, ci se doreste obtinerea fluentei si liberei exprimari, intr-un context total RELAXAT, PRIETENOS si STIMULATIV.
Radem, legam amicitii, depasim frustrari sau neputinte si totul intr-o zi de Sambata care speram sa devina un obicei de a bea cafeaua cu noi”, Alexandra Motrescu, owner ALMO new learning concept.

Mai multe despre acest concept educational, gasiti aici:https://www.facebook.com/ALMOCONCEPT?pnref=story

Multumim pentru invitatie, Alexandra si felicitari ca ai gasit cheia de a imbina pasiunea pentru predat cu un business frumos.

Hristos a inviat!

Ma bucur sa va scriu din nou. Sunt tare curioasa sa-mi spuneti cum ati petrecut de Paste asa ca astept mesajele voastre. A trecut atat de repede incat eu am senzatia ca nici nu a fost. Goana asta de a fi in 1000 de locuri de sarbatori, ca sa impaci pe toata lumea, ma oboseste, dar parca e o oboseala placuta.

Sambata am lansat tricourile despre care v-am tot povestit in ultimul timp. Sunt multumita de cum au iesit (calitativ)si sunt curioasa sa vad daca va plac. Azi chiar am purtat tricoul alb „Audrey”, iar vazandu-ma din intamplare  cu o amica, aceasta m-a intrebat de unde mi l-am luat 🙂 M-am umflat putin in pene si i-am spus ca e facut de mine. A ramas ca maine ma suna sa-i aduc unul. Iata ca daca ai curaj poti face lucruri. Nu te teme ca ceilalti te vor lua in deradere punandu-ti la indoiala o anumita „aptitudine”, cei ce fac asta nu conteaza de fapt. 🙂 Vorba lui Pepsi (sloganul vechi), dare for more!!!!

Va pup si imbratisez!

Tie care dintre tricouri iti place?

Preturi:

Tricou Alb Audrey Hepburn-  85 lei

Tricou Galben Sunny „always wear your invisible crown””. 75 lei

Tricou Mov „Love life, don’t be crabby”- 85 lei

Tricou Negru „Africa” cu Insert animal print- 110 lei

Tricou Roz Pinky, „life is short, heels shouldn’t be”-85 lei

Tricou Verde  „Free Spirit”- 100 lei

Tricou Rosu „Workporn”- My favorite position is CEO-90 lei

Camasa neagra printata mansete si interior guler- 75 lei

Fusta rosie tutu-110 lei

Tricourile sunt accesorizate cu baratri, pandantive si ochelari de soare din colectia Electric Africa de la Meli Melo Paris.

E adevarat ca in ultima saptamana am apucaturi folozofice. In afara de partea cu „frumosul”, tind sa cred ca mi se trage de la Cioran, il citesc la culcare…

Cea mai noua „cugetare” are legatura cu ideea de „frumos”. Ma gandesc ca indiferent cum ar fi viata daca o traim frumos si prin frumos, pastram doar „spuma”. E important sa ne lasam inconjurati de frumos, sa raspundem la „chemarea” lui atunci cand se intampla.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu IUBESC florile. Ma incarca de energie si zambete. Sambata am fost la al doilea eveniment de arta floristica organziat de prietena mea, Laura Draghici (Chic Fleuriste), primul a fost organizat de Craciun 🙂 Imi amintesc ca atunci Agnes era in burtica (mai jos puteti vedea 🙂 ). De data aceasta Agnes a fost mai mult decat prezenta, a fost fascinata de florile multicolore din care Laura si invitatii ei realizau minunate aranjamente pentru masa de Florii/Paste. Nu cred ca a inteles ea prea mult, dar culorile o atrageau clar.O  atmosfera extrem de linistitoare,prietenoasa, rasete si voie buna. Am fost incantata sa vad cum mame cu fetite care au venit sa lucreze impreuna aranjamentul pentru „iepurasul” de Paste, dar si multe doamne fascinate de ceea ce „mestereau” acolo.  Laura este un profesor tare rabdator asa ca toata lumea a plecat cu mandria de a-si fi realizat singur aranjamentul de Paste.

Atelierele organizate de Chic Fleuriste se adreseaza iubitorilor de flori, acesta a costat 210 ron de persoana. In pret sunt incluse toate materialele necesare realizarii aranjamentului floral si ustensilele necesare,  cafea, o bautura racoritoare si cozonac delicios facut in casa!
Aranjamentele realizate s-au  bucurat de fotografii profesioniste din partea Marius Petre Photography. Pe Laura Draghici si al ei Chic Fleuriste o puteti urmari aici: https://www.facebook.com/chicfleuriste

Nu uitati ca tot ea, va poate consilia in ceea ce priveste aranjamentele florale pentru diverse evenimete: nunti, botezuri sau evenimente corporate.

Pentru mai multe detalii: office@chicfleuriste.ro. 

Laura Draghici, tel 072110024

P.s: abia astept sa iasa liliacul sa umplu facebook-ul cu buchete mariiiiiiiii!

Va puuup!

Lori

Zilele acestea mi-a trecut un  lucru prin cap. Faptul ca am inceput sa fiu fericita doar atunci cand mi-am dat seama ca nu trebuie sa (sa mai) demonstrez  nimic, nimanui. Pana atunci am fost haituita. Cred ca fiecare om (sau aproape fiecare om) simte nevoia sa demonstreze cuiva, ceva, la un moment dat, fie ca vorbim de viata de familie sau profesionala, un cutit cu un tais mai „lucios” decat altul. Treaba asta te si ambitioneaza sa reusesti, dar iti creaza si false probleme. Asa ca, fara sa-mi fi propus, am ajuns la acest comportament care mi se pare „big deal”.

Mai jos, regasiti poze dintr-un weekend relaxant, cu de toate 🙂

O saptamana usoara!

Love,

Lori

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste mi-a fost facuta saptamana trecuta, in contextul in care in perioada acaesta iubitul meu sot numai de asta nu are timp. Sa fi fost vreo 6 seara cand a intrat pe usa obosit. Eu pe canapea, o hraneam pe micuta Agnes si ma hlizeam de ce se intampla pe „happylica”. Huh! Adi face ochii mari si imi zice: Ce faci? Ma uit la….. astia”, ii zic. El face ochii si mai mari si exclama: Nu, tu nu te uiti la Maruta. Pe tine te scot din minti genul asta de emisiuni! Dau din colt in colt, incerc sa ma motivez, ca ma mai amuz de cat de asa si pe dincolo sunt unii, etc, meditez 10 secunde si ma loveste ceva. Da, asa e. Eu nu ma uit la Maruta, nu fac multe lucruri pe care de ceva vreme am inceput sa le fac, De ce? Poate ca e mai comod, poate ca sunt obosita si mintea mea are nevoie de asa zisele „guilty pleasures” sau poate ca am avut un moment de „deraiere”. Bun. Ce legatura are asta cu dragostea? Pai foarte mare! Consider ca in asta consta dragostea adevarata. Cand vezi ca persoana iubita incepe sa „deraieze” catre o zona care nu o reprezinta, sa o tragi de maneca. Nu are legatura neaparat cu subiectul de mai sus, dar intelegeti unde bat. Ca sa fac o comparatie mai concreta, e ca atunci cand intr-o casnicie femeia/barbatul de 50 de kg incepe sa se faca de 80, si asteapta de la sot/sotie  sa-i spuna ca este superba/superb ca in prima zi. De multe ori asa se intampla. I se spune ce doreste sa auda. Pana la un moment dat…

M-am gandit la seara respectiva nu pentru ca m-a deranjat remarca lui Adi (desi cred ca m-a jenat cel putin) ci pentru ca am simtit in ultima vreme „un ceva” care nu ma reprezinta. Si acel ceva imi dau seama ca are legatura cu comoditatea. Am renuntat la lucrurile care imi fac placere cu adevarat ( de la mancarea preferata pana la muzica, filme preferate, etc), in detrimentul superficialitatii, din comoditate, dar, Slava Domnului, a fost doar temporar. Multumesc iubirea mea, ca mi-ai facut un dus rece 🙂

Concluzia, va invit la sinceritate in cuplu, minciuna „caritabila” a lui Aristotel nu are ce cauta aici 🙂

Love,

Lori

Azi te invit intr-o plimbare intr-un furmos parc de langa Ploiesti, parcul Bucov. O oaza de verdeata intr-un oras vesnic poluat, care gazduieste o gradina zoologica pe care azi am vizitat-o.  Grădina Zoologică Bucov a fost înfiinţată de mai bine de 30 de ani şi incearca sa supravietuiasca vremurilor.  Teoretic, gradina găzduieşte un număr de peste 50 de specii (practic sunt mai putine) şi este o parte integrată a Parcului Memorial Constantin Stere. Intrarea costa 5 lei/adult.
Parcul curat, pe ici pe colo cate o ghereta de unde sa-ti cumperi popcorn si o vata pe bat, lacul curat si vremea minunata 🙂 Apoi, o masa si un cappuccino minunat.

Toate acestea au incununat o zi superba de sambata, marcata de prima iesire in parc a domnisoarei Agnes 🙂

p.s: scuze pentru calitatea pozelor, stiti ca nu avem voie sa „stresam”animalele 🙂

*in imagini port jeans boyfriend zara, top h&m, pantofi sport adidas, ochelari zara, sacou zara,  palarie no name,:)

Hugs,

Lori