Arhive categorie: Lifestyle

Lifestyle pe românește. Fă rai din ce ai!

Ne lovim zilnic de acest cuvânt care a devenit atât de la modă și pare oarecum exclusivist. Lifestyle.

Pentru mine Lifestyle-ul s-a inventat prin clasa a VII-a când îmi amintesc că în weekend-uri iubeam să-mi reamenajez camera, (nu știu cum reușeam, dar am mutat 3 corpuri de mobilă în toate felurile posibile fără să știu ceva despre „aranjamente de N luate câte K…:)) ),  iubeam să mă trezesc dimineața înconjurată de florile mele preferate, iubeam să-mi beau cafeaua în timp ce vorbeam cu mama și ascultam Atomic, iubeam să merg pe bicicletă și-mi asoratam întotdeauna outfitul care pe vremea aceea nu se chema așa la roșul iubitului me Pegas, iubeam să-mi întind o pătură pe iarbă și să mănânc acolo sendvișul pe care-l puteam mânca mai simplu, în bucătărie, pe masă, etc!

Lifestyle-ul nu este despre lux (deși bănuiesc că poate fi și mai binedacă-l include…să nu fim ipocriți). Lifestyle-ul este despre a-ți construi o viață pe care să o iubești, cu ceea ce ai. Este despre a nu vedea viața ca pe o corvoadă chiar și atunci când poate, chiar este.

Azi a plouat, dar eu m-am simțit foarte bine. Mi-am organizat producția pentru proiectele noi Adboutique, am băut un cappuccino cu prietena mea, am primit o carte cadou, am mers la Meli Melo și mi-am achiziționat niște accesorii care au adus veselie în ploaie și m-am coafat la Bluette, scăpând de grija părului pentru cel puțin 3-4 zile! Plus, mi-am scos aranjamentele florale de la nuntă și le-am „reînviat”.  Laura mi le-a gândit la vremea respectivă astfel încât să le pot refolosi. Am umplut eprubetele cu apă și am pus flori! Atât!

Și cel mai important, m-am încărcat așa cum fac în fiecare zi, din zâmbetul și veselia lui Super Agnes!

Fă rai din ce ai!

OUTFIT

Rochie Mango

Geacă TEX

Blugi Zara

Pantofi ÎncălțăminteRico.ro

Geanta/Ceas/Cercei Meli Melo Paris

Coafura/Manichiră Salon Bluette

 

L

 

 

 

Explozie roz.

An după an, Bucureștiul primește în el oameni cu vise de împlinit. Adevărul este că oricât de hulit ar fi Bucureștiul, aici se  împlinesc vise. Aici se eliberează cei mai frumoși „demoni” ai personalității noastre. Sufletul  meu e aglomerat și cred că de aceea simte pozitiv nebunia asta de oraș.

Cred că fiecare dintre noi are nevoie  din când in când  de o dimineață precum dimineața mea de azi.  Un petec de liniște într-un ocean de agitație, o discuție care îmbină utiliul cu plăcutul, răcoarea dimineții amestecată cu razele calde ale soarelui care-și fac îndrăznețe loc printre norii arțăgoşi de dimineață, planuri făcute și aprobate tacit de muşcate fucsia, mândre, miros de cappuccino.

O locație caldă, personal prietenos, Manufaktura by Doncafe,  companie încântătoare, Laura mea (lauranicolau.ro) și o explozie de roz în outfitul meu!

 

 

 

Educația generației mute

După cum ați observat am renunțat de mult să mai scriu subiecte de  tip „parenting”. Cunosc oameni care chiar se pricep așa că prefer să învăț de la alții și să mă străduiesc să fiu o mamă bună, bazându-mă pe instinct nu pe cărți citite.  Atât.

Astăzi însă, nu pot să nu atrag atenția asupra unui fenomen pe care îl tot observ de fiecare dată când ieșim cu Agnes în parc sau în locurile de joacă.

Agnes e un copil sociabil și nu, nu cred că așa s-a născut, cred că sociabilitatea îți poate fi indusă. Copilul este așa cum vede la părinții săi.

Eu sunt Agnes. Pot să…?

Niciun răspuns.

Cam așa arată situațiile care m-au șocat și azi. Agnes, dorind să socializeze, să vorbească, să se joace, dar foarte rar copiii din jur răspund in vreun fel.

La locul de joacă văd doar o grămadă de copii muți, o grămadă de indivizi doritori să monopolizeze jucăriile sau spațiile.  Copiii nu-și vorbesc între ei. Nu își zâmbesc. Iar părinții nu-i încurajează să dea zâmbete la schimb. Nu. Mie mi se pare că se încurajează formarea unor adulți închiși si aroganți.

Pe mine asta nu mă dezarmează. Nu. Eu o s-o încurajez pe Agnes să VORBEASCĂ. SĂ ZÂMBEASCĂ.

 

Profesionalismul meu se dă cu ruj roșu. Și?

Pe fondul unor evenimente recente și unor discutii purtate cu o prietenă, aş vrea să vorbim despre imaginea femeii in afaceri sau la job.

Oameni buni, in secolul XXI încă întâlnim oameni care dacă văd o femeie mișto, adica nițel frumușică și aranjată, gata, s-a pus eticheta. Ori e proastă, ori e curva, ori e acolo de fațadă că altcineva trage sforile.

Și partea cea mai gravă este că în general femeile au percepțiile acestea despre femei…

Ar fi draguț să nu catalogăm doar ca să ne simțim noi în armonie cu propriile frustrări, ar fi draguț ca atunci când aveți ocazia să lucrați cu alte femei să le judecați strict după ceea ce fac profesional, nu pentru că aleg să se prezinte la birou, la întâlniri sau oriunde altundeva cu părul coafat, manichiura făcută și eventual pe niște tocuri.

Neglijența nu e o dovadă că ești mai bun/ă decât celălalt/cealaltă pentru că vezi doamne muncești mai mult. Nu. E lipsă de respect. Față de tine, în primul rând.

Da. Profesionalismul meu poarta ruj. Roşu de multe ori. Indiferent de cât de absorbită aş fi de proiectele mele și indiferent de câte ore dorm noaptea.

Cu drag,

L

Limba noastră-i o comoară, dar te limitează.

Bine că v-am regăsit!

Acum vreo lună agenția mea a fost solicitată să oferteze un proiect de mare amploare. Zis și făcut. Am pregătit oferta, o prezentare a noastră, portofoliu, și apoi am trimis  mail-ul către client. La două zile distanță a venit și răspunsul, pozitiv de altfel. Odată cu el ni s-a pus o condiție. Agenția trebuie să aibă o persoană care să știe perfect limba engleză. Pam, pam. 

Și așa m-am trezit în situația de a-mi lasă un întreg proiect și imaginea la mâna destinului. Adică, despre mine în raport cu limba engleză știam asta: înțeleg 95% dintr-o conversație, scriu, citesc, dar lipsa exercițiului, amețirea noțiunilor de gramatică și necunoașterea unui limbaj profi, îmi dădeau o stare de disconfort asociată cu panică.

După primele discuții purtate în engleză cu membrii echipei clientului am realizat că pot face față proiectului. Dar șifonată.

Am gândit-o cam așa. Poate sunt bună în ceea ce fac, oamenii din România cu care lucrez de ceva vreme știau asta, dar oare ce profesionalism transmit eu ca om de publicitate când mi se împleticeşte limba-n gură atunci când vreau să transmit ceva. Oare reușesc să transmit corect? 

În urma acestei analize am aterizat direct (aproape) la cursurile de limba engleză pentru adulți, ținute de Alexandra Motrescu la centrul de limbi străine pe care îl deține. ALMO new learning concept. De Alexandra mă leagă o relație mai veche având in vedere că am făcut parte la un moment dat din aceeasi echipă de organizare a unui eveniment de mare amploare (Ne distrăm si ajutăm, cele două ediții, noi plus Marina Cocos).

Când am informat-o pe Alexandra că „e timpul”  (eu tot amenințam că mă apuc) a fost destul de tranșantă transmițându-mi că va fi o altfel de relație unde ea face regulile și eu trebuie să le respect (cred că aici s-a gândit la cat de haous sunt eu în general).

I-am zis Ok. Tu ești șefa. Și am vorbit serios. Dupa primele cursuri simt diferența. Totul începe să se lege, simt dorința de a conversa în engleză. Inițial, am crezut că treaba asta cu alt concept de învățare și predare e pur marketing, dar nu e. Fac parte dintr-o grupă redusă, suntem 4 toate, și cursurile se desfășoară foarte mișto. Nu e ca la școală, clar. Pot spune că e un fel de networking restrâns unde vorbim despre noi, depre pasiuni, despre joburi, despre familie, doar în engleză, fără teamă. Lexicul ni se dezvoltă aproape natural iar greșelile ne sunt corectate prin deducții logice.

Vă recomand acest gen de cursuri dacă aveți cea mai mică îndoială că necunoașterea perfectă a acestei limbi v-ar putea face la un moment dat să ratati vreo oportunitate.

Mai multe despre ALMO new learning concept găsiți aici:

https://www.facebook.com/ALMOCONCEPT/

Nu riști, nu câștigi.

Dragelor,

M-am obișnuit să vă scriu în fiecare zi, iar atunci când nu o fac parca îmi lipsește ceva. Mă frustrează că am foarte multe proiecte interesante pe blog care stau în așteptare. O să mai lipsesc puțin de aici dat fiind faptul ca agenția mea este implicată într-un proiect de mare amploare până pe data de 20 aprilie. Am să vă povestec si despre el în limita în care îmi permite contractul. Dincolo de toate, în săptămânile acestea de agitație am mai tras o concluzie, în business ca și în viață, dacă nu riști nu câștigi, teama nu are ce căuta atunci când vrei the next level, dar asta nu înseamnă că precauția strică.  

Voi ce ați mai făcut?

p.s:  de 2 săptămâni am luat taurul de coarne și am zis că e timpul să-mi perfecționez engleza. Da, m-am întors cuminte, la cursuri. Merg la Almo New Learning Concept și sunt foarte fericită că în sfârșit m-am hotărât să fac asta! Vă povestesc și despre asta mai multe, curând.  Ce m-a determinat să fac asta? Tot proiectele pe care le am,  cele în afara țării. Am zis că nu pot să transmit profesionalism „incorect gramatical”. 

Și oricum, niciodată nu e prea tarziu pentru nimic! Asta am stabilit deja!

Va pup!

L

 

Muzica iubită se miroase, se ascultă, se vizualizează. Vision of Jazz

După cum bine știți,  salut fiecare inițiativă social-culturală de care aflu ! De data aceasta s-a nimerit ca această inițiativă să aibă legătură cu o pasiune muzicală de-a mea! V-am mai vorbit prin toamna anului trecut despre jazz și despre cum m-am îndrăgostit de acest gen muzical, așa că, nu e o noutate!
Dacă ești iubitor de jazz, adori evenimentele exclusiviste care adună la un loc oameni care  împărtășesc aceleași pasiuni nu ai voie să ratezi Vision of Jazz.
Vision of Jazz este primul concert senzorial din Romania ce beneficiaza de inovatia Great Events,  conceptul  impletind muzica de calitate cu mirosul, gustul si efectele vizuale. Evenimentul promite să aducă publicului o altfel de experiență bazată pe o fuziune a simțurilor.

Lumea e mai mică decât crezi.

Ultimele săptămâni m-au făcut să mă gândesc serios la vorbele pe care mi le tot repeta mama în adolescență. „Ai grijă cum te porți cu oamenii că în viață se întâlnește munte cu munte, d’apăi om cu om.

După cum vă spuneam, m-am tot întâlnit cu oameni pe care nu credeam la un moment dat că am să-i mai văd.

E atât de important să ai grijă la oameni! Să fii civilizat și să mai dai oamenilor câte un zâmbet amabil, nu e ipocrizie.  

Așa e și in branşă, de altfel! Branșa în care fiecare își desfășoară activitatea. Piața e mică. Oamenii se intersectează. Grijă la promisiuni, la seriozitate, la bârfe! Încheie orice ai vrea să inchei onorabil. Nu ți-a plăcut ceva? Spune-i omului în față sau nu o face deloc! Gândește-te că fiecare situație pe cate o trăim e subiectivă.

Eu, mărturisesc, m-am ars acum vreo 2 ani. Puternic. Intențiile mele nu au fost rele, dar asta nu m-a ajutat la nimic. Faptul că am ales atunci să-i povestesc unui om oarecum necunoscut pentru mine (adică nu se punea problema de încredere sau prietenii) o experiență neplăcută care implica un client de-al meu mi-a pătat imaginea și mi-a anulat 2 ani de muncă încununată cu succes în relația cu respectivul client.

Eu mi-am tras concluziile! Ciocu’mic

Conchid, chiar dacă te enervează cineva în trafic nu-i umple frigiderul, poate e chiar persoana cu care urmează să te întâlnești peste jumătate de oră 🙂

După aproape 4 ani, mâine e luni.

De când am firma nu prea am simțit că e luni, adică nu am mai avut senzația aia ciudată de duminică seara. Până azi. Odată cu ridicarea standardelor, odată cu decizia de a duce firma la alt nivel, odată cu dezvoltarea acestei sufragerii virtuale numită Vitejie pe tocuri, odată cu creșterea lui Agnes și cu dorința firească de a petrece cât mai mult timp împreună, cu familia,   a venit și ultima zi de duminică liniștită și furtuna din creier la gândul că mâine e luni.

Nu o luați ca pe o văicăreală, lucrurile sunt clare, este un plan asumat, iar la final dă cu plus, dar e ciudat gândul că deși ai posibilitatea să ai zile liniștite alegi să nu le ai.  E și ăstă un soi de masochism profesional, dar până la urmă e vorba de dezvoltare și evoluție. Cu toții ne dormi asta.  De ceva vreme trăiesc perioada asta absolut nebună, dar absolut frumoasă, în care am foarte mult de muncă și am descoperit lucrul care m-a salvat. Acum ceva timp aș fi făcut praf totul dintr-un simplu motiv. Deși întotdeauna mi-a plăcut să muncesc, atunci când am avut mult de muncă am intrat în panică neputând să mă concentrez pe  treabă efectiv.  Am lucrat ceva la  haosul din mine și am reușit. Am reușit să mă organizez. Astă e secretul, ORGANIZAREA.

Agenda făcută temeinic, ierarhizări, planuri, exceluri, etc. Nu mai intru în panică, dar priviți! Încep să simt  ziua de luni…

S-a culcat Agnes, am deschis laptopul, răspund la câteva mailuri, îmi fac agenda și mă aleg cu o fărâmă de liniște care mă ajută să întâmpin mai „lin” prima zi de luni, dupa aproape 4 ani.

P.Ș.- nebunia mea de weekend

Aseară mă gândeam la soarta…lumânărilor parfumate. Cunosc atâția oameni care le cumpără, fac colcție cu ele, le adoră, le iubesc. Sunt frumoase, deosebite, au rolul de a aduce feng shui-ul în casă…și totuși de multe ori…rămân neaprinse. Asta înseamnă că ne bucurăm doar de ceea ce ne-ar putea oferi ele. Cum vine asta? Le privim, le iubim, dar nu le dăm șansa de a se consuma? De a le lăsă să ne bucure cu esența, nu cu forma. Hmmm…

Poate că o lumânare parfumată ar putea fi confundată la un moment dat cu o femeie. Frumoasă, perfectă,  dorită. Dar nedescoperită, neconsumată.

Ne trebuie curajul de a aprinde fitilul…

Săptămână frumoasă, vitezelor!

L

 

Zâmbet „under construction” -aplicarea filosofiei niciodată nu-i prea târziu pentru nimic.

Vă scriu aceste rânduri pentru că am promis că o fac, nu pentru că aș fi în stare de asta.

Azi am făcut o luna de când mi-am pus aparatul dentar și am fost la „strâns de sârme” plus la montarea unui minunat diblu în gingie :)) Mă rog, se cheamă semi implant și are și el un rol bine stabilit în ecuația asta de ducere spre perfecțiune a zâmbetului meu, dar un pic de haz de durere, zic că merge.  M-a lovit brusc treaba asta cu aparatul dentar. Prin noiembrie de fapt. Am hotărât că dacă tot rânjesc tot timpul s-o fac cat mai degajat. Nu m-a complexat vreodată faptul că nu am avut dantura perfectă, dar recunosc că mi-am dorit asta.  Mulți oameni m-au întrebat imediat ce m-au văzut cu aparatul dacă mi l-am pus pentru că e la modă. Whaaat? Adică am făcut eu multe în sacrificii în numele  modei, ca de ex: mi-am pus iarna ciorapi de lână la sandale, mi-am înfipt cercei în gat pe post de colier, mai nou am umblat cu orhidee „vie” la urechi, dar la asta cu aparatul nu m-aș fi gândit vreodată… se pare că e isterie în lume cu aceste aparate și foarte bine că este! Cred ca cineva foarte smart a făcut lucrul acesta ca să dea încrederea oamenilor în special atâtor adolescenți frustrați care își pierd încrederea în ei atunci când sunt nevoiți sa poarte asemenea aparate. Oh! Ce n-aș da să fi avut și eu posibilitatea de a-mi fi tratat corespunzător dantura la momentul oportun! Din pacate problemele mele nu sunt strict estetice. Pentru că atât s-a putut pe vremea mea, mi-am zis recent că, evident, niciodată nu e prea târziu pentru nimic. Și dacă crezi că există ceva care te-ar face să te simți și mai bine în pielea ta…just do it! Nu te lăsa influențată de nimic.

Nu e așa groaznic precum pare, durerile nu sunt insuportabile. Ai nevoie de 2 lucruri.

1. Un medic foarte bun care să-ți explice, să te consilieze pe parcursul tuturor etapelor  și uneori să te motiveze :)) Eu l-am găsit la clinica Ami Dent!  Vă  recomand cu toată încrederea.

Și încredere în tine! Un aparat dentar nu-ți răpește farmecul!  Ba din contra! Folosește-te de el ca de un accesoriu statment!  Recunosc, încă nu sunt super prietenă cu al meu, trebuie să ne mai cunoaștem, dar relațiile sunt cordiale și sunt șanse să-i permit curând să-mi invadeze fiecare zâmbet, din fiecare poză!

Vă pup! Cu tot cu sârme și cu dibluri! 🙂

P.s- eu am avut și un exemplu viu de ambiție și muncă în acest sens, prietena mea Ana. Doamne cât a îndurat! Dar când o vezi acum cum zâmbește…merită! Efectiv a înflorit după etapa asta care nu a fost deloc ușoară!

Tort de morcovi. From Anna Bakes with…spring!

A mai trecut o saptamana si dupa cum ne-am obisnuit ne intalnim aici pentru reteta de duminica.

Pentru astazi v-am pregatit o reteta pe care o am de la o buna prietena, este vorba despre tortul de morcovi. Nu stiu daca ati incercat acest tort, dar este delicios si va asigur ca va urca in topul preferintelor voastre.

Modul de preparare:

 

Uleiul, ouale si vanilia se bat cu mixerul.

Intr-un bol separat amestecam ingredientele uscate: faina, zaharul, scortisoara, bicarbonatul de sodium si sarea.

Se toarna ingredientele uscate peste amestecul lichid cu ou + nuci (se va crea o compozitie mai tare, mai greu de amestecat). Apoi se pune si morcovul si se amesteca bine, in acest moment compozitia va deveni mai lichida.

Se separa in doua si se coace in doua tavi rotunde de diametrul 22cm, la 180 grade pentru 45-50 min.

Se lasa la racit complet.

 

Crema:

 

400 gr unt nesarat la temperature camerei

400 gr crema branza Philadelphia rece

½ fiola esenta migdale

1 fiola esenta vanilie

125 gr zahar  pudra (dupa gust)

 

Intr-un bol degresat (se sterge vasul cu lamaie) se amesteca untul, crema de branza, se adauga esentele si zaharul.

Crema se pune intre blaturile de tort si se decoreaza dupa preferinta.

 

Ingrediente:

300 ml ulei

3 oua mari la temperatura camerei

330 gr faina

200 gr zahar

450 gr morcov ras

250 gr nuca taiata mare

1 lgt scortisoara

1 lgt sare

2 lgt bicarbonat de sodium

1 lg extract de vanilie

Pe curand!

Ana

Poveste-n tavă. Cheesecake. Reteta de la Anna Bakes

A mai trecut o saptamana si dupa cum v-am obisnuit ne intalnim pe blogul Vitejiei. Astazi va voi prezenta reteta pentru cheesecake, este printre preferatele mele si sunt sigura ca va fi si pe placul vostru.

Va recomand sa spargeti monotonia  saptamanii si sa transformati o zi de miercuri, de exemplu, intr-o zi speciala facand acest tort de branza delicios.

Ingrediente:

500g branza de vaci

500g crema de branza Hochland

200g zahar

6 oua

1 baton de vanilie/esenta de vanilie

250g biscuti digestivi cu scortisoara pentru blat

125g unt topit pentru blat

 

Blatul: Se dau bscutii prin blender si se amesteca  cu untul topit, compozitia rezultata se pune intr-o forma cu fundul detasabil si se coace pentru  minute 10 in cuptorul incins la 180 de grade C.

Acum ne vom acupa de umplutura cheesecake-ului, scurgem branza de zer  si o amestecam cu mixerul, la viteza mare, 4-5 minute. Adaugam zaharul, miezul de la batonul de vanilie si continuam sa mixam, pana zaharul e aproape topit. Ouale se pun treptat amestecand dupa fiecare.

Compozitia se toarna peste blatul copt si se niveleaza cu o spatula. Reducem temperatura cuptorului la 140 grade C si coacem prajitura pentru 50-60 minute. Racim prajitura la temperatura camerei si apoi o dam la frigider.

Va doresc  o saptamana minunata si ne revedem aici, duminica viitoare!

Valori feminine în business. Forbes Lady. She designed a life she loved.

She designed a life she loved.

Acesta este motto-ul blogului meu.

Joi seara am fost prezentă la un eveniment care a dat sens acestui slogan în care eu am crezut întodeauna. Nu știu ce vă transmite vouă poza mea din acest articol, dar pe mine m-a făcut fericită ieri, când  am primit-o. Știu exact ce stare aveam în momentul pe care l-a surprins fotograful. Era un moment în care răsuflam ușurată pentru că toata lumea prezentă la evenimentul Forbes Lady transmitea energie bună, căldură și pasiune pentru acel moment, pentru acea clipă. Se bucurau că sunt acolo și împărtășesc experiențe, pasiuni, gânduri.

În ultima vreme văd din ce în ce mai multe materiale despre oameni care s-au săturat de …oameni pozitivi. Am citit la un moment dat asta și m-am rușinat puțin spunându-mi, la naiba,  și eu sunt unul dintre aceștia. Ei bine, joi mi-am dat seama că nu sunt penibilă pentru  că sunt pozitivă și optimistă, pentru  că împart zâmbete în stânga și-n dreapta fără să mă gândesc că acest comportament ar putea fi catalogat drept pueril, că încerc, cu ceea ce am, să-mi construiesc o viață pe care s-o iubesc.

Valori feminine în business. Așa s-a numit evenimentul organizat de Forbes. Nu am auzit foarte des cuvântul „business”, dar am auzit multe fraze care pe mine m-au condus cu gândul la faptul că  naturalețea, imperfecțiunea, perseverența și dorința de a învăța continuu, aduce plus valoare în orice acțiune ai întreprinde.

Nu vă ascund, mă așteptam la un eveniment mai „rece”, am primit în schimb multe chipuri care căutau zâmbetele invitatelor!

Și cireașa de pe tort, am aflat foarte multe lucruri interesante de la doamne interesante. Am aflat despre tendințe în modă, de la o doamna pe care o citesc mereu cu interes, Irina Markovits,  Style Consultant & Personal Shopper la Image Matters, vă recomand și vouă să o urmăriți dacă cumvă nu o faceți încă,  am visat cu ochii deschiși la o viață  de viță nobilă, alături de  Sandra Gatejanu Gheorghe, Director de Protocol al Casei Regale a României, am fost plăcut surprinsă de mesajul  designer-ului Andreea Buga (ART AGO) CONSULTING), „Arta se poartă”, și m-a liniștit pentru câteva minute prezentarea de modă  Marina Rinaldi pentru că am primit o asigurare tacită: Viitorul modei este despre femeie, în toată complexitatea ei, cu calități, defecte, o reflexie a strălucirii femeii REALE!

Felicitări doamnei, Raluca Michailov, bănuiesc că nu este tocmai ușor să umanizezi o publicație atât de exclusivistă!

P.S. 1- zâmbetul meu lipsește tot din cauza aparatului dentar proaspăt pus 🙁

Mulțumesc, Meli Melo Paris, pentru minunatele accesorii!

17098247_1435484806483385_501066985118362592_n

 

16864695_1456860190999684_5864945488225732244_n

16938956_1456861264332910_8006589886127252277_n

16939608_1456863390999364_4442802319216027381_n

17021896_1456860020999701_5384691059230906583_n

17022241_1456863527666017_7362494504968507372_n

17022254_1456861490999554_7242837458243348157_n

17022322_1456857924333244_1987758379710704461_n

17022434_1456863384332698_3901142341695354085_n

17022471_1456861014332935_379973245439358630_n

17022501_1456861227666247_7273939725793670462_n

17098382_1456859284333108_8368673580452115116_n

17098579_1456863747665995_6364366584768152083_n

17103285_1456856167666753_4939792191240087452_n

 

20170302_194905

IMG-20170302-WA0045

IMG-20170304-WA0012

20170302_202901

 

 

IMG-20170304-WA0010

Dragoste trecută prin ciocolată.


E duminică, soarele se întrevede deja  printre norii posomorâți lăsând loc unei duminici frumoase, de început de primăvară. Dacă nu ați apucat să celebrați dragostea vineri, am o propunere pentru voi!

Ciocolata este cel mai potrivit „ingredient” din bucătarie care nu va da greş vreodată atunci când vrem să oferim o dovadă de iubire. Zic să coacem împreună  niste brioşe delicioase… cu ciocolata. Se pregătesc imediat şi se devorează şi mai repede.

Cu toții avem în bucătarie ingredientele  pentru acest preparat, deci nu trebuie să depunem mare efort.

Ingrediente:

• 300 g faina cernuta

• 1/2 plic praf de copt

• 40 g cacao

• 150 g zahar

• 2 oua mari

• 160 ml ulei floarea soarelui

• 125 ml lapte

• 160 g ciocolata cu lapte/neagra

Amestecăm ingredientele uscate: faină, zahar, praf de copt, cacao

Într-un alt vas batem  ouăle, uleiul și laptele până se omogenizează, iar apoi turnăm acest amestec peste cel uscat şi amestecăm.

Ciocolata se taie în bucăți și se adaugă în mixul creat.

Pregătim o tavă pentru briose, eu am folosit una de silicon în forma de inimă. Umplem pe jumatate formele și le coacem în cuptorul preîncălzit la 180 pentru 20 de minute.

Se lasă la racit și se pudrează zahăr pudră.

 

Poftă buna!

Și nu uitați ne vedem aici, săptămânal!

Pentru comenzi de dulcegării, de casă, vă invit aici:

 

https://www.facebook.com/anaisbaking/

IMG-20170222-WA0033

 

Citește în continuare Dragoste trecută prin ciocolată.

Când te obișnuiești e bine și spânzurat

„Când te obișnuiești e bine și spânzurat”. Asta auzeam mereu de la primul meu șef atunci când ma văicăream din diverse motive.

O expresie pe care am preluat-o pentru că mă amuză și îmi amintește de o perioadă plăcută din viața mea.

Textul acesta pleacă de la discuții de zi cu zi. Cu prietene, cu oameni. Oameni care au senzația că au ajuns la capătul puterilor, că nu mai pot, că nu mai vor, că vor o vacanță, etc.

Ce faci când nu mai poți? 

Personal obosesc rar. Așa m-am obișnuit. Îmi place haosul. Sunt haos. Un haos organizat în ultima vreme. Dar atunci când obosesc și nu am încotro, adică nu pot să las tot și sa merg la culcare, caut resurse. Resursele vin din pasiuni. Sună a clișeu pentru că e un clișeu. Unul pe bune. În nebunia asta în care trăim ne ține vii senzația ca dincolo de toate îndatoririle sociale, familiale, profesionale, te bagi și pe tine in seamă. Da, da, pe tine. Printre tot ce „trebuie” introduci si „doresc”.  Și eu mă simțeam epuizată acum 7 minute. M-am apucat să scriu, o să și citesc ceva…si gata! Mă simt deja energică!

Și nu, nu e egoism să vrei să faci ceva și pentru tine.  Liniștea nu mai vine, aşa că nu o mai aştept. În cazul meu cred că se poate sa vină peste vreo 16 ani…deși cred că atunci o să fiu și mai ocupată. O să-mi fac centrala telefonică să o controlez pe Agnes  :))

Mai e ceva ce îți poate da restart. Gândul că timpul ăsta trece atât de repede…atât de repede…

Ați obosit? Hai! La culcare!

XO,

LC

Stimată doamnă, educatoare! Rozalia și cum te-o mai chema.

Mă apucasem să fac una alta prin casă și mi-am auzit copilul trezindu-se din somn și plângând. Visase urât, probabil.  M-am dus repede spre dormitor, am luat-o în brațe și  brusc mi-au venit  în minte, crâmpeie din înregistrările  șocante pe care le-am auzit acum vreo 2 ore la știri! Pentru cine nu știe despre cine este vorba, citiți aici: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/violenta-verbala-extrema-la-o-gradinita-din-bucuresti-dar-ar-dracii-sa-dea-de-nu-te-strang-de-gat-672183

 

Ești mamă? Nu cred, adică sper să nu fi! O mamă nu are cum să iubească toși copiii din Univers, ar fi nenatural, dar crede-mă, umila mea experiență maternală, de doar 2 ani, m-a învățat că odată ce ai devenit mamă, SIGUR nu ai cum să-i urăști. Pentru că tu stimată doamnă îi urăști. Cum înțelegi dumneata să-ți verși frustrările pe niște biete suflete care doar ce au ieșit din cuibul familial ?! Ce cauți dumneata într-o instituție de învățământ?  Cât de malefică să fii ca să poți privi în ochi niște părinți care îți dau pe mână pentru câteva ore ceea ce au mai scump pe lume? Chiar nu ai  citit vreodată   în ochii lor cum te imploră să  ai grija de ei?

Agnes nu a tresărit astă seară din cauza ta. Agnes nu merge încă la grădinița. Va merge din  toamnă.  De ce trebuie să încep o etapă superbă a vieții copilului meu cu o mare teamă în suflet? Dacă copilul meu dă de un monstru ca tine? Pentru ce mă zbat să o țin  departe de limbaj violent, de televizor cu programe violente, de desene animate care îmi par exagerate?? Ca să vii tu, cea care ar trebui să fii ca o boare de rouă pe sufletele lor la început de drum și  șă le arăți cât mai brutal posibil tot ce e grotesc în viață??

Știu, nu toată lumea e la fel ca tine, am avut și eu o educatoare. O chema Iustina Săcuiu, sper că am scris corect și chiar dacă i-am pocit puțin numele, te asigur că îmi amintesc perfect fiecare trăsătura a chipului ei. Pentru că era blândă. Pentru că am doar amintiri plăcute cu dumneaei. Pentru că a fost cea care m-a făcut să iubesc să  învăț. Să descopăr. Să  mă port.

Era și dură uneori. Dar să fii dur nu înseamnă să fii violent!

Să-ți fie rușine, doamnă!  Sper să nu mai calci vreodată în vreo instituție de învățământ. Îmi place să cred că mi-am depășit apucăturile de primată, uneori îmi place să mă cred chiar o semi lady,  dar crede-mă doamnă dragă, dacă-i făceai copilului meu ceea ce le-ai făcut acelor copii, te jucam în picioare! Așa, ca la Breaza!

 

*sursă poză- www.clubulbebelusilor.ro

Prieteniile adevărate nu se fac pe net.

„Prieteniile nu se fac pe net” asta mi-a atras atenția în primul rând pe invitația pe care am avut plăcerea s-o primesc ieri de la AFI Ploiești și Ploiești Basketball.  Salut inițiativa centrului comercial în ceea ce privește „evenimentul- spectacol”  care se va desfășura  mâine, 18 februarie, începând cu ora 17:30, la Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești, acolo unde au fost anunțate un meci de baschet, spectacole de majorete, recitaluri ale Filarmonicii din Ploiești și multe alte momente speciale. Intrarea la spectacol este liberă, fiind așteptați peste 2000 de participanți.

Întorcându-ne puțin la  începutul discuției noastre virtuale, prieteniile chiar nu se fac pe net. Îmi place netul, la naiba, sunt cam dependentă de el, natura meseriei…dar nu, sunt lucruri care trebuie să te lege într-o prietenie. Lucruri palpabile, lucruri care se simt, nu se văd, tristeți multe, dar și bucurii.  Nu doar copiii au nevoie de prietenii să știți, ci orice om indiferent de vârstă. E important să ieșim ”afară la zăpadă” și să mai trăim chiar dacă o facem doar în secvențe. E important să  încercăm să ne 

Prieteniile te pot salva. Pe mine m-au salvat de foarte multe ori.  Și oamenii te pot salva în multe privințe. Trebuie doar să vrei să cunoști, să asculți, să te lași ascultat.

Nu vă garantez că participarea la evenimentul  AFI Basketball Inspiration  o vă aduca prietenii noi, dar vă garantez că un asemenea eveniment este mai mult decât bine venit pentru comunitatea noastră. O invitație la socializare, la sport, la evenimente culturale, nu poate aduce decât plus valoare, Mai jos găsiți toate detaliile evenimentului  AFI Basketball Inspiration. Ne găsim acolo, cu mic, cu mare!

„AFI Basketball Inspiration vor concura într-un meci amical, cea mai bună echipă de baby baschet din Prahova, Ploieşti Basketball, contra celei mai bune echipe de baby baschet din București, Dan Dacian.

În plus, AFI Ploiești a pregătit multe activități cultural-artistice dedicate tinerilor care vor participa la AFI Basketball Inspiration. Aceștia se vor putea bucura de un spectacol inedit al formației de majorete, ce va marca primul număr de dans susținut de o astfel de echipă la un meci de baby baschet în România.

O altă premieră la care vor putea asista ploieștenii în cadrul evenimentului de sâmbătă este vizita Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiești la Sala Sporturilor, artiștii urmând să susțină câteva recitaluri live pe parcursul spectacolului.

„În ultimii ani, am constatat că tinerii și-au schimbat modul de socializare și petrec mai mult timp în fața calculatorului și mai puțin timp cu prietenii lor. Deoarece ne dorim să încurajăm obiceiurile sănătoase, am continuat strategia noastră de a ne implica în comunitatea locală și am pregătit un eveniment de socializare complex, unde toți cei care vor participa vor avea parte de o experiență inedită. Îi așteptăm pe ploieșteni să încurajeze echipa de baschet locală, să se bucure de toate surprizele pe care le-am pregătit și bineînțeles să își facă noi prieteni, chiar în orașul lor.”, declară Oana Nicolae, General Manager AFI Ploiești.

Centrul comercial a pregătit pentru spectacolul de la Sala Sporturilor și o serie de concursuri cu premii pentru copii, în cadrul cărora cei mici vor fi provocați să răspundă la întrebări simple din domeniul bashetului și pot avea șansa de a primi premiile LEGO puse în joc.

AFI Basketball Inspiration va fi un eveniment plin de energie, cu o atmosferă dinamică, unde participanții se vor putea bucura de jocuri de lumini, băuturi răcoritoare, popcorn și multe alte surprize.

 

Programul AFI Basketball Inspiration

17:30 – Ceremonia de deschidere;

17:40 – Reprezentație Filarmonica Paul Constantinescu;

18:00 – Repriza I Ploiești Basketball – Basket Club Dan Dacian București;

18:35 – Reprezentație Filarmonica Paul Constantinescu & Spectacol majorete;

18:50 – Concurs AFI Basketball Inspiration I;

19:00 – Repriza a II-a Ploiești Basketball – Basket Club Dan Dacian București;

19:25 – Concurs AFI Basketball Inspiration II;

19:35 – Festivitate de încheiere;

19:40 – Anunțare câștigători.

 

Pentru mai multe informații despre AFI Ploiești, puteți urmări site-ul www.afi-ploiesti.ro și pagina de Facebook, www.facebook.com/AFIPloiesti. „

 

Baga rezistenta! Cum unde?

Hai bine v-am gasit in a doua zi de luni a acestei saptamani 🙂

Nu am fost vreodata ahtiata dupa sport, dar asta nu inseamna ca nu am facut destul de regulat. Aveam perioade cand mergeam regulat, am avut perioade dupa ce am nascut cand am reluat activitatea mergand la spinning. Nu m-a tinut prea mult, dar de curand am spus din nou, gata! Ma reapuc! Picioarele nu mai intra cum trebuie in fund…trebuie facut ceva :))

Am optat, din nou,  pentru spinning, deocamdata doar de 2 ori pe saptamana, timpul nu-mi permite mai mult, dar e tare bine! Adica, te ajuta sa fii si putin masochist pentru ca nu e tocmai usor :))

Am ales sa merg la World Class Romania (Ploiesti) din simplu motiv ca imi place echipa, e foarte aproape de biroul meu de la Gloria Jean’s ( :))) ) , fac 3 minute si pentru ca daca intr-o zi vreau sa fug de Adina (instructoarea de la spinning) am optiunea de a face orice altceva in sala! Cam aceasta e filosofia World Class Romania, ai acces la toate facilitatile salii, nu sta nimeni sa te controleze la ce aparate lucrezi.

Cat despre spinning, uite cateva motive pentru care e recomandat sa te apuci:

  1. Te ajuta sa slabesti!
  2. Imbunatateste metabolismul oaselor si articulatiilor
  3. Te ajuta sa elimini toxinele.
  4. Intareste inima!
  5. . Intareste muschii gambelor si fesierii
  6.  Ajuta la combaterea celulitei ( mai ales daca se combina cu tratamentele de intretinere corporala puse la dispotitie de Bluette )

Va recomand sa fiti cu ochii pe pagina lor de facebook pentru ca au tot felul de pachete mega avantajoase!

Ne vedem la sala!

World Class Romania

 

 

World Class-3315

 

World Class-3324

World Class-3474

 

World Class-3524

World Class-3528

World Class-3529

World Class-3537

World Class-3541

World Class-3547

 

World Class-3563

 

World Class-3586

World Class-3591

World Class-3595

 

 

 

 

 

Nu mi-e frică de ridicol

Nu, nu mi-e frică de ridicol pentru că de cele mai multe ori ridicolul de care ne temem poate însemna evoluție. Când ești chitit să înveți sau să te dezvolți, atunci când îți stabilești o țintă spre care pășești  încrezător (pășești, nu gonești) apare evoluția. Nu trebuie să-ți urmezi visul cu disperare pentru că se simte. Ia-o ușor! 🙂

La fiecare 2-3 luni mă uit în urmă. La ce scriu, la poze cu ținute, la lucruri pe care fac sau pe care le spun. De cele mai multe ori îmi zic: Loredano, ești varză! Ce a fost în mintea ta? Da, de multe ori, mi-e jenă. Dar e o jenă asumată. O jenă care îmi transmite totuși, e ok. Așa se întâmplă când îți dorești să ajungi sus, fără să arzi etape.

Și până la urmă, cine are dreptul de a stabili ce e ridicol și ce nu?

Seară frumoasă,

L

Viața la perfect compus. A trăit frumos.

Eram o gașcă de 4. Eu, Ana, Dana și „Spanish”. Ne-am cunoscut acum 10 ani, pe când eram studenți la Administrație publică. Eram energie, eram zâmbete, eram optimiști, eram proaspeți posesori de aripi.  Dacă noi eram triste sau plictisite, de fiecare dată apărea el, un butoi de optimism și un zâmbet larg pe față. Era fratele nostru mai mare care ne proteja și ne tachina când ne umflam de KFC, spunându-ne că facem aripioare. Era genul de om în prajma căruia ne plăcea să stăm. Râdeam pe înfundate la cursurile de Drept Penal, dar dacă se întâmpla ca profesorul să-l întrebe ceva din curs, în acel moment, se așeza picior peste picior, cu notițele pe picioare, își lua postura de om serios și răspundea întotdeauna atât de pertinent încât ne întrebam cum reușește.  Era cel care ne scutura în sesiune, să ne punem cu burta pe carte și care întotdeauna avea grilele rezolvate la timp. Și cu toate asta, niciodată nu defila cu asta.

Îi plăcea cu siguranță să performeze în tot ceea ce făcea. Făcea o mulțime de lucruri și avea o mulțime de prieteni.

Era, făcea, zâmbea, iubea…cum?!

Am afat acum 2 zile că Spanish al nostru nu mai este. A murit. Când Ana mi-a scris acest lucru, am înghețat. Nu am știut niciodată că ar fi suferind de ceva.  Am crezut că poate nu știa de boala lui. Nu sunt sigură, dar se pare că știa. În acest caz, aș vrea să știu ce e în nergulă cu noi, ăștia sănătoșii. De ce ne împiedicăm mereu de nimicuri ca să ne amărâm viața. Spanish ne-a predat zilele acestea o lecție pe care nu aș fi vrut s-o ascult nicioadată.  Să-ți trăiești fiecare zi din viață ca și cum ar fi ultima.  A făcut studii pese studii, a lucrat unde și-a dorit, a încercat o mulțime de lucruri.  Mereu mă întrebam unde aleargă. Azi era cu bicicleta pe munte, mâine zbura cu parașuta…poimâine dacă sunai la birou, era la datorie și răspunde cu promptitudine. Și seriozitate. Și avea mereu o vorbă frumoasă pentru oricine.  În ultimii ani nu am mai vorbit, doar ne mai dădeam câte un like pe facebook.  Ultimul mesaj de la el a fost cel din fotografia acestui articol.

Așa cum v-am mai spus,  din păcate, acolo unde ne-au plecat oamenii dragi  nu e wi fi…iar news feedul nu se mai încarcă…și totuși, o să scriu asta: Spanish, ai fost cel mai vesel om serios pe care l-am cunoscut.  Suntem mai triști și mai furioși.10371442_778880822159805_7622604079890353407_n

 

……………..

L

 

Adevărul gol-goluț.

Ați văzut filmul Adevărul gol-goluț? Eu am dat peste el recent și am avut un deja vu pentru că am regăsit în el ideile multor   articolele smart emise în online. Articole care mi-au plăcut.

Să vorbim puțin despre film. Poveste clasică, ea blondă, firavă, stilată se îndrăgostește de un vagabond care-i vinde rețete de cucerit bărbații sfârșind prin a-l cuceri chiar pe el. Rețete care se bazează pe…ce credeți?  pe a-i spune bărbatului ceea ce vrea să audă, pe a-i crea iluzia că ești perfectă, că nu-l bați la cap, pe a nu-l băga în seamă prea tare, etc.

Pfuii, nu știu ce să zic. Ca și protagonista filmului…cred că orice femeie ar răbufni la un moment dat. Nu îs speciaistă în relații, doamne ferește, dar am o certitudine. Nu merge să defilezi cu cioara vopsită prea mult. Într-o relație dacă celălalt nu te acceptă pentru ceea ce ești tu, nu pentru ceea ce ar trebui/ar vrea el să reprezinți, totul e pa la un moment dat. Adică nu merge cu, măi e aproape perfectă, dar aș mai da-o puțin la pilă. :))

Fericirea în cuplu poate însemna chiar nimicul ăsta: să ți se permită luxul de a fi tu însăți. Cu bune și rele.

Dacă vreți să vă relaxați și să râdeți puțin, vă invit să vedeți aest film!

Va pup!

Eu,

L

Experiența mea cu alăptatul.

Iată că a venit și timpul să scriu despre această experiență. După 2 ani am încheiat și această etapă care, cu sinceritate vă mărturisesc, nu credeam că va dura atât. Când eram însărcinată știam sigur că nu o să pot face asta, nu mă întrebați de ce, pur și simplu simțeam că eu nu o pot face. Primul contact pe care l-am avut cu Agnes, în dimineața imediat următoare după naștere nu mi-a permis să mă mai gândesc la nimic din ceea ce credeam. Totul a venit atât de natural încât șimțeam că așa trebuie să fac. Am fost o norocoasă, am avut lapte, nu am făcut niciun fel de complicație care să mă traumatizeze, Agnes a fost conștiincioasă, totul a mers ca pe roate. Ce concluzii am tras dupa 2 ani?

-e cel mai frumos cadou pe care ni-l puteam face una celeilalte. Alăptatul nu doar că mi-a dat o stare de confort pentru ca datorită sânului, Agnes mi-a dormit toate nopțile (cu excepția celor în care se trezea că avea chef de joacă) și  orice supărare ar fi avut, acolo își găsea liniștea de fiecare dată, ne-a creat o legătură foarte puternică care mă temeam că va fi afectată după întrerupere …asta e o chestie pe care o recunosc prima dată…o prostie, evident.

-alăptatul este o experiență INTIMĂ. Nu mi se pare normal tot tam tamul care se face în jurul acestui subiect.  Sunt femei care o pot face, altele care nu, unele au probleme medicale, altele nu au lapte, etc! Nu cred că e treaba cuiva despre alegerile de genul! zilele acestea m-au atacat poze cu femei care-și alăptează copii, așa numitul „copăcel”, doamnelor ce e cu voi? Bucurați-vă în intimitatea familiei voastre de aceste momente, nu online.

-din motivul de mai sus (e o experiență intimă) nu mi-am alăptat copilul în public. Nu am nimic cu mamele care fac asta, dar nu sunt genul care să scoată țâța pe masa restaurantului, fără nicio jenă.  Am făcut asta pe unde m-am nimerit, dar am găsit un loc retras, fără să fac valuri.

-vârsta de 2 ani mi se pare mai mult decât potrivită pentru înțărcare

-nu am fost de acord cu înțărcarea brutală, adică dintr-o dată să dispar o săptămână din preajma copilului meu

-e important ca atunci când hotărăști că e timpul să faci asta să te consulți cu un medic. Eu ca de obicei am avut noroc cu doamna doctor Marin, i-am urmat sfaturile și într-o săptămână și ceva am scăpat de durerile sânior (m-au ajutat compresele cu apă rece, anti inflamatoarele și DOSTINEX (2 pastiluțe luate câte o jumătate la fiecare 12 h)

-înțărcatul este o perioadă cu încărcătură emoțională, e important să ai sprijinul familiei și să nu cedezi la ochii triști ai micuțului șantajist (Agnes i-a avut cam 2 zile)

-e important ca în peioada asta să petreci cât mai mult timp cu copilul și să-i oferi cât mai multă afecțiune, în cazul meu se vedea clar că de asta are nevoie Agnes. (să echilibreze cumva lipsa sânului)

Am hotărât că e timpul să fac asta pentru că Agnes e destul de mare, pentru că asta îi cam afecta și mesele, dacă eram acasă din când în când mai voia ”puțină” și pentru că e timpul pentru puțină independență.

Cu drag,

L

Love & other drugs. Gânduri după 3 ani de căsnicie.

Ieri am aniversat 3 ani de căsnicie cu Mr Chelba, avem vreo 5 ani de când ne știm și 3 de când s-a păcălit și m-a luat cu acte. Nu știu când au trecut anii ăștia, nu știu să vă mint spunându-vă că a fost doar lapte și miere, știu doar că am senzația că abia acum relația noastră e aproape de „maturare”. Conviețuirea în doi  nu e o treabă simplă, din contră poate fi  sport extrem  și am constatat că e nevoie de foarte multă înțelepciune pentru ca atunci când relația este proaspătă și tu ești tu, el e el, încă nu s-a format „noi-ul” să nu te aprinzi și să luați foc, împreună sau separat. Am învățat că oricât de perfect te crezi și tu poți să nu ai dreptate uneori și dacă te crezi cu adevărat bun, atunci o s-o recunoști atunci când se întâmplă, am învățat că atunci când ți se trimite un mesaj care nu-ți convine, mai bine încerci să-l înțelegi decât să te gândești să dai un replay tare de tot, am învățat că deși am învățat asta nu înseamnă că fac mereu ceea ce scriu mai sus, am învățat că orice ai avea și orice v-ați dărui unul altuia există un singur cadou care are puterea de a ține relația. Respectul și timpul. Timpul pe care trebuie să-l petrecem împreună. Aniversării noastre de 3 ani i-am oferit asta! I-am oferit timp. Timp în care ne-am relaxat exact ca în paradis la Sky Blue Hotel & Spa, îi cunoașteți, iar daca nu, vă invit să aflați mai multe despre ei din articolul acesta mai vechi http://www.vitejiepetocuri.ro/tag/sky-blue-hotel-spa/ . Tot spațiul acela parcă e menit să te relaxeze astfel încât discuțiile să fie interminabile, planurile să fie mărețe și aniversarea de neuitat. Data viitoare când va trebui să faceți un cadou persoanei iubite, vă invit să-i dăruiți TIMP și amintiri. Și mai e ceva. La aniversări se trag concluzii, e atât de bine la Sky Blue Hotel & Spa încât trebuie să fii cârcotaș să găsești cuiva un defect :))

Jacuzi, saune, masaj, cocktailuri delicioase, relaxare la superlativ, discreție și o cină care pe mine personal m-a lăsat lată (știu nu e tocmai romatic pentru o seară de genul :)) ), la Sky Restaurant!

Multumim, http://skybluehotel.ro/en/!

Cu drag,

L

img_20161228_181955_352

img_20161229_120108_119

 

 

20161228_201236