Știți că am obiceiul de a vă anunța când este posibil să fiu subiectivă la această rubrică. O iubesc pe doamna doctor Marin dintr-un motiv foarte simplu, ea a adus-o pe lume pe Agnes, nu am fost monitorizată toată sarcina de dumneai ci am ajuns în luna a opta apărând o problemă la medicul care îmi urmărise sarcina. Îmi amintesc foarte bine ziua în care am cunoscut-o, eram setată să nasc prin cezariana, aveam o mulțime de griji și mi-era așa frică de naștere…Doamna doctor m-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și în 30 de minute am plecat din cabinet fără nicio grijă și cu gândul că e super normal să nasc natural.
De câteva luni mă chinui să ajung la doamna doctor pentru un interviu. Iată că duminică am reușit. Am ajuns la maternitate pe la ora 17,30, doamna doctor intrase de gardă, de dimineață. M-a primit așa cum o știam, cu un zâmbet senin pe față, o nouă coafură care-i dădea un aer foarte modern în încăperea de spital obosită în care până și patul părea că vrea să se odihnească. Un pat îngust care maschează cu siguranță povestea multor ore de gardă. Și totuși, doamna doctor e așa fresh! Pfu! Am intrat de dimineață, am gardă până maine după care rămân la spital, iar la 14,00 merg…..aoleu! Am pierdut repede șirul. Cum rezistați o întreb. La maternitate plus încă doua colaborări la două companii medicale private.
M-am obișnuit, este deja o rutină! Și sunt pasionată de meseria aceasta! Atât de simplu este!
Doamna Doctor, ați devenit ceea ce visați în copilărie? O întreb eu încercând să aflu totuși câte ceva pentru articol având în vedere că discuția decurgea atât de natural încât uitasem de ce ne-am văzut.
Da! Am fost genul care m-am visat ”doctoriță” dintotdeauna. Am dat recent peste o fotografie din copilărie, și, îi apare un zâmbet ușor melancolic în colțul gurii, ghiciți ce? Mă jucam cu o trusă de doctor.
După ce am terminat liceul sanitar, mama mi-a dat de ales. Avea o sumă de bani pregătită pentru mine și mi-a spus așa: dacă rămâi asistentă, cu banii îți cumperi mașină, dacă nu, poți să-i folosești pentru facultatea de Medicină. Am ales facultatea. Și bine am făcut.
Ce v-a motivat să reușiți?
Nu am fost genul care să viseze cu ardoare la ceva când pune capul pe pernă seara. Știam doar că vreau să devin medic. Atât. Nu am crescut într-o familie unde să spunem, medicina era o tradiție, nicidecum! Am crescut într-o familie de oameni modești, unde nu s-a pus presiune pe mine să devin ceva anume, dar asta nu înseamnă că nu am fost încurajată și susținută să ajung cineva.
Înveți la facultate să fii un medic bun?
Nu, la facultate e frumos totul, în teorie, dar medicina o înveți doar cu multe ore de practică efectivă. Au fost oameni care mi-au îndrumat pașii în rezindență (moașe extraordinar de bune) și cărora le mulțumesc și acum, au fost momente de început când preferam să fac efectiv muncă de voluntariat doar ca să încerc să fiu pregătită pentru orice s-ar putea întâmpla în meseria asta. Cu toate astea, nu poți să fii pregătit pentru orice pentru că ne confruntăm adesea cu cazuri noi și situații care efectiv apar pe nepusă masă.
Care e frumusețea meseriei de doctor obstretician/ginecolog?
E așa simplu să vă răspund! În meseria asta, în 90% dintre cazuri pacienții pleaca fericiți acasă. Pleacă împliniți. Un copil înseamnă o bucurie enormă, o bucurie incomparabilă cu orice alt moment al vieții. E extrem de plăcut să faci internări de gravide și să externeazi mame, mai ales când pe multe dintre ele le monitorizez pe toată perioada sarcinii. Stau 3-4 zile în spital, dar se vede transformarea pe ele, pe fața lor, în ochii lor, în fiecare gest pe care îl fac și în fiecare întrebare pe care o pun în legătură cu copilul, întrebări care și pentru cea mai mică problemuță imploră răspunsuri pozitive.
Sigur că apar și situații nefericite, din păcate. Pe acestea nu le iubim, dar le tolerăm. Reprezintă o realitate care trebuie luată în calcul în orice moment.
Doamna Doctor, de ce nu vă deschideți un cabinet? Nu v-ar fi mai ușor? Mai puține ore nedormite..
Nu. În primul rând pentru că în meseria aceasta ca să poți asigura servicii extrem de bune, în afara de cunoștintele medicale, ai nevoie de aparatură extraordinar de bună. Un ecograf bun sau alt aparat fără de care nu poți într-un cabinet de obstretică/ginecologie este extrem de scump. Vorbim de sume mari de investit. Pe de altă parte, nu am fost vreodată o ”vânătoare” de paciente pentru că gravidele și în general pacientele au nevoie de timp de la medicul lor. E important ca ele să vadă în tine un sprijin, e important ca de exemplu, atunci când nasc, profesionalismul doctorului să fie ultima lor problemă. Prefer mai puține paciente, dar de care să mă ocup așa cum știu eu mai bine.
Cezariană sau naștere naturală?
Categoric naștere naturală, pentru așa cum vă spuneam și dvs la momentul respectiv, cezariana este o operație care poate aduce cu ea o serie de complicații pe când o naștere naturală gestionată corect, alături de o viitoare mămică echilibrată, poate fi o experiență chiar plăcută. Nu-i așa, doamna Chelba? Îmi zâmbește puțin complice.
Ce este important la o naștere naturală?
Așa cum spuneam mai sus, e important ca pacienta să fie un om echilibrat. Un om care înțelege că o naștere naturală care are loc fie și sub anestezie epidurală, este o naștere la care tu trebuie să participi activ. Ea nu te poate face să vezi din afară ce se întâmplă pentru că tu, corpul tău, trebuie să comunice cu medicul, cu moașa, pentru ca nașterea să se producă în bune condiții.
Cum v-a transformat pe dvs faptul că ați devenit mamă?
Am devenit mamă cu greu, vedeți ironia sorții!? După 17 ani de căscnicie în care nu simțeam așa acut faptul că nu aveam copii, am luat totuși decizia aceasta. Și când am luat-o…natura mi-a jucat feste, cineva a vrut să-mi demonstreze că nu noi suntem cei care fac cărțile. Am aflat deci, ca am probleme medicale care mă pot împiedica să devin mamă. Nu am renunțat, am început procedurile pentru inseminare artificială. Ținând cont de această situație, să știți că nu am devenit disperată. Am privit lucrurile relaxat, dacă mă vedeați atunci ai fi crezut chiar că nu mă afectează deloc. Dar să mă fi văzut când am primit telefonul de la colega mea care îmi monitoriza analizele și mi-a spus că sunt însărinată!! Iar după, cănd am devenit mamă s-a schimbat totul. E ciudată viața asta pentru că nu ai cum să-ți dorești cu ardoare să fii mamă dat fiind că e un sentiment pe care nimeni nu ți-l poate descrie. Trebuie să-l trăiești ca să înțelegi. M-a tranformat acest nou și important (cel mai) rol. Dacă în viața profesională sunt destul de puternică când vine vorba de copilul meu…sunt extrem de slabă. Mă îngrijorez de multe ori atât de tare încât îmi fac tot felul de scenarii, multe vecine cu paranoia :))
Spuneți-mi, mai fac femeile avort?
E un subiect sensibil, cel puțin pentru mine. Eu am refuzat să mai fac avorturi la cerere de când am rămas însărcinată. Partea bună este că această intervenție nu ne este impusă în fișa postului. Din ce aud și de la colegii mei, avorturile chirurgicale sunt în scădere, cresc însă avorturile medicamentoase având în vedere că au fost reglementate din punct de vedere legal și la noi, de puțin timp. Am destul de mulți colegi care nu mai fac avorturi la cerere, n-aș știi să vă spun exact care sunt motivele fiecărora. .
Familia și cariera! Cum le împăcați?
Având în vedere că și soțul meu a avut perioade în care lucra în ture de noapte sau când pleca în tot felul de delegații, ne-am obișnuit unul cu celălalt. De când avem copilul este mai greuț pentru că simțim nevoia să petrecem cât mai mult timp cu el, dar ne luam destul de des mici concedii și călătorim toți trei! E plăcerea noastră!
De ce vă temeți?
Că o să devin o soacră ca-n povești! Mă tem să nu fiu o mamă de băiat prea posesivaă, râde doamna doctor cu o expresie a feței destul de alintată!
Știți ce e interesant? Că doctorul cu care naști prima dată îți poate influența nu doar perioada aia imediat următoare după naștere, dar și decizia de a avea al doilea copil 🙂
Mulțumesc, stimată doamnă doctor!
