Arhive categorie: Interviuri

Interviuri

Femei de succes, puterea exemplului- Arh. Irina Pătășanu

Recunosc, norocul meu a fost că am avut mereu în jurul meu femei complete. Femei în armonie cu conceptul #vitejiepetocuri, care împacă cu succes și viața de familie și cariera. Femei pentru care procesul de învățare nu se termină niciodată, femei de la care poți învăța și de la care te poți inspira. Rubrica „Femei de Succes, Puterea Exemplului” are deja tradiție pe blog adunând foarte multe femei de succes, femei care au ceva de spus! Azi vă invit să o cunoașteți pe Arh. Irina Pătășanu. E tânără mămică, are un business de succes și vobește foarte frumos de meseria sa. Găsiți aici și ponturi în ceea ce privește trendurile în design interior! Mulțumesc, Irina!

Plus, pregătim o colaborare , împreună! Revin pe acest subiect!

Care era visul tău când erai mică? Ai devenit ceea ce ți-ai propus?

Pot începe prin a-ți spune că am avut parte de o copilărie foarte fericită, prin prisma căreia am putut să-mi dezvolt atât imaginația, creativitatea, cât și multe pasiuni, hobby-uri. Am fost încurajată de părinți să-mi urmez pasiunile, oricât de mici ar fi fost ele și astfel mi-am descoperit iubirea pentru tot ce ține de artă în toate formele ei.

Categoric, visul meu cand eram copil, a fost sa pictez. Oriunde, oricând, oricum. Cu trecerea anilor însa, am realizat că pot face mai multe, am descoperit ușor ușor arhitectura și mi-am dat seama că iubesc atât partea tehnică a acestui domeniu, cât iubesc și partea sa artistică și sensibilă și DA, pot spune ca am devenit ceea ce mi-am propus și mai important, ceea ce mi-am dorit întotdeauna să ajung..

Cum a fost drumul către succes?

Eu vad succesul mai mult ca pe o stare, nu neapărat ca pe un prag. Pentru mine succesul înseamna să am libertatea să fac ceea ce-mi doresc și ceea ce-mi place.

Desigur, daca iți dorești să faci ceva foarte bine, nu este niciodata ușor, există sacrificii, e nevoie de multă muncă și determinare, dar am simțit din propria experiență că atunci când iubești ceea ce faci, nimic nu este imposibil.

Ce greșeală ai făcut în cariera și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și celălalte doamne?

Sunt o persoană care gândește în primul rând practic, îmi place să analizez toate scenariile posibile înainte de a face următorul pas, însă greșeala pe care am făcut-o până acum în carieră a fost faptul că în unele situații m-am entuziasmat mult prea repede și prea tare, lucru ce a condus ulterior la dezamăgiri.

Ținuta- carte de vizita?

Da! Fără niciun dubiu, pot spune că sunt de parere că atât ținuta, educația, modul de a fi, de a ne comporta în societate și de a-i respecta pe cei din jurul nostru reprezintă cartea noastră de vizita.

2 cărti care te-au motivat în viață

Nu citesc cărti motivaționale, îmi plac romanele de dragoste și cele polițiste, iar preferatele mele până acum sunt:

1.Invitația la vals – Mihail Drumeș

2.Zece negri mititei – Agatha Christie

Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la început de carieră?

Fiind și eu tot o tânără la început de carieră, deși am putină experiență, știu ca mai am foarte multe de învățat, nu mi-aș permite deocamdata să dau sfaturi nimănui, însă dacă mi-ar cere parerea, i-aș spune în primul rând să facă ceea ce ii place – niciodată nu este prea târziu – să muncească, să nu își piardă motivația, determinarea și încrederea în sine.

Calitatea ta fără de care  nu ai  fi reușit?

Perseverența.

Ce te inspiră în viața de zi cu zi?

Aproape tot… dar în general, ideile cele mai multe se nasc din stările pe care le am.. în funcție de acestea am dorința de a face diferite lucruri, de a aduce mereu ceva nou atât în viața mea cât și a celorlalți.

De ce arhitect?

M-a fascinat ideea de a putea crea. Practic, ca arhitect îți poti vedea visul devenit realitate, tot ceea ce îți imaginezi ia formă, există, ai parte de un rezultat palpabil. Există o satisfacție pe care nu o pot exprima în cuvinte atunci când vad transpus în realitate un proiect pe care mi l-am imaginat și l-am gândit de la zero.

Ce te inspira atunci cand incepi un proiect pentru un nou client?

În primul rând ascult clientul, stau de vorba cu el și îmi spune ce își dorește. În funcție de dorințele și nevoile clientului îmi fac o idee despre cum va arăta proiectul și tot acestea mă și inspiră în a găsi „rețeta” perfectă pentru personalizarea proiectului său.

Exista metode universal valbile pe care le aplici sau totul se aplica individual, personalizat?

Nu cred în metode universal valabile, însă cred în trucuri care pot fi aplicate diferit în funcție de situații și bineînțeles de spațiul pe care îl amenajez. Fiecare spațiu are identitatea sa, calitațile sale ce trebuie accentuate și valorificate, defectele sale ce trebuie mascate, iar rezultatul final este unul individual, personalizat și original. Cumva, spațiul  în care locuim este oglinda noastră, el preia personalitatea noastră și se mulează pe nevoile noastre.

Ce greseli de design întalnesti cel mai des in  meseria ta? Greseli pe care le fac oamenii crezand ca pot face segmentul asta de unii singuri?

Mai mult decât greșeli de design, am întâlnit greșeli de mentalitate, dacă mă pot exprima așa.. una dintre ele ar fi contactarea designerului în timpul amenajării, nu înaintea începerii ei. Este foarte important ca un proiect să poată fi gândit de la început, să poată fi creat un concept, o idee unitară pe baza căreia să poată fi realizat.

Care sunt culorile/care sunt trendurile in arhitecura/design?

Este adevarat că în fiecare an există unele influențe și trenduri atât în arhitectură cât și în designul de interior, acestea pornesc de obicei de la târgurile de profil ce au loc în întreaga lume, însă pentru ca amenajarea casei tale să nu te plictisească în timp, eu recomand alegerea culorilor de bază neutre într-o amenajare, lăsând doar accentele cromatice să fie dictate de culorile ”de sezon”.

În continuare ne putem baza pe culorile mate, accentele puternice de culori valorificate prin alăturarea de grafisme în tonuri mai slabe, se poartă suprapunerile de texturi și materiale, patternuri diferite, mix&match. Dacă ne dorim o amenajare în tonurile aceleiași culori, putem evidenția amenajarea prin linii grafice și geometrii accentuate. Dacă vorbim de un MUST HAVE al anului 2017 din punct de vedere al amenajărilor interioare, aș miza pe fototapetul floral, în special cel cu modele supradimensionate.

Cum te-a schimbat de-a-lungul anilor calitatea de mamă?

Pot spune ca ultimele 6 luni, de cand am devenit mamă, mi-au schimbat perspectiva asupra vieții, asupra lucrurilor cu adevărat importante. Eu ca persoană mă simt mai implinită, mai fericită și cred că acest lucru m-a ajutat sa fiu mult mai indulgentă și înțelegătoare cu persoanele din jurul meu. Cumva, îmi doresc să pot ajuta mai mult, să pot aduce o schimbare în bine, să evoluez.

Pe Irina o găsiți aici:

Irina Pătășanu

Vă puteți inspira, de asemenea, și din contul ei de Instagram!

https://www.instagram.com/arhirinapatasanu/?hl=en

 

Interviuri

Femei de succes, puterea exemplului-Jenica Tabacu-Director Muzeul Memorial „Iulia Hasdeu”

Bine v-am regăsit!

Azi am revenit la birou şi sunt extrem de încântată să reiau activitatea pe blog cu acest interviu. Am cunoscut-o pe doamna Jenica Tabacu la unul dintre evenimentele la care am participat anul trecut.

Pe doamna Tabacu nu se poate să o treci cu vederea. Fără să ştiu ceva depre dumneaei sau despre meseria sa, m-a fascinat. Părea ruptă dintr-o pagină de carte. Când am început să discutăm am realizat ce înseamnă să faci ceva care îţi vine ca o mănuşă! O doamnă pe cât de simplă pe atât de sofisticată.

Vă invit să o cunoaşteţi astăzi pe Doamna Jenica Tabacu-Director Muzeul Memorial „Iulia Hasdeu, Câmpina.

  1. Care era visul dvs când erați mică? Ați devenit ceea ce v-ați propus?

Când aveam vreo cinci ani, visam să devin pianistă. După câțiva ani aveam un alt vis: să ajung scriitoare. M-am apropiat puțin de visul acesta, din urmă, în sensul că am tradus mult, câteva mii de pagini, am scris o carte despre viața şi opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu şi multe articole şi studii de istorie literară, în special.

  1. Cum a fost drumul către succes?

Greu, dar satisfacțiile simțite pe parcursul lui mi-au dat aripi şi am … zburat! Educația şi iubirea pe care părinții mi le-au dăruit m-au ajutat să-mi urmez calea fără a mă împiedica de inerentele obstacole. Pe drumul vieții am mers şi merg cu versurile lui Eminescu, în gând: “Ce e val, ca valul trece”. Şi toate au trecut, şi vor trece toate!

3.Ce greșeală ați făcut în cariera și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și celelalte doamne?

Performanța cere multă muncă. Nu e o greşeală să munceşti, dar să nu devii robot! Le-aş sfătui pe doamne să se bucure de natură, să facă sport, să socializeze. Să-şi iubească ființa şi să caute a echilibra cele două coordonate ale vieții: munca şi timpul liber.

4.Ținuta- carte de vizita?

 E foarte important să ai o ținută corectă din toate punctele de vedere. Nu mă refer doar la ținuta vestimentară, care, fireşte, trebuie să fie în armonie cu momentul/evenimentul pentru care o alegi. O ținută corectă înseamnă: limbaj adecvat, comportament civilizat, cultură şi, bineînțeles, toate acestea completate de haine potrivite.

5. Povestiți-mi despre pasiunea dvs pentru modă.

 În “epoca de aur”, adică în timpul lui Ceauşescu, erau magazine de haine, dar eu nu le preferam deoarece nu suportam ideea ca altcineva să se îmbrace ca mine. Din adolescență am început să port ținute pe care eu însămi le desenam, în prealabil, supunând apoi acele proiecte unei croitorese. Din fericire o am alături pe fiica mea, designerul vestimentar Raffaela Moraru, care, fireşte, mă consiliază şi îmi creează, astăzi, ținutele. Cu alte cuvinte, pasiunea mea pentru haine s-a aprins mai tare, ceea ce pentru o femeie nu-i rău deloc. Ador stilul clasic, dar nu refuz să fiu uşor extravagantă, atunci când mă cucereşte o anumită ținută.

6. Două cărti care v-au motivat în viață.

 Sunt mai multe, dar dacă trebuie să amintesc doar două, atunci ar fi: “Sacrul şi profanul” de Mircea Eliade şi “Simbolurile ştiinței sacre”, a lui René Guénon.

7.Care este sfatul pe care l-ați da unei tinere la început de carieră?

Să persevereze fără a da importanță lucrurilor mărunte, să aibă răbdare fiindcă munca şi consecvența duc totdeauna la rezultate pozitive!

8. Calitatea dvs fără de care nu ați fi reușit?

Perseverența.

 9. Ce vă inspiră în viața de zi cu zi?

Totul.

10. Trei piese care nu trebuie să lipsească din garderoba unei femei?

 “La petite robe noire”, deux-pièces-ul şi o eşarfă fină.

11. Cum v-a schimbat de-a-lungul anilor calitatea de mamă?

 M-a învățat să iubesc necondiționat, să mă dăruiesc, cu toată ființa, unei alte ființe! Mirare, bucurie, extaz, uneori disperare, pe toate le-am trăit în creşterea fiicei mele şi din toate am învățat, încât, astăzi, tăria de caracter, puterea de a iubi sunt şi rezultatele eforturilor depuse în rolul de mamă.

 12. Julia Hasdeu intr-o singură frază, privită din perspectiva dvs.

 “Voi învinge prin mine însămi”! Fraza aparține Juliei Hasdeu, iar eu sunt de aceeaşi părere: fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, geniu mort în floarea vieții, a învins prin ea însăşi!

 

Interviuri

Femei de succes, puterea exemplului. Arh. Andra M.Georgescu

Zilele trecute mi-am  propus ca acestă rubrică să nu mai fie lăsată pe ultimul loc. Pentru că mi s-a confirmat a nu știu câta oară că este cea mai citită secțiune de pe blog. Oamenii nu au nevoie prea multă de sfaturi, oamenii nu sunt așa intersați de rochițe și pantofi, oamenii au nevoie în schimb de povești reale. Au nevoie să se inspire și să cunoască oameni de valoare. Observ că din ce în ce mai mulți bloggeri fac asemenea interviuri, foarte bine, e un lucru bun să vii cu chestiuni pozitive către public.

Am cunoscut-o pe Arh. Andra M.Georgescu pe facebook. Am urmărit-o cu interes pentru că mi se părea foarte interesantă „omniprezența” ei. O vedeam când pe șantier, când în parc cu fetița, când la sală, când pe la întâlniri, peste tot.

Pentru că sunt o umanistă convinsă, certată pe vecie cu partea reală a vieții am așezat arhitecții în aceeași categorie de „neatins” lângă matematicieni, fizicieni sau chimiști.

Săptămâna trecută am hotărât că e timpul să beau un cappuccino cu Andra. M-a întrebat dacă vreau ca mai întâi să dăm o fugă   prin șantier pentru că trebuie să lase ceva acolo. Mă gândeam că o să-mi fie mai greu să comunic cu ea dat fiind că lucrăm în domenii atât de diferite. Mi-a spus că nu e genul interviului Q&A așa că am să vă povestesc eu.

Andra s-a născut la Câmpina și zâmbește ștrengărește când îmi povestește despre copilăria ei  epică petrecută la Urlaţi, copilărie care a ajutat-o să se descopere, în joacă. „Sunt dovada vie că părinții trebuie să fie atenți la  giumbușlucurile pe care le fac copiii lor deoarece ele pot fi „semnale de alarmă” asupra talentelor lor.  Părinții au fost „arhitecții viitorului” meu în momentul în care după câteva zile de discuții au hotărât că pereții casei noastre scrijeliți de unghia creației mele merită „răzbunare.” Râde din nou, de parcă mi-a spus un mare secret.”

Nu am fost genul de elev/adolescent care să se agite pentru viitorul meu sau pentru profesia mea, așa că  decizia părinților mei a fost bine-venită. Eu am știut pur și simplu că într-o zi se va întâmpla  să aflu ceea ce mă definește și mă reprezintă și fix aia am să fac.

Am ajuns cu Andra într-un șantier în care se construiește un ansamblu rezidențial. M-a mustrat prietenește când m-a văzut în rochița neagră subțire și scurtuță cu care intenționam să merg în vizită de lucru. Am ajuns acolo și dintr-o dată bruneta înaltă, elegantă, cocoțată pe o pereche de stiletto maron s-a transformat. Deși si-a păstrat zâmbetul cald, o seriozitate (care aproape m-a speriat) a acaparat-o în momentul în care a început să-mi vorbească despre proiectele sale.

Prin mormane de pământ, puse la sfârâit la cele 40 de grade, în timp ce nişte bieţi stiletto se cufundau neajutoraţi  în pământul proaspăt escavat, Andra îmi vorbește despre profunzimea cu care trebuie analizat și conceput fiecare proiect în parte. „Nu ne jucăm. Lucrez în fiecare zi cu visurile oamenilor. Fie că vorbim despre case, clădiri de birouri sau hale industriale, ele reprezintă planurile cuiva. Cineva nu doarme nopțile gândindu-se la acele proiecte pe care mi le dau spre gestionare. E o mare responsabilitate, dar una constructivă, care mă ambiționează să fac totul perfect.”

Recunosc, îmi plac mult proiectele de case/locuințe personale  în ideea că sunt și eu mic contribuitor, anonim,  la viitoarele amintiri scrise în respectivele case/familii.

După 25 minute de stat în arșița din șantier am rugat-o să ne retragem în zona mea de comfort, la un cappuccino și o limonadă. A zâmbit și mi-a spus că s-a obișnuit cu condițiile vitrege din șantiere, indiferent de anotimp. „Fie vreme bună, fie vreme rea, tot mai frumoasă e meseria mea”.

Hai că nu e doar „reală”, mi-am zis. Are și ceva umanist. Când i-am spus asta, i-a dispărut puțin zâmbetul  și a ținut să sublinieze. „Nu, nu sunt.  Nu-mi plac „floricelele”, eu sunt foarte tehnică. Este trademark-ul meu. Stau ore în șir în fața calculatorului până când totul este perfect „acoperit” tehnic, dar nu, nu-mi plac „floricelele” (auci, asta începea deja să mă doară).

Am întrebat-o pe Andra ceva ce m-a ros întotdeauna. Cum este să fii bun într-o meserie a bărbaților. Mi-a spus că deși are extrem de mulți colegi  bărbați, arhitecți foarte buni și talentați, doamnele  și-au câștigat ”semnătura”  și au venit în forță din urmă.

„Au fost situaţii când am fost privită puțin „jucăuș” în branșă, dar asta se întâmpla la început. Mi-am jucat cărțile cu seriozitate și asumare, de la început. Iar colegii de branșă au apreciat asta. Arhitectura nu este o meserie pe care să o poți practica orium. Arhitecții trebuie să se alinieze nu doar unor norme profesionale, ci și etice și deontologice. Suntem mereu sub supravegherea Ordinului Arhitecților Români, o instuție cu greutate în țară și străinătate. Nu este o apăsare, este o garanție a faptului că misiunea noastră ca profesioniști este foarte importantă și trebuie tratată ca atare.”

Arh. Andra M. Georgescu lucrează din anul IV de facultate și acum câțiva ani a hotărât să devină propriul ei șef. Astfel a luat naștere BIROU INDIVIDUAL DE ARHITECTURA Arh.Andra-Mihaela Georgescu 

Ar fi inutil  să vă povestesc ce serenitate se așterne pe fața „femeii-arhitect” când vorbește despre Sara, fetița ei. Sigur că am întrebat-o când le face pe toate. Mi-a spus: „AM TIMP”. Sara îmi dă energie să mut munții din loc, sau măcar să-i desenez, iar orele petrecute cu ea mă încarcă. Deși sunt propriul meu șef, mă solicit uneori singură să fac tură de noapte. Râde. Ia o gură din frappe-ul cu ciocolată, verifică din nou mobilul și îmi mai face o mărturisire cu o expresie gravă. După Sara și arhitectură, iubesc ciocolata.
Pe Andra o găsiți aici:
Arh.Andra-Mihaela Georgescu
BIROU INDIVIDUAL DE ARHITECTURA, NR.115,
Arhitect cu drept de semnatura -TNA: 5053
 Ploiesti Office: Str.Mandra, nr.10, Ploiesti, Prahova, ROMANIA
+ 40 722 161 872
office@birouarhitectura.com
De asemenea, Andra este  înscrisa și în Italia ca arhitect cu drept de semnătură din 2011 având  o colaboare permanentă cu un birou de proiectare.
Interviuri

Scrisoarea care a făcut înconjurul lumii. Femei de succes, puterea exemplului- Nicoleta Stan

Un comentariu

Știți deja că unul dintre scopurile acestui blog  este de a vă aduce în atenție femei ale căror povești merită să fie ascultate. Sunt mândră de fiecare doamnă prezentă la această rubrică.

Cu Nico, Nicoleta Stan am zis să nu aplic interviul clasic pentru că zilele trecute, la un cappuccino, mi-a povestit despre acestă scrisoare care a făcut înconjurul lumii, printre colegii din multinaționala în care lucrează.

Despre Nico, vă pot spune doar atât. Este una dintre cele mai clade, perseverente și ambițioase femei pe care o cunosc! Are o meserie grea din punctul meu de vedere pentru că în meseria ei trebuie să ai nervi de oțel pe care să-i „stingi” cu miere, indiferent de situație. Ea nu crede că are o meserie grea pentru că …îi place. Cred că acesta este și motivul pentru care a  reușit să performeze în meseria ei.

Dragi colegi,

Incep sa va impartasec cateva momente din viata mea de consultant prin a va spune un lucru care pe mine m-a marcat la fiecare pasȘ “Nimic nu este intamplator in viata, totul se intampla cu un scop”

Am inceput sa lucrez in asigurari in urma cu 10 ani cand de fapt am incheiat primele polite de asigurari. Sotul meu a luat decizia sa protejeze familia si astfel a contactat un agent de asigurare!

Prin modul profesionist in care ne-a vorbit despre surprizele placute sau neplacute care pot aparea in viata familiilor, am hotarat ca e important sa facem acest pas.

Eram foarte incantata de decizia mea si le-am vorbit si colegilor mei de atunci, despre importanta sigurantei familiei, incurajata fiind si de agentul meu de asigurare.

A fost momentul cand mi-am dat seama ca imi place  sa ajut OAMENII!Atunci a venit si propunerea agentului de asigurare de a lucra in acest domeniu.

Am venit acasa extrem de incantata ca voi avea oportunitatea de a aborda o alta activitate, total diferita de cea pe  care o desfasuram la acel moment.

Sotul meu lucra in vanzari si era formator de agenti de vanzari  si desi  m-a incurajat sa fac acest pas,  nu mi-a dat multe sanse de reusita! Dorinta  de a-i demonstra contrariul, dar si motivatia unui castig suplimenr m-au ambitionat foarte tare.

Dupa cum stim, orice inceput are particularitatile lui: momente de incantare, momente cu semne de intrebare, momente in care crezi ca poti, momente in care nu mai esti asa sigur ca reusesti, momente in care ai nevoie de incurajari, momente in care te intrebi daca merita sacrificiile pe care deja incepi sa le simti, etc.

Acum cand ma uit in spate si ma gandesc la acele momente cred cu tarie ca tine de fiecare in parte cum gestioneaza aceste trairi si de puterea interioara pe care e imperios necesar sa o alimentezi pozitiv, permanent,  indiferent de obstacole.

As dori sa punctez cativa influenceri din cariera mea in ordinea pe care eu am simtit-o: agentul de asigurari, unit managerul, echipa de birou, comunicare cu colegii, cursuri de pregatire cu traineri de calitate, produsele, raspunsurile companiei in anumite situatii proclient.

Trairile emotionale si oamenii pe care-i intalnesti in jurul tau,  profesionisti sau nu, te pot ajuta sa faci urmatorul pas sau te  pot determina  sa renunti.

Am sa detaliez doua momente extrem de importante ,din cariera mea.

Primul moment, mai delicat,a fost in momentul in care a trebuit sa iau  decizia intre a  continua sa fac cariera intr-o companie in care imi desfasuram activitatea de peste 18 ani si unde deja urcasem cateva trepte in organigrama sau a  incepe alta cariera intr-o activitate noua care  insa, incepuse sa-mi aduca satisfactii rapid. Satisfactii pe care le asteptasem o viata! Eram extrem de incurcata, trairile erau amestecate, fericire cand vezi ca proiectele vietii incep sa dea rezultate, teama de nou, provocare, coeficientii de risc pe care nu stiam sa-i evaluez, siguranta zilei de maine, familie cu un sot extrem de ocupat cu proiectele lui si un  copil in viata caruia trebuia sa exist pentru ca sunt acele momente importante in care mama trebuie sa fie prezenta. Si pentru ca nu erau suficiente aceste dileme, tocmai ce compania in care lucram trecea prin anumite transformari care promiteau  ca eu sa  fiu promovata in staff-ul directoral.

Gandeste Nicoleta:

Varianta in care sa-ti continui activitatea intr-o companie in care timp de 18 ani ti-ai construit o cariera sau varianta  in care alegi  o companie noua care iti ofera o noua viata, cu noi oportunitati si cu o alta abordare, in perspectiva realizarii profesionale si financiare la un alt nivel.

In tot acest timp, activitatea mea in asigurari a inceput sa-mi arate ce inseamna sa fii recompensat pe masura rezultatelor si a volumului de munca, am inceput sa simt ce insemna pentru mine cursurile de produse si de vanzari, de dezvoltare profesionala, am inceput sa simt adrenalina in lupta pentru locurile fruntase si am inceput sa simt financiar MOTIVATIA.

Am ajuns in punctul in care se cerea de la mine din ce in ce mai mult la  ambele locuri de munca, iar timpul si volumul nu mai lucrau in favoarea mea deoarece simteam ca fizic si psihic cedez.

A fost momentul in care am decis sa accept NOUL si PROVOCAREA.

Incurajata si sustinuta de familie si echipa de asigurari am facut marele pas .

Mi-am depus demisia la compania in care lucram si chiar daca au incercat sa ma convinga  ca este  pacat sa “dau cu piciorul”la o promovare intr-o companie care va avea un cuvant de spus in economia europeana, au inteles ca decizia era luata  si m-au felicitat pentru curajul meu. Am organizat petrecere de “la revedere”, am plans, am cantat, am ras, ne-am imbratisat si ne-am promis  prietenie vesnica. Totusi, era compania care m-a primit si m-a credit cu incredere chiar daca eram un copil cand m-am angajat. Inca le multumesc!

A urmat o lupta cu mine si cu viata.

In prima faza mi-am dorit sa imi duc la un un nivel mai bun pregatirea mea ca agent participand la tot ce inseamna cursuri si citind tot ceea ce imi era recomandat. Eram ca un “burete” dornic sa asimileze cat mai multe informatii care sa ma ajute sa construiesc acea incredere pe care sa o transfer omului din fata mea, in momentul in care “omul-client”nu este convins ca trebuie sa faca acel pas.

Activitatea mea se baza pe cat mai multe intalniri (inclusiv acele intalniri sterile  care pareau din start fara sanse de finalizare), dar am inteles repede  ca toate aceste intalniri ma ajuta sa ma  dezvolt si sa-mi “finisez”,COMUNICAREA, PROSPECTAREA, ABORDAREA, elemente esentiale in acest gen de  activitate.

Au inceput sa apara rezultatele mult asteptate, dar au venit si cu o surpriza: NU MAI ERAM MULTUMITA CU PUTIN.

Simteam ca pot mai mult, acest “pot mai mult” nu insemna neaparat bani mai multi.

Am participat la conferita anuala si am fost fascinata de colegii din companie care urcau pe scena, radeau, plangeau de fericire, vedeam pe fata lor satisfactia unui an cu rezultate.

A fost momentul in care am spus “vreau pe scena”.

Am castigat excursii, am castigat diverse premii, dar gandul meu era la acea scena unde locul I era o traire care ma fascina.

Spuneam la un moment dat ca viata iti ofera bucurii si trairi atunci cand te astepti cel mai putin! Nimic mai adevarat!

Al doilea eveniment care mi-a influentat viata si cariera a fost momentul in care afacerea sotului meu a intrat in faliment.Un moment greu cu executari silite, moment in care am ramas fara casa fara masini si fara bani. Moment in care fata mea trebuia sa-si sustina examenul de bacalaureat si sa faca un pas important pe drumul vietii.

Moment in care simti ca totul se termina, ca nu mai ai resuse suficiente sa poti construi si  ca daca vrei, nu poti nici macar sa o iei  de la “zero”,  ci de la “minus”. Ambitia si dragostea pentru frumoasa mea familie m-au ajutat sa-mi gasesc resursele necesare  si sa depasesc cu bine. Exact cand se intamplau aceste lucruri in viata mea, agency-ul managerul meu (agentul care mi-a facut prima asigurare) parasea compania alegand o alta companie, tot de asigurari.

Evident ca mi-am dorit sa o urmez pentru ca era o persoana care m-a ajutat fiind  langa mine si dandu-mi increderea de a ajunge la acel nivel, la acel moment nou.

M-am consultat cu sotul si fiica mea si am facut pasul.

A fost pasul care m-a ajutat sa trec peste cel mai greu moment din viata mea.

Am fost motivata din prima clipa in aceasta companie care mi-a oferit o varianta care pe de o parte era esentiala financiar, pentru familia mea, iar pe cealalta parte, era esentiala in cariera mea.

De ce in cariera mea?

Pentru ca nu am abandonat niciodata visul meu: SCENA si AGENTUL NR.1

Acum 3 ani si 2 luni m-am alaturat echipei Metlife si am inceput lupta competitionala cu mine, mi-am stabilit obiectivele si perioadele de timp si pentru ca aveam experienta, dar totusi era un inceput am zis POT si VREAU.

Dupa 6 luni eram rookiesul anului2014.

Anul trecut, in 2015 am fost agentul anului,agentul numarul I in companie, iar emotia si trairea a fost MAXIMA! Exact cum mi-am imaginat in toata  aceasta perioada!

Am castigat de doua ori EMEA, calificare la dublu.

Anul acesta competitia si lupta ramane tot o provocare pentru mine.

Mi-am marit echipa, am o asistenta care m-a ajutat in activitatea mea in fiecare zi, dar nu uit niciodata elementele cheie principale in activitatea unui agent de vanzari:

-Prospectare, prospectare ,prospectare

-Abordare

-Comunicare

-Dezvoltare profesionala

-Servisare

-Motivatie

-Lucrul in echipa

-Atitudine fata de client, dar nu in ultimul rand fata de tine.

-Obiective

-Incredere

-Gandire pozitiva

-Zambet

-Nu Renunt Niciodata

Si lucrul foarte important, atmosfera de la birou este una de exceptie. Vin in fiecare zi cu mare drag la biroul meu unde ma asteapta o cafea fierbinte si o echipa MINUNATA.

Nu uitati SUCCESUL este suma micilor eforturi zilnice,repetate mereu!!(Robert Collier)

Cu Respect,

Nicoleta Stan(COCO)

 

 

 

Business, Interviuri

Femei de succes – Anca Dumitrescu, „Vreau să fiu stewardesa”

Bună dimineaţa,

Primul interviu din 2017 îmi este foarte, foarte drag, recunosc. Anca Dumitrescu a reuşit să mă emoţioneze de dimineaţă când am deschis mailul primit de la ea şi am citit răspunsurile. Mă leagă multe de ea,  multe lucruri nespuse, o prietenie care nu a fost alimentată cu întâlniri foarte dese (cu excepţia perioadei în care am fost colege de serviciu), doar presărată cu multe  ceşti de cappuccino pecetluite la gură. Plus sentimentul acela preţios pe care îl ai după ce revezi un om, după  muuult timp şi  totuşi ,ai senzaţia că ai fost acolo mereu. Citind acum răspunsurile Ancăi îmi dau seama că nu am ascultat-o vreodată aşa cum am făcut-o acum, în timp ce o citesc. Unul dintre motive este că nu am  simţit vreodată o nevoie acută  să ştiu ceva anume, altceva în afară de discuţiile care curgeau natural între noi. Acum zâmbesc. Ca de fiecare dată când stau la poveşti cu Anca, ca fiecare om care e în preajma ei.  Vă invit să o descoperiţi pe Anca Dumitrescu, atât cât ne permite, în rândurile de mai jos. 🙂

Care era visul tău când erai mica? Ai devenit ceea ce ți-ai propus?Întrebarea ta a fost un bun exercițiu de memorie pentru mine. Și asta pentru că m-a determinat să fac un scurt istoric al ultimilor 20 de ani, demers care cred că m-a ajutat să înțeleg mai bine unde sunt acum și mai ales cum am ajuns aici. Sper să nu te sperie textul ăsta lung și să te înarmezi cu răbdare pentru a-l citi până la capăt.Când aveam vreo 8 sau 9 ani, tata s-a îmbolnăvit foarte tare. După o banală operație la rinichi, într-un spital din Timișoara, s-a trezit că a contractat un microb (deh, vechea și atât de actuala problemă a spitalelor din România) rezistent la orice formă de tratament cu antibiotice. Habar nu aveam și nici nu înțelegeam la vârsta aia e ce e cu tata. Vedeam doar că nu mai merge la Universitate (tatăl meu este profesor), se ridică tot mai rar din pat, are febră zilnic și e tot mai slăbit. Îmi amintesc de primul Crăciun în care am făcut bradul doar eu cu mama, căci tata nu avea putere să își părăsească patul. Atunci mi-am dat seama că lucrurile sunt grave. M-am hotărât să îl salvez și mi-am construit în noptiera din dormitor o clinică medicală cu tot ce reușisem să șterpelesc din doctoriile cu care mama îl trata pe tata: cutii de medicamente, fașe, seringi fără ac, rețete vechi, organizasem totul foarte bine, iar jucariile de pluș deveniseră primii mei pacienți care își așteptau cuminți rândul la injecție. Atunci m-am gândit prima dată ca aș putea deveni medic. Între timp, tata a reușit să se facă bine – profesoara de chimie din liceu a mamei a reușit să găsească o formulă de antibiotic care să învingă microbul tatălui meu și, după o lungă serii de injecții și tratament, soluția salvatoare a dat rezultate. Ideea de a deveni medic a rămas cumva legată de acest eveniment și în anii care au urmat am devenit tot mai atașată de ea. Părinții mei erau extrem de încântați de acest plan, tata îmi sugera că aș putea opta pentru stomatologie și deja mă vedea studentă la medicină. Totul a decurs conform planificării, până în clasa a 12-a când, cu 6 luni înainte de bacalaureat, le-am spus părinților mei că eu nu îmi doresc să fiu medic. Și că nu mă văd lucrând într-un spital în anii care vin. O să fiu sinceră cu mine și cu cei care citesc acest text: am făcut-o din egoism. Începusem să visez cai verzi pe pereți, să citesc filosofie și să mă îndrept spre partea umanistă: mai visătoare, mai boemă, dar în același timp total neadaptată contextului socio-economic în care trăiam; când le-am zis părinților mei că merg la Jurnalism, amândoi au făcut ochii mari, au înghițit în sec, dar s-au abținut de la orice comentariu acid și n-au depus vreun efort să mă oprească din nebunia mea. Iar pentru asta le voi fi mereu recunoscătoare. Mi-au spus, “fă ceea ce te face fericită și mai vedem noi după” și cam asta a fost. Abia după ceva timp am aflat că amândoi au stat cu frica-n sân că nici nu intru măcar la facultate.

 

După cum am scris mai sus, visam cai verzi pe pereți raportat la ce se întâmpla cu presa din România la acea vreme și la oportunitățile de angajare din piață. Cum-necum însă, am reușit să mă angajez ca jurnalist încă din primul an de facultate. După un an deveneam redactor-șef (nici nu-mi terminasem studiile) și uite așa realizam că tot ce știu mai bine să fac este să scriu. Și mi-am zis că orice ar trebui să fac pe viitor, indiferent pentru ce alt job voi opta, acesta va trebui să implice o doză de scris. Așa că, revenind la întrebarea ta, deși nu mi-am urmat visul din copilărie, astăzi sunt ceea ce mi-am propus, suma scriiturii mele, a proiectelor mele, a lucrurilor care mă fac fericită. Nu știu dacă mi-am propus vreodată să fiu ceva într-un mod clar, mi-am repetat mereu ce NU vreau să fiu/fac și viața a avut cumva grijă să îmi ghideze pașii și să mă pună față în față cu oportunitățile de care aveam nevoie.

 

Cum a fost drumul catre succes?

Ar fi o exagerare să spun că a fost greu, dar și necinstiti să spun ca lucrurile s-au întâmplat ușor. Drumul spre succes a însemnat multă muncă, multă motivație și luptă cu mine însămi ca să nu cad în capcana obișnuinței și a zonei de confort. Dar a însemnat să știu și când să spun NU și să înfrunt viața fără să am habar ce se întâmplă mâine. M-am angajat la 19 ani și jumătate, iar la 24 îmi dădeam demisia.

Am simțit atunci că ceea ce fac nu-mi mai produce fluturi în stomac, nu-mi mai aduce bucurie și nici motive să zâmbesc. Devenisem un robot care nu-și mai găsea locul. Aveam nevoie de un bobârnac să prind din nou puteri. Și pentru că am avut curajul să recunosc asta, să plec și să încep un capitol de la 0, viața mi-a scos în cale nenumărate oportunități și oameni minunați alături de care să transform niște simple idei într-o realitate frumoasă, construită exact așa cum mi-am dorit.

 

 

Ce greșeală ai făcut în cariera și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și ceilalți?

 

Sincer, îmi este greu să dau un răspuns la această întrebare. Și nu pentru că nu aș fi făcut un număr semnificativ de greșeli în toți acești ani, ci pentru că, privind în urmă, le văd pe toate ca pe niște întâmplări obligatorii în parcursul meu profesional și personal, pentru ca azi să ajung aici. Am început antreprenoriatul cu asocieri care nu au funcționat, parteneriate care nu au avut niciun viitor sau abordări greșite ale poziționării față de client. Dar fără astfel de întâmplări cum aș fi știut oare să-mi aleg oamenii cu care vreau să mă înconjor sau modul în care să mă raportez la clienți? Sunt și suma greșelilor mele si datorită lor azi lucrurile merg (mai) bine, rezultatele mă fac să zâmbesc și nu pot fi decât recunoscătoare pentru oamenii din echipa mea.

 

 

Vreau să fiu stewardesa. Cum s-a născut?

 

S-a născut în vara lui 2013. După cum spuneam mai sus, viața a avut grijă să îmi scoată în cale oameni minunați cu care să ajung sa construiesc o lume (evit să îi spun business sau afacere) în care să mă regăsesc complet. Unul din oamenii aceștia e Georgiana, prietena mea cea mai bună și partenerul meu de business. Omul alături de care știu că pot face orice, omul care e în stare să îmi dea curaj și putere să muncesc oricât. Alături de ea am pornit Vreau să fiu Stewardesă – eram 2 jurnaliste în căutarea unui proiect care să ne dea oportunitatea să facem ce știm mai bine: să scriem, să informăm cititorii, să le venim în ajutor cu informații utile, avizate și mereu la zi. Georgiana și-a dorit la un moment dat să fie stewardesă, însă a abandonat planurile și s-a întors la munca de jurnalist după ce a terminat cursurile unei școli de aviație și a realizat că nu are unde să se angajeze. Asta se întâmpla în 2010. Ne-am dat seama că pe piața sunt atât de puține informații despre tot ce presupune meseria de însoțitor de bord, pașii de urmat ca să obții un astfel de job și cine face angajări, așa că am gândit o platformă online care să facă tocmat asta. www.vreausafiustewardesa.ro devenea oficial prima plaforma din Romania dedicată însoțitorilor de bord pe 27 septembrie 2013.

 

După acest prim pas lucrurile au venit natural, de la website am trecut în offline cu o serie de cursuri de pregătire pentru viitori însoțitori de bord, după care ne-am extins cursurile din București în toată țara, iar în prezent facem cursuri în 3 țări: România, Republica Moldova și Italia.

 

Am adus în echipa noastră traineri cu experiență semnificativă în aviație, specialiști în HR și recrutare și împreună am reușit să construim un concept complex de cursuri care să asigure oricărui viitor însoțitor de bord o pregătire completă pentru interviurile cu mari companii aeriene.

 

 

Cum e să dai aripi tinerelor aflate la început de drum?

 

E probabil cel mai frumos lucru pe care puteam vreodata să îl fac. E motivul pentru care mă trezesc dimineața și zâmbesc. Bucuria de pe chipul cursanților mei, mai ales când îi văd în fiecare dimineață la curs, e direct proporțională cu bucuria din sufletul meu. Avem atât de multe povești frumoase la Vreau să fiu Stewardesă de când am început cursurile, atât de mulți tineri care au venit la noi cu un vis, iar astăzi îi vedem călătorind în jurul lumii în uniforma de însoțitor de bord. E un sentiment de profundă recunoștință față de munca mea care mă încearcă la finalul fiecărui curs Vreau să fiu Stewardesă. Nu credeam că va exista ceva în care să pun atâta pasiune, un lucru care să mă motiveze mai mult decât o face Vreau să fiu Stewardesă în prezent.

 

Ținuta – carte de vizita?

Și chiar mai mult decât atât. Ținuta ne spune, fără să vrem, povestea. Ținuta e cea care vorbește înainte să apucăm noi s-o facem. Mă uit la cursanții mei. De câte ori stau în fața lor sunt un exemplu pentru ei. Se uită atent la mine și mă analizează. Ținuta mea trebuie să fie ireproșabilă. Și când spun ținută nu ma refer doar la hainele pe care le port. Ci la unitatea haine-discurs-atitudine. Trebuie să fie toate cele 3 din același registru, de fiecare dată. Altfel, riști să cazi în capcana unei false alegeri vestimentare, care nu are nimic de-a face cu cine ești tu ca individ, cu gusturile, tabieturile și felul tău de-a fi. Fug de asta cât de mult pot și încerc să fiu eu, în toate ținutele pe care le port.

 

2 carti care te-au motivat in viata

 Jurnalul fericirii – Nicolae Steinhardt

Eseu despre orbire – Jose Saramago

Cărțile acestea două m-au schimbat din temelii. Niciuna dintre ele nu se află pe lista de cărți motivaționale pe care ar trebui să le parcurgi pentru o viață profesională de succes. Lecția acestor 2 cărți de mai sus este despre bunătate, dăruire, credință, iubire, oameni și încredere, într-un context sumbru al dezumanizării, al urii și dezintegrării sociale. Sunt două cărți care te scot din zona de confort, o doză de realitate tulburătoare de care avem nevoie pentru a întelege lumea care ne înconjoară.

 

O să las aici o frază din “Eseu despre orbire” pe care mi-o notasem în caietul meu la momentul când am citit cartea.

 

“Vreţi să spuneți că avem prea multe cuvinte? Vreau să spun că avem prea puține sentimente. Sau le avem, dar nu mai folosim cuvintele care le exprimă. Aşa că le-am pierdut.”

 

Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la început de carieră?

 

Sa aibă curaj, să știe când să spună NU, să știe că zâmbetul și bunătatea sunt cele mai importante arme și să nu se ia niciodată prea în serios.

 

Calitatea ta fără de care n-ai fi reușit?

Vorba bună 🙂

 

În ciuda oricăror greutăți care au apărut în viața mea, mereu am știut în adâncul sufletului că lucurile se vor întâmpla așa cum îmi doresc. Și-atunci am lăsat sufletul să vorbească pentru mine. Iar el s-a zbătut să vorbească mereu frumos, să fie recunoscător și să aibă grijă ce cuvinte aruncă în univers. Toate se întorc precum un bumerang. Iar când vorbele sunt bune, bumerangul se întoarce cu minuni.

Ce te inspiră în viața de zi cu zi?

 

Oamenii și poveștile lor, puterea lor de a se reinventa de câte ori viața îi pune față în față cu dificultăți. Mă inspiră oamenii care muncesc oricât e nevoie pentru visul lor și oamenii care emană bunătate în privire și în vorbă.

Caut să găsesc inspirație și bucurie în lucruri banale, pe care le fac zi de zi, astfel încât să nu uit să apreciez că ele există în viața mea: există bicicleta cea mov de care sunt nedespărțită, există un pahar de vin bun, există prieteni minunați cu care pot vorbi nimicuri, există (cea mai buna) cafea la Steam și oamenii aia minunați care mă inspiră cu pasiunea pe care reușesc să o pună în fiecare ceașcă de cafea, există poeziile lui Bukowski si colecția de viniluri cu Pink Floyd. Astea sunt lucrurile care mă fac fericită și recunoscătoare pentru viața mea. Și mai e Piper motanul. Dar el e o poveste în sine, așa că mă voi opri aici cu inspirația căci deja am depășit cu mult “spațiul” alocat:)

3 piese care nu trebuie să lipsească din garderoba unei femei?

 

  • o rochie albă (și încă una, două sau orișicâte!)
  • o pereche de jeanși vintage
  • pantofii pe care ți dorești – niciodată prea puțini la număr

Motto-ul tău preferat?

Nu știu dacă am un motto preferat. Însă zilele trecute am citit această frază și mi-am notat-o pe prima pagina din agendă, așa, ca să fie acolo în fiecare dimineață când o deschid și să mă inspire:

“Share love and light today. Hug, smile, laugh, sing, dance, create, give. Encourage, support each other, celebrate our differences. Spread hope and beauty, and always, always be brave!”

Trade mark pentru Anca Dumitrescu. 2 elemente

Bicicleta

Vinul roșu

 

Fashion, Interviuri

Pălăria. Un accesoriu cu secole de istorie. Femei de succes- Mădălina Vlad- DESIGNER DE PĂLĂRII

Dacă în istoria îndepărtată pălăria era privită doar ca o modalitate de a-ţi proteja capul de frig, ploaie sau vânt, mai apoi fiind un accesoriu absolut obligatoriu care completa orice ţinută, având darul de a eticheta omul care o purta, de a-i transpune statutul în societate, acum pălăria e revenit spectaculos. Pălăria este piesa care face senzaţie în moda contemporană fiind un laitmotiv excentric în marile prezentări de modă ale designerilor internaţionali, şi mai nou, şi la noi!

Astăzi, la rubrica Femei de sucees- puterea exemplului, am plăcerea să v-o prezint pe Mădălina Vlad, Designer de pălării, deţinătoarea brandului Mădălina Vlad Pălării.

1.    Cum te-ai apucat de creat pălării?
Ma învârteam printre artişti şi căutam de ani de zile o cale proprie de exprimare. Practic, viaţa mea s-a schimbat într-o singură zi, după ce am citit un interviu al lui Nea Nicu, “ultimul pălarier” din Bucureşti. Regretul său că tinerii nu mai au dorinţa să înveţe această meserie m-a motivat să îmi încerc norocul. Am căutat materiale, am căutat carţi, am vorbit cu toţi cei care m-ar fi putut ajuta în acest demers. Şi am reuşit!

2.    3 cuvinte care îţi definesc colecţiile?
Studiu, reinterpretare şi multă muncă creativă. 

3.    Cum ai reusit să te faci cunoscută respectiv să ajungi la marile prezentări/evenimente ale lumii mondene din Bucureşti/ţară?
Atunci când începi să faci ceva care te reprezintă, oportunităţile vin spre tine. Am avut şi mult noroc! Prietena mea Crina Moldovan, designerul casei de modă R’Ias Couture fusese selectată să participe la Soirees de la Mode, organizată de Alin Gălaţescu. La 3 luni după ce luasem hotărârea de a face accesorii pentru cap primeam provocarea de a gândi câteva piese care să completeze ţinutele Crinei la acel eveniment. De atunci şi pâna acum am funcţionat ca o echipă bine închegată.

4.    Care e filosofia ta de business în ceea ce priveşte clientele tale? Execuţi ceea ce ţi se cere de fiecare dată sau mergi pe consiliere?
Îmi place foarte mult să stabilesc o relaţie cu clientele mele, să văd ţinutele pe care urmează să le poarte, să le cunosc stilul, să ne jucăm cu mai multe forme şi volume. Încerc să realizez pentru ele piese unice. Majoritatea clientelor caută accesorii pentru evenimente speciale.

5.    Ai ajuns ce îţi imaginai în copilărie?
Nu, nicidecum. Când eram mică mă gândeam la meserii mult mai masculine. Mi-am dorit pe rand  să fiu pilot de avion, să plec pe mare…  Cred că în spatele acestor planuri se afla o dorinţă uriaşă de libertate.  De exprimare.

6.    Familie şi carieră, cum le împaci?

Când am ales această meserie, am luat în considerare şi acest aspect. În zilele noastre avem tot mai puţin timp să ne ocupăm de familie. Mă înspaimântă gândul că nu aş putea să îi acord copilului meu timpul şi atenţia de care ar avea nevoie. Mare parte din problemă a fost rezolvată pentru  că sunt o viitoare mamă care işi petrece timpul construind “puzzleuri” pentru oameni mari.

7.    Regalitatea engleză. Te inspiră?
Regalitatea, din toate ţăriile în care ea mai există, inspiră orice designer de pălării şi accesorii pentru cap. Mă bucur că şi în România a luat amploare conceptul de garden party şi că tot mai multe femei sunt atente la ceea ce poartă la aceste evenimente.

8.    Care este profilul doamnelor care poartă pălarii în România? Sunt şanse să vedem din nou femei cu pălarii pe strazile Bucureştilor, cum era odată?
Pălaria şi podoabele pentru păr sunt accesorii destul de greu de purtat. În general doamnele şi domnişoarele curoajoase le folosesc cu succes. Orice accesoriu pentru cap îti schimbă postura corpului, felul în care îţi mişti capul, felul în care zâmbeşti. Pălaria ne transformă pe interior, ne oferă distincţie. Foarte important este să te documentezi şi să studiezi ce fel de pălarie îţi este recomandată, în funcţie de forma feţei. Nu există persoană pentru care să nu existe o pălarie potrivită.
Personal, nu cred că există şanse ca pălaria să devină un “must” pentru ţinuta de stadă, dar se poate observa o creştere în ceea ce priveşte interesul pentru pălării atât la femei cât şi la bărbaţi.

9.    Apelează persoanele publice la tine? Au „afinitate” către purtarea pălăriilor?
Există mai multe persoane publice care au purtat pălării şi accesorii care îmi poartă semnătura. Adina Halas, Cosmina Păsărin şi Xonia sunt doar câteva nume dintre cele care au apelat la serviciile mele.

10.    Te transformă o pălărie într-o lady?
Starea de “lady” vine din interior, pălăria poate accentua ceva ce deja există în noi.

Pe Mădălina Vlad o puteţi găsi aici:

https://www.facebook.com/madalina.vlad?fref=ts

14055690_10202055609748385_1029408708_n

14080999_10202055614988516_518907570_n.png

14081084_10202055609708384_1528063111_n

14081392_10202055614788511_1089838901_n

14088908_10202055615028517_978716579_n.png

14089329_10202055609788386_276457459_n

14101889_10202055614908514_141707162_n

14111612_10202055614868513_816729884_n

14111727_10202055614828512_1807947179_n

Interviuri, Uncategorized

Femei de succes. Puterea exemplului. Alexandra Motrescu, owner ALMO New Learning Concept

Îmi face plăcere să v-o prezint azi, pe Alexandra Motrescu, owner ALMO New Learning Concept.  Despre Alexandra nu vreau să vă vorbesc eu, o să las interviul să vorbească de la sine. Vă spun doar atât. Ştiu unde va învăţa Agnes engleză, începând cu anul viitor!

1. Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?
AM: Meseria mea, cumva, a venit ca o posibilitate de a pune in practica o dorinta, care mi-a ghidat copilaria si ulterior adolescenta: dorinta de a schimba ceva. Nu am excelat niciodata, insa eram foarte buna la toate. Contradictoriu, ca firea umana. Nu-mi vedeam genialitatea in fizica, matematica, chimie, sport. Eram printre cei mai buni la scoala, aveam mediile printre primii din clasa, insa niciodata prima, prima sa fiu remarcata. Aveam idei bune la romana, ce-i drept, dar mai greseam din neatentie, munceam pentru 10, insa niciodata nu voiam sa fiu impecabila, imi placea sa stiu ca am greseli, ca sunt umana. Nu mi-am insuflat povara “primului” din clasa, insa eram cumva mereu aproape.
Menirea mea avea sa fie din nou contradictorie , revelatoriu transmisa de un profesor de limba romana, dupa o lectie de practica: “Tu ai menirea de a fi profesor”, mi-a spus. Si de atunci am stiut ca totul avea sa se schimbe, toata negarea mea s-a transformat in poate. Poate nu e chiar asa de rau sa fii profesor, poate, aspirational vorbind, pot schimba lumea. Atunci epifania s-a produs. STIAM! Voi schimba lumea fiind profesor. De unde am inceput? Dintre copii si pentru copii, de la vagi cunostinte de predare, la efectiv procesul in sine, dar mereu cu flacara aprinsa ca mi-am gasit MENIREA! Am invatat ca toate teoriile si practicile nu au success, daca nu le gandesti tu, ca profesor, daca nu le cauti in jurul tau, altfel, o notiune ca educatia centrata pe elev poate ramane la fel de vaga si inerta precum este in mare masa a invatamantului romanesc. Am crescut, datorita meseriei mamei mele, in cancelarii, printre profesori si invatatori si mi-am dorit sa fiu ca mine si mai putin ca ei. Individualitatea mea ca profesor s-a produs ca rezultat al dorintei mele de a fi creativa, inovativa si mereu “altfel”, mereu mai buna, mereu mai pregatita, mereu profesionista.
Dupa 7 ani in care am fost instrumentul menirii mele, am propria mea materie pentru care zi de zi invat sa fiu cea mai buna, sa excelez.
Menirea unui om se simte, nu se invata, iar eu mi-am gasit sensul vietii mele profesionale si personale, imi motiveaza intreaga existenta dorinta de a schimba ceva, ieri un copil, azi un adult, maine un viitor profesor si in viitor, un sistem. Visele mici se contureaza in vise mari, prin munca, daruire, timp si profesionalism. Iar eu am rabdare, mi-am gasit calea.
2. Cum a fost drumul catre success? Ce inseamna pentru tine „succes”?
AM: Drumul a fost cu intoarceri, schimbari de perspectiva, incercari, reusite, experiente. Dar de cand am concluzionat, cu 7 ani in urma, care imi este scopul, succesul profesional a venit in mod natural.
Insa, succesului trebuie sa-i aloci timp, consecventa, perseverenta, munca, trebuie sa fii pregatit atunci cand vine, sa fii pe o pozitia net superioara celei de la care ai plecat. Dorinta produce schimbarea, iar munca o intretine.
Succesul meu nu se rezuma doar la gasirea MENIRII, succesul meu este sa creez schimbarea. De-a lungul experientei de profesor am semnalat nereguli in predare, in interactiunea profesor-elev, in implicarea si motivarea de a invata si succesul meu nu se rezuma doar la a fi un profesor capabil, apropiat de cursanti, daruit meseriei, profesionist si cu rezultate, succesul meu este strans legat de dorinta de a schimba, de a oferi solutii unor probleme identificate in educatie, de a ma implica in schimbarea de mentalitati, de a fi un exemplu pentru cei cu care interactionez. Succesul meu este aici, pentru ca nu am asistat pasiva la esecurile de sistem, am venit ca un pansament temporar, ca sa vindec bubele si ca, ulterior, sa fiu dintre aceia care impiedica aparitia lor.
3. Ce greseala ai facut la inceput de cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?
AM: Greseala lui Poate nu a fost constant in gandurile si actiunile mele la inceputul traiectoriei centrului de limbi straine ALMO- New Learning Concept. Poate ca in orasul Ploiesti nu suntem pregatiti sa existe o alta viziune asupra educatiei si asupra modului de predare, poate nu exista loc pe piata pentru noutate, poate nu exista cerere, poate actiunile mele de marketing nu sunt suficiente, intr-atat incat sa genereze awareness, sa-mi aduca cursanti, clienti, potentiali.
Odata intrata in acest segment de nisa, am vazut cum toate „poate nu”-urile s-au spulberat vazand cu ochii si am avut in fata mea oameni dornici de nou, de schimbare, de o atitudine proactiva, de un suflu nou intr-un sistem demiurgic cu un transfer de informatii unilateral.
Cred ca teama naste greseli, insa greselile te fac sa pasesti precaut, sa-ti ramai fidel cauzei si sa asculti, sa ii asculti pe cei din jur, la urma urmei, schimbarea nu este pentru tine, este pentru si despre ceilalti.
4. Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?
AM: Viata profesionala am inceput-o scriind in engleza articole de moda, pe un site din Italia. Modul in care ajunsesem aici a fost cu totul triumfator, de una singura, avand curajul de a-mi trimite CV-ul, fara experienta, dar cu o dorinta uriasa, stiind ca va urma sa fac ceea ce ma extazia. In acest fel mi-am exersat abilitatile de limba, le-am dezvoltat, le-am slefuit, fiind conectata in permanenta la un mediu 100% vorbitor de limba engleza, atat online, cat si offline. Personalitatea este un cumul de experiente, a mea se remarca prin dorinta de a fi in trenduri proprii si totusi actuale, mi-am gasit un stil, e schimbator, creste, testeaza si evolueaza odata cu mine.
Tinuta e parte din cartea mea de vizita, e incorporata in personalitatea mea, iar copiii imi remarca intotdeauna cate un obiect vestimentar care le face cu ochiul sau o combinatie de culori atragatoare. Creativitatea nu zace in interior, ea se vede si la exterior, iar in educatie creativitatea este parte din fisa postului.
5. Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?
AM: Domeniul in care activez se concentreaza in jurul influentei de gen feminin, simt ca fac parte din peisaj intr-un mod complementar.
6. 2 carti care te-au motivat in viata
AM: Alegerea va fi strict una de actualitate, este vorba de 2 carti care mi-au inspirat parcursul profesional, m-au motivat sa pun intrebari si sa-mi gasesc raspunsuri: Intreaba-te de ce, Simon Sinek si The Element, Sir Ken Robinson.
Un all time favourite este Teoria Inteligentelor Multiple, citita in facultate si recitita de fiecare data cu noi revelatii, idei. Psihologia nu trebuie neglijata in procesul pedagogic, este parte integranta si care asigura eficienta metodei de predare. Un principiu pe care l-am adoptat in conceptul de predare ALMO este acela al lectiilor personalizate, in functie de particularitatile cursantilor si nu invers, printr-o programa standardizata. Toate aceste 3 carti pot sintetiza parcursul ALMO de la faza de idee, la aplicabilitate si acum rezultate:
Pasul 1- The Element: ce-mi aduce bucurie, care imi este pasiunea si ce reprezinta „elementul meu”
Pasul 2- Intreba-te de ce: conceptul cercul de aur, orice pleaca de la intrebarea de ce cursurile si conceptul inovativ ALMO?
Pasul 3- Teoria Inteligentelor Multiple: educatia centrata pe elev, cine este EL din fata TA?
7. Familia si cariera? Cum le impaci?
AM: Familia si cariera se intrepatrund realmente in viata unui antreprenor, insa ambele laturi imi produc stare de bine, nu fug de una si ma refugiez in alta sau vice versa. Antreprenoriatul este stilul meu de viata, poti inclina foarte usor balanta in favoarea carierei sau orelor „peste program”, dar chiar si asa eu nu le consider excese, ci parte a unui proces evolutiv, care ma ajuta sa cresc, sa ma dezvolt personal si profesional. M-am dezvoltat personal enorm de mult la „munca”, prin proiectele in care m-am implicat, prin oamenii cu care am interactionat, prin calatoriile intreprinse si am o stare de echilibru care imi ofera timpul necesar oricarui tip de activitate.
8. Moto-ul tau in viata
AM: Cumva exista 2 moto-uri, care m-au urmarit de-a lungul timpului si care au capatat semnificatie de laitmotiv in timp si care, transmit chiar si acelasi mesaj: Stay hungry, stay foolish si Tot ce stiu e ca nu stiu nimic. Ambele au in comun setea de cunoastere, pe care o consider caracteristica personalitatii mele.
9. Te-ai gandit sa pleci din Romania?
AM: Mereu plec din Romania, mereu in cautare de alte culturi, filozofii, stiluri, dar mereu ma intorc, pentru ca aici am ales sa fac diferenta.
10. Educatia in Romania. Cum vezi lucrurile?
AM: Intr-un recent interviu al noului Ministru numit in functie, prof. univ. dr. Mircea Dumitru, am remarcat ca s-a pus problema, diferit de mentalitatea de pana acum, a raportului de putere de la elev catre profesor, nu invers, ca pana acum. Ministrul s-a aratat vadit ingrijorat de nefericirea de pe fata copiilor, lasati singuri in tot procesul educational.
Pentru ca stau printre copii de toate varstele, am ajuns la o concluzie care descrie generatia de acum: copiii nu mai invata si nu mai fac lucruri gratuite, daca nu vad un beneficiu. Este mentalitatea tinerilor care se joaca si castiga ceva, puncte, level superior. Este mentalitatea tinerilor care au ce face in timpul liber, care nu se plictisesc, care nu sunt atat de flexibili precum eram eu, carora tehnologia le-a oferit un mediu hibrid, autosuficient.
Noi de ce invatam? Sa luam note bune, cred ca am fi raspuns toti in cor. In schimb acum aud raspunsuri uinice, diferite ca nuanta si perespectiva. Acum, copiii au variante, au acces la alegeri, pot alege sa descarce si sa stearga orice joc pe care nu-l mai considera relevant sau challenging. Dezvolta frustrari, ei nu pot face aceleasi mutari si in viata reala, in scoli. Ei nu aleg ce invata, nici cine ii invata, ba mai mult, au o alegere, sa nu invete. In fond, ei de ce invata? Multi o fac pentru ca au gasit finalitatea in hobby-uri, in abilitatile lor, altii nu gasesc raspuns si atunci nu mai invata decat pentru parinti. Educatia de astazi nu are finalitatea pe care o asteapta tinerii de astazi, tineri care stiu sa-si ceara drepturile, noi nu stiam, noi nu stiam ca putem sa facem asta. Cursantii care vin la ALMO au posibilitatea de a alege, in primul rand pe noi, in al doilea rand, le cream cadrul in care sa aleaga ce invata, sa existe lectii centrate pe interesele lor.
Sistemul educational si orice sistem in sine are la baza resurse umane, cu cat sunt mai valoroase, cu atat creste capitalul de simpatie si competitivitatea respectivului sistem. Profesorii nu sunt angajati de stat sa intreprinda un favor statului, ci sunt acolo in folosul si beneficiul elevilor, predarea trebuie centrata pe elev si pentru elev.
11.Domnul Trandafir sau Legenda invatatorului/profesorului perfect. Mai exista?
AM: Sunt convinsa ca exista suficient de multi profesori care au inteles ca predatul este despre celalalt si, de aici, toate calitatile: profesionalismul, carisma, bunatatea, daruirea au un numitor comun: menirea. Profesorul perfect al generatiei mele se prea poate ca sa fie total nepotrivit acestei generatii, de aceea, eu consider ca fiecare profesor trebuie sa dobandeasca capacitatea de a fi flexibil, de a fi suficient de carsimatic si extrem de pregatit, ca orele in sine sa aduca un plus de noutate si valoare in contextul accelerat al transmiterii de informatii.

12. Se intampla sa se schimbe rolurile si uneori sa primesti tu lectii de la elevii tai? Daca da, un exemplu te rog.
AM: Fiecare lectie este un exemplu de implicare bilaterala, nu pot cere copiilor sa ma asculte, daca eu nu ascult nevoilor acestora. Cel mai adesea, ascult mesajele indirecte, trebuie sa fii foarte conectat clasei ca sa simti cand trebuie sa plusezi, cand trebuie sa faci o pauza, o gluma, sa redevii serios. Vorbim de dinamica unui mediu de invatare, care este la fel de important ca actul in sine de predare. In momentul in care copiii te plac, le oferi cadrul relaxant, atunci invatarea nu mai are granite.
13. De ce ALMO? Cu ce e diferit fata de alte centre de limbi straine, din Ploiesti?
AM: ALMO New Learning Concept este rezultatul meu, Alexandra Motrescu, la finalul a 12 ani de limba engleza, pregatire in particular si o teama uriasa de a vorbi in public, cu un vocabular neexersat si cu notiuni vagi despre ce inseamna interactiunea reala.Tot eu, Alexandra Motrescu, in ipostaza ulteriora de profesor cu o experienta de predare in medii diverse, de la sedinte one-to-one, la grupuri de peste 20 de cursanti, de la limba engleza la nivel conversational la domenii specializate business si examene high standards, de la copii de gradinita la adulti.
ALMO reprezinta un cumul de raspunsuri la intrebari si solutii la diverse probleme de comunicare. La momentul in care decideti sa urmati cursurile ALMO, se va completa un chestionar de catre parinti sau de catre cursanti, in functie de varsta acestuia (>12 ani), chestionar care ne va furniza o vedere de ansamblu asupra personalitatii cursantului. Ulterior, dupa o discutie si testare individualizata cu viitorul profesor, plasarea se face in grupe de maxim 5 cursanti, avand varsta extrem de apropiata si un nivel de limba similar, conditii care vor permite profesorului sa observe, in mod real, progresul si alte particularitati ale fiecarui cursant in parte. Furnizarea lectiei se face avand in vedere programa scolara, dar niciodata limitata la aceasta. Ne deosebim prin faptul ca fiecare lectie este unica prin continutul transmis, prin principiul LECTIILOR PERSONALIZATE: daca astazi invatatam despre pinguinii din Antarctica, despre necesarul pentru o expeditie in acest continent si vedem video-uri despre parerile celor care au mers in expeditie si greutatile intampinate sau despre alte probleme globale precum lipsa de apa potabila, urmatoarea data studiem discursul lui Steve Jobs tinut in fata absolventilor Universtitatii Stanford, identificand reguli gramaticale reale, dar totusi, intelegand si dezvoltand latura personala a adolescentului.
Lectiile sunt despre si pentru copii, existand in spatele lor o analiza calitativa a procesului de invatare si o intelegere reala a modului in care cursantul invata cel mai bine. Comunicarea are loc doar in engleza, stimuland interactiunea profesor-cursant, acesta din urma este antrenant sa participe in discutii, sa se implice activ.
Rezultatele excelente si feedback-ul foarte bun sunt parte a muncii depuse, a faptului ca, atat cursantii maturi, cat si parintii copiilor-cursanti stiu si vad ca noi furnizam un serviciu complet, nu predam doar reguli gramaticale, doar vocabular, doar speaking, ci includem toate aceste abilitati in fiecare curs.
Jocul este un alt principiu care ne caracterizeaza, jocul la orice varsta si in orice mod, jocul stimuleaza invatarea si face ca lectiile sa nu aiba nimic de-a face cu plictisul.
ALMO New Learning Concept,
Str. Piatra Craiului 6, Ploiesti, PH, CP100011,
Tel: +40 344 147 218, M: +40 725 313 414
E: almoconcept@outlook.com
FB: https://m.facebook.com/ALMOCONCEPT/

Interviuri, Uncategorized

Femei de succes, puterea exemplului. Mihaela Stanciu- Director General, Mika Travel, Oniro Brand.

Un comentariu

Mi-a fost tare dor de aceste interviuri pentru simplu motiv că ele ne aduc în față povești de viată, scurte, dar cuprinzatoare, ne demonstrează că există multe  femei de succes, despre care e bine să știm și care reprezintă modele pentru tinerele domnișoare, aflate la început de drum!

Sunt onorată să reiau seria interviurilor de la  secțiunea Femei de succes, puterea exemplului, cu  Mihaela Stanciu, Director General, Mika Travel, Oniro Brand.
1. Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ți-ai propus?
Visul meu, a fost dintotdeauna să devin „doctoriță” sau „avocată” :).
Azi, am ajuns să fiu o „doctoriță de vacanțe”, mai bine zis, știu foarte bine să recomand clienților, vacanța exactă, adică una care cu siguranță îi  va face fericiți.
Oricum, referitor la visul meu, soțul meu este doctor,  astfel încât pot spune că prin  el, s-a împlinit puțin și visul meu :)!
În urma specializărilor și a experienței vaste în domeniul turismului, pot să spun cu mândrie, că am devenit ceea ce mi-am propus, un Manager în turism, care identifică și satisfice nevoile clienților, imediat și cu exactitate.

2. Cum a fost drumul către succes?
Drumul meu către succes, s-a bucurat de ore bune de muncă,am lucrat în toate departamentele din domeniul turismului, trecând prin experiențe plăcute sau mai puțin plăcute, dar din care am cules tot ce a fost mai bun și util, pentru pasiunea mea, mult iubitul  TURISM.

3. Ce greseală ai făcut în carieră și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și ceilalti?
Încrederea în oameni, este importantă în acest business și cu siguranță ea trebuie să existe….. însă nu 100%, indiferent care ar fi ei 🙂 !

4. Ținuta poate reprezenta o carte de vizită?
Mai ales în domeniul nostru de activitate, ținuta este practic prima impresie a ta (ca om), față de client.
De ea, este  dependent și de succesul tău, de consultant în vacanțe.

5. Este greu ca femeie să te impui într-un business?
Nu, nu este deloc greu. Din punctul meu de vedere este o provocare și merită să o ai, atâta timp cât ești bine pregătit/ă în acest domeniu.

6. 2 carti care te-au motivat în viață
Pe aripile vântului- de Margaret Mitchell
Viața după viață- Kate Atkinson

7. Familia și cariera? Cum le împaci?
Le-am împăcat cu succes, pentru că și eu la rândul meu, am văzut acest lucru la parinții mei.
Practic, am crescut ÎN & CU acest domeniu minunat (turism).
Familia mea, de la cel mai mic, până la cel mai mare,  este implicată în această activitate și totodată, mă și susține.

8. Cum te-a transformat noul „job” de mamă?
Experiența de a fi mamă este pentru mine, unică.
Pot spune că primul copil m-a făcut să înteleg de fapt, pentru ce trăim pe acest pământ, însă când a venit și cel de-al   doilea copil, absolut totul s-a transformat într-o “poveste” magică. Bucuria de a avea 2 copii, a fost o binecuvântare pentru noi, ca familie! Eu și soțul meu suntem cu adevărat împliniți !

9. Te-ai gandit vreodată să pleci din România?
DA, am avut câteva propuneri interesante, însă am considerat că România este locul care îmi creează siguranță, din mai multe puncte de vedere.
Prefer să călatoresc oriunde doresc și să revin apoi, în țară .

10. De ce Turisim?
Pentru că de mică am crescut în această activitate, a fost visul părinților mei, care de 26 de ani l-au dezvoltat într-o afacere de succes.
Eu mai departe le-am urmat visul, am studiat și m-am format profesional, cât am putut de mult, pentru a face acest lucru cu calitate și pricepere.

11. Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la început  de carieră?
Atât în calitate de proprietar al unei afaceri în turism, dar și în calitate de profesor la catedra de turism a unui colegiu de prestigiu din Ploiești, consider că cel mai important pentru un tânăr/ă, este să înceapă de jos, să facă cât mai multă practică, încă de pe băncile școlii, chiar și în vacanțe, pentru a acumula cât mai multe informații și deprinderi, pentru ca la angajare să îi fie mult mai ușor (din toate punctele de vedere)

12. Care este  calitatea făra de care nu poți reuși ca om de turism?
Pasiunea pentru turism, este startul, ….  însă aș continua și cu alte 2 calități pe care trebuie să le ai: Seriozitatea și Implicarea.

13. Ce are Mika Travel by Oniro, în plus față de celălalte agenții de turism?
În primul rând, se bucură de o experiență în domeniul turismului de peste 26 de ani, plus că: Iubim să creăm produse turistice personalizate!

 

 

 

 

Interviuri

Despre verticalitate intr-o industrie pestrita. Interviu Femei de Succes: Alexandra Ungureanu

2 comentarii

Introducerea acestui interviu o s-o fac prin intermediul unui citat:

”Someone once asked me: Why do you love music so much?”

I replied: ”Because it’s the only thing that stays when everything and everyone gone”

Va invit sa o cunoasteti pe Alexandra Ungureanu prin intermediul intrebarilor de la sectiunea Femei de Succes, Puterea Exemplului! Cuvintele mele sunt de prisos.

Multumesc, Alexandra!

  1. Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?                             Eu asa zic:) Bine, daca nu tinem cont de visele „provizorii” de a fi preoteasa, inginer agronom sau medic…
  2. De ce muzica?                                                                                                                             Muzica nu e un job pentru mine. E un fel de a trai. Asa ca alegerea nu presupune o explicatie. Asa a fost sa fie pur si simplu. E in ADN-ul meu.
  3. Cum a fost drumul catre success?                                                                                       Greu, ca orice drum catre ceva ce iti doresti enorm si la care nu poti accede fara munca multa, sacrificii, esecuri, frustrari, abandon si luat iar de la capat de o mie de ori. La fel de grea este si lupta pentru mentinerea pe piata, trebuie sa te reinventezi in fiecare zi, nu e suficient ca la un moment dat numele tau inseamna ceva si ca piesa ta e pe buzele tuturor. Trebuie sa tragi ca si peste un an lucrurile sa stea la fel. Si pe langa inspiratie, trebuie sa mai ai si strategie si noroc. O piesa exceptionala devine hit numai daca e scoasa in momentul potrivit.

4. Ce greseala ai facut in cariera ta si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?                                                                                                                                            Nu prea cred ca exista retete nici pentru succes, nici pentru a evita greseli:) Drumul fiecaruia depinde de prea multi factori…Daca e sa cred totusi ca ceva functioneaza in cele mai multe cazuri, aceea este munca. Iar autosuficienta este „moarte” sigura. E ceea ce imi reprosez mie si colegilor mei de la Crush, pentru ca in momentul in care eram foarte sus, nu s-a tras suficient ca sa pastram acel drum.

5. Ai reusit sa-ti pastrezi o imagine curata intr-o industrie despre care nu putem spune acelasi lucru. Cum ai facut asta? Care e secretul?                                               Aici chiar nu e mare secret. Cred ca e chestie de optiune. Am ales sa comunic in special activitatea mea legata de muzica si mai putin chestiuni personale. Nu inseamna ca sunt o sfanta, cu siguranta in viata fiecarui om exista lucruri mai putin ok, dar este problema mea, ca am gresit fata de cineva, sau ca altii gresesc fata de mine. Sunt lucruri pe care prefer sa le judec, sa le aleg, sa le gestionez singura, fara sa fie expuse si intoarse pe toate partile in paginile ziarelor. Si cred ca sunt foarte putini artisti in aceasta tara care chiar sunt urmariti si nu-si pot feri intimitatea. E o chestiune de a alege sau nu expunerea si de a plati un anumit pret pentru asta.

6. Familia si carierea? Cum le impaci?                                                                                      Foarte bine. In ultimii ani chiar am mers pe ideea ca prefer mai putine concerte, dar mai de calitate si bine pregatite. Asa ca imi fac timp si de familie si prieteni, nu sunt chiar tot timpul de drumuri. Am in desfasurare niste proiecte de care sunt foarte mandra: Frenchmania, care isi propune sa promoveze limba franceza in randul tinerilor, prin intermediul muzicii, asa ca alaturi , de bunul meu prieten, Keo, cantam in limba franceza alaturi de un band 100% live. Ma pregatesc sa lansez o piesa superba la sfarsitul lunii,  compusa de David Dj. Am lansat de curand un proiect care se numeste 413 Sessions, alaturi de cel mai talentat chitarist al generatiei tinere, Alex Musat, cu coveruri si piese proprii interpretate in maniera country. Prima piesa lansata este un cover dupa Sam Hunt – „Take Your Time”, si o gasiti pe youtube.

7. Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la inceput de cariera?                                Sa stie foarte bine ce vrea si cat poate sa traga pentru a ajunge acolo. Si sa fie autentica, sa nu incerce sa faca ceva ce nu e conform cu ea, cu valorile si gusturile ei, pentru ca nu va functiona a la long.

8. Defineste-mi frumusetea!                                                                                                        Sanatate si grija de sine. Echilibru si liniste interioara. Toate se rasfrang spre exterior.

9. Care este pasiunea ta cea mai mare? Dupa cantat, evident.                                 Calatoriile

10. Cat conteaza imaginea vizuala pentru un artist in vremurile noastre?                   Foarte mult. Si e normal sa fie asa, e ambalajul unui produs pe care vrei sa-l vinzi. Trebuie sa fie ceva interesant, nu poti sa nu acorzi putina atentie, chiar daca in continut e extradordinar.

  1. 2 carti care ti-au influentat viata                                                                                                 De veghe in lanul de secara – J.D. Salinger;  Cosmos – Carl Sagan                                Mai jos , sa ne bucuram! ”Take your time”!

1888497_10153476268575994_4406315146242209480_n

10669282_10153418345250994_779445459291366292_o

Interviuri

Femei de succes: Laura Nicolau-director de marketing Meli Melo Paris

Imi face  placere sa o am pe Laura pe blog. Ce va pot spune eu despre ea este ca atunci  cand am cunoscut-o, ne-am si imprietenit rapid. Dupa ceva vreme am inceput sa si colaboram, mai exact Advertising Boutique cu Meli Melo Paris. Am descoperit atunci ca prietenia noastra era una, iar profesionistul din spatele brandului Meli Melo, era altceva. Cand vorbim despre business, nimic nu ne da cu virgula. De la Laura am invatat ca prietenia in business exista, dar ca ea trebuie data la o parte atunci cand „avem treaba”!

Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?

Pot spune doar ca ma înconjuram de tot felul de reviste glossy, încă din școala generala, iar dacă nu ajungeam eu sa mi le cumpăr, mama, tata sau bunica aveau mereu o lista cu câteva titluri pe care le colecționam și aveau grija sa facă o oprire la chioșcul cu ziare înainte sa ajunga acasă. Acum, continui sa ma înconjor de ele.

Cum a fost drumul catre succes?

Nu a existat nici drum și nici succesul ca o destinație.  Iar dacă am reușit sa fac ceva de care sunt mandra, pana acum, este ca am făcut totul cu pasiune, implicare și fără compromisuri.

Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?

Greșeli facem cu toții,  acceptate sau nu, iar acestea ne construiesc zi de zi."Cine nu muncește,  nu greșește!" Spune o vorba din popor.
Tinuta poate reprezenta o carte de vizita? 

Eu sunt adepta unui stil sport/casual.
Ma reprezinta și ma simt confortabil. Sunt zile în care merg în teniși și cu blugi rupți, la birou, oricât mi-aș dori sa ies din casa în stiletto. Se întâmplă să am și întâlniri, iar apariția mea sa fie una lejera, aparent neglijenta. Asa ca, depinde de ochii care te privesc. Iar ținută nu cred ca poate spune chiar totul
despre tine. Nota de mister exista.

Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?

Nu este niciodată greu sa îți expui părerile,  viziunea și sa urmărești misiunea unui business. 

2 carti care te-au motivat in viata

Recente și citite atunci când am simțit ca am nevoie de ele: Forța Gândirii Pozitive a lui Norman Vincent Peale și Cum sa spui NU a lui Marie Haddou 

Familia si cariera? Cum le impaci?

Îmi impun sa ajung acasă devreme, măcar o zi pe săptămână și sa gătesc pentru soțul meu. Îmi place sa fac piața,  însă nu ajung niciodată sa fac asta. Ar fi o adevărată sărbătoare, cum pentru alte femei nu ar fi poate un motiv de bucurie.  Da, îmi place sa merg la piață, printre tarabe și apoi sa gătesc. Se întâmplă din ce în ce
mai rar, dar împăcarea exista! :)

Te-ai gandit sa pleci din Romania?

Da, chiar zilele acestea plănuim o vacanta. :)

Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la inceput de cariera?

Fără compromisuri și cu multa energie pozitiva, pe drumul pe care îl visează.  Doar din pasiune! Doar cu pasiune!

Care este calitatea fara de care nu poti reusi ca om de marketing/comunicare?

Creativitatea, simțul umorului si cat mai open minded!

Cum este sa lucrezi in industria modei?

Frumos, cu frumos, despre frumos, pentru frumos! :)

Ce te fascineaza cel mai mult in meseria ta?

Flexibilitatea a tot ceea ce fac. Pentru ca am terminat un profil de
finante-contabilitate, în liceu și pentru ca nu as fi putut sa fiu un contabil bun.
"Rămâne intre noi": urăsc cifrele și matematica, iar materiile exacte erau personajele rele din visele adolescentei mele.

Proiectele tale de suflet!

Promovez tradiția și traiul autentic ori de cate ori am ocazia. Pagina de Facebook LINia13 s-a născut din aceasta dorința. Port și povestesc despre bluzele, iile lucrate manual în zona în care m-am născut și am crescut. Bunica mea le coase și le-a cusut mereu, iar eu vreau ca aceasta îndeletnicire sa nu moara. Lucru făcut cu
migala, cu acul, fără mașini de cusut sau mașinării industriale. Trebuie sa purtăm și sa povestim peste tot în Lume despre aceste minunății și migala lucrului bine făcut,  cu poveste. Asta am început eu sa fac și sper sa povestim despre LINia13, la
un alt nivel, în curând. 
Conchid: Tot ceea ce faceți, faceti cu pasiune sau... deloc!

Laura Nicolau, Director de Marketing Meli Melo Paris.

FB_IMG_1457983930444 FB_IMG_1457983732281

 

Interviuri

Femei de succes. Puterea Exemplului-Marina Cocos

Un comentariu

Buna dragilor,

Din lipsa de timp am stopat aceste interviuri, dar vreau neapart sa le reiau pentru ca, dupa cum stiti, eu cred foarte tare in puterea exemplului. Si pentru ca imi plac foarte mult povestile de viata. Pentru acest interviu, am hotarat sa ma uit in curtea mea ca sa zic asa, sa ma uit la oamenii dragi mie si sa selectez povestea. De multe ori cautam modele la televizor, in ziare, oriunde altundeva, dar nu vedem oamenii de langa noi.

Poate voi fi catalogata subiectiva, dat fiind faptul ca Marina imi este foarte buna prietena, dar credeti-ma, merita sa-i cititi povestea. As vrea sa adaug in ceea ce o priveste pe Marina, profesional vorbind, ca exercita una dintre cele mai grele meserii din lume. Este antreprenor…are o firma de servicii funerare! Da, ati citi bine. Ne scuturam cand auzim asta, dar foarte putini inteleg ca este o meserie fara de care societatea nu ar functiona. Sa fii femeie si sa ai taria de a face asta, sa ai intotdeauna un cuvant cald pentru un om aflat in cel mai greu moment al vietii sale, pierderea cuiva drag, sa ai noduri in gat cand te intalnesti cu povesti tulburatoare…si totusi sa ai puterea sa zambesti in fiecare zi…cred ca asta inseamna sa fii altfel de femeie. In ceea ce priveste business-ul ei, pot sa va spun doar o singura farza pe care am auzit-o de la Marina de cand suntem prietene: „Serviciile funerare nu sunt vinovate pentru că moartea este o certitudine și face parte din viața noastră. Nu  putem readuce persoana dragă trecută
în neființă nimanui , însă ii putem îndruma pașii  în organizarea unui eveniment modest și elegant, demn pentru un ultim omagiu.”

Cred ca asta si ceea ce o sa cititi mai jos, face din Marina Cocos un personaj care de multe ori lasa in urma  semne de intrebare, ridicari din sprancene si intr-un final, cand o cunosti, zambete usurate!

1. Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?


In primul rand da-mi voie sa iti salut cititorii!
Visul meu de copila: sa devin Mama si sa stii ca pana prin clasa a VIII a m-am jucat cu papusile! Cand s-a intamplat minunea aveam alte planuri, alte proiecte..., dar asta nu m-a impiedicat sa imi asum statulul de mama singura pentru ca tatal biologic al fiicei mele nu a dorit sa fie prin preajma. Nu a fost insa o decizie deloc grea, mi-am spus, da, voi fi Mama,  punct. A fost greu pentru ca am atras multe prejudecati si etichete dar a fost una dintre cele mai bune decizii din viata mea. Acest vis implinit m-a ajutat sa devin ceea ce sunt astazi,un om intelept si implinit.
 2. Cum a fost drumul catre success?
Ei bine, fost plin de esecuri, frustrari, dezamagiri s.a.m.d.
Cu toate astea, au fost  lectii de viata din care am invatat, pentru ca, da, sa dezvolti, sa creezi, sa lucrezi cu oamenii este foarte greu. Mi-au trebuit ani multi de munca, multa munca interioara, studiu...pentru a intelege ca succesul vine in momentul in care intelegi  ca el inseamna  responsabilitate,asumare, constientizare, rabdare si respect. Respect fata de tine si fata de cei din jur. Acum, privind in urma, a fost minunat, m-a calit, iar astazi
incep ziua bucurandu-ma de lucrurile simple, cu cea mai buna cafea, facuta de sotul meu, eu nu stiu sa fac, jonglez toata ziua prin programari, intanliri, client, probleme... cu zambetul pe buze si cu gandul la paharul de sampanie care ma asteapta acasa, un moft al meu care a venit la pachet cu succesul.
3. Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?


 Draga mea, am facut atat de multe greseli incat mi-ar trebui cateva ore bune sa le enumar, dar as puncta faptul ca am pierdut prea mult timp ascultand si lasandu-ma influentata de nebuloasele si rautatile celor din jur, iar acest aspect mi-a umbrit increderea si mi-a stopat evolutia.
Momentul in care m-am detasat, am descoperit reteta succesului:
Incredere,Atitudine si Curaj!
4. Tinuta poate reprezenta o carte de vizita? 
Categoric.

 5. Este greu ca femeie sa te impui intr-un business? 


Cred ca este greu sa lucrezi cu oamenii, in general, indiferent daca
esti femeie sau barbat. Nu mi-a placut niciodata sa ma impun, nu stiu sa fiu sefa, imi place sa ma numesc lider, iar un lider bun stie ca un general castiga doar daca are o armata puternica care il respecta. Pentru mine comunicarea si respectul la locul de munca sunt primordiale, motiv pentru care am o echipa minunata de care sunt foarte mandra. Mi-au trebuit vreo doi ani plini cu rabdare, toleranta si nervi intinsi la maxim pentru a cladi aceasta relatie bazata pe incredere si prietenie.
6. Familia si carierea? Cum le impaci?

La inceput a fost foarte greu, il am ca partener pe sotul
meu...caractere, pareri, strategii, mentalitati diferite...insa timpul ne-a fost de mare ajutor, am invatat sa ne respectam, sa ne toleram, sa comunicam si impreuna sa gasim si sa luam cele mai bune decizii. Acasa, imi place sa cred ca sunt Sefa:)). Impreuna am decis ca tot ce tine de organizarea si bunul mers al gospodariei apartine in totalitate femeii.
 Andreea, fiica noastra este completarea implinirii noastre, datorita ei ramanem mereu copii, avem activitati, momente, multe zambete si cel mai important, nu uitam niciodata sa punctam sisa sarbatorim toate evenimentele importante: primul sarut, cererea in casatorie, cununia civila, nunta, zile de nastere! Toate le sarbatorim diferit in fiecare an, de exemplu, anul trecut le-am sarbatorit prin activitati creative-handmade si a fost o placere sa lucram in echipa! Anul acesta vom sarbatori prin mici excursii care ne ajuta sa fim impreuna si in acelasi timp sa dezvoltam si cultura generala a copilei. Este foarte adevarat ca tot "timpul" ne este uneori dusman si nu reusim sa petrecem atat de multe momente pe cat ne-am dori, dar suficiente cat sa ne alimentam sufletul cu clipe pline de iubire si nebunii. Familia si cariera la noi au reusit sa faca
echipa buna.
7. Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?
Incredere, Atitudine si Curaj!
8. Pasiunile conteaza? Care este pasiunea ta?

Pasiuni am multe, iubesc tot ce este frumos, design, moda, arta...dar
cea de suflet, cea care ma face sa simt liniste, sa simt o placere
pe care nu o pot explica-este pasiunea mea pentru Flori! In ultima vreme am cochetat cu ideea de a transforma acesta pasiune intr-un bussines, iar aici as vrea sa multumesc prietenilor si familiei pentru sansa oferita in organizarea unor evenimente importante, mi-au dat incredere, tot ce aveam nevoie! Iar rezultatul final a fost de fiecare data spectaculos. Intentionez sa ma extind in ceea ce priveste organizarea de evenimente. In acest moment imi caut un spatiu pentru o "casa a florilor"! Imi doresc sa aduc plus valoare organizarii si unuor altfel de  evenimente... oferind o organizare exemplara, o loctie de de vis pentru a spune un "da" perfect, sau pentru petrecerile date in cinstea  micutilor crestinati, pentru conturarea unor momente minunate unde florile mele sa se simta fericite ca ofera pata de culoare care ii trebuie evenimentului respectiv! Imi place sa cunosc, sa simt, sa examinez, sa comunic...in acest fel imi dau seama ce anume isi doresc clientii mei  si conturez povestea lor cu ajutorul florilor, iar tu stii foarte bine acest lucru!
Vitejie pe Tocuri si-a primit povestea cu multa emotie cu nuante calde si pline de frumos! ;)
Anul acesta pasiunea mea a primit un nume: Marina Cocos&Flowers
Iti multumesc!
Te imbratisez si abia astept urmatoarea pauza in care acel cappuccino ne face sa invatam impreuna sa dam o sansa pasiunilor noastre si nu in ultimul rand, o sansa prieteniei, un cuvant simplu care valoareaza o avere!

IMG-20160208-WA0020

 
Interviuri

Femei de succes, puterea exemplului- Designer Christina Andrei

1014291_4885226817725_1677799890_n

Helllloooo,

Chiar daca in momentul in care va scriu miroase nebuneste a mare, muzica urla in boxe si pentru ca Adi si Agnes isi fac somnul de frumusete, sunt singura la bar si cred ca par „eligibila pentru agatat” (ma intreaba oamenii daca sunt DJ :))))))  ) pastram traditia cu interviul saptamanal din categoria ” Femei de succes-Puterea exemplului”. A venit randul Christinei Andrei, designerul care a reusit sa-mi creeze rochia de nunta care sa-mi reflecte uluitor personalitatea.

Va invit sa va bucurati de randurile de mai jos:

Care era visul tau cand erai mica?

Visul meu a devenit realitate 🙂 Din clasa a IV-a  imi doream sa am propriul business si sa devin designer.

Cum a fost drumul catre success?

Greu cu multe sacrificii, dar satisfactiile sunt pe masura 🙂

Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?

Am avut incredere in oameni, dar inca Nu mi am pierdut-o!

Tinuta- carte de vizita?

DA

2 carti care te-au motivat in viata

Cartea de suflet. Shogun si prima carte pe care am citit o cd eram o mica copil ,,printesa din saga”

Te-ai gandit sa plecati din Romania?

Da, sper cat de curand…

Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Perseverenta

Calitatea ta, fara de care n-ai fi reusit?

Zambetul

Ce te inspira?

Oamenii

Ce este pentru tine moda? cum ai defini-o?

Lasa-ti hainele  sa vorbeasca despre tine.

Crezi in ideea de „muza” atunci cand creezi? ? da, dar nu pot spune cine este muza mea 😀

3 piese care nu trebuie sa lipseasca din garderoba unei femei

Imaginatia. Avem nevoie doar de imaginatie, din nimic poti face multe.

Ce greseala de stil urasti cel mai tare si este cel mai des intalnita pe strada?

Nu-mi place foarte multa piele lasata la vedere.

Care e profilul femeii care te astepti sa poarte creatiile Christina Andrei?

Femeia puternica si cu atitudine

Designerul preferat? De ce?

> Galliano

Interviuri, Uncategorized

De la meseria de bancher pana la cea de artist floral e doar o aruncatura de „dorinta de a face ceea ce-ti place cu adevarat”!

Va invit sa cititi un interviu cu buna mea prietena, Laura, iubitoare de frumos.

Acest  interviu il dedic celor care simt ca desi profesional sunt sus, pe scara sociala corespund standarelor impuse de ei la un moment dat, sau de  altii,  nu fac ceea ce le place cu adevarat. Ei bine, Laura ne demonstreaza ca poti da reset la un moment dat, si sa iasa bine 🙂 A simtit ca vrea sa se dedice pasiunii sale pentru flori, la un nivel nu foarte cunoscut in Romania si a imbratisat meseria de „artist floral”, prin Chic Fleuriste 🙂

1.        Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?

Cand eram foarte mica, visam sa fiu cantareata. Ma visam intotdeauna pe scena ?
Cand am mai crescut si am intrat la scoala visam sa devin bancher, desi la vremea aceea sistemul bancar in Romania era foarte slab dezvoltat. Totusi, ma interesau banii, carnetele de economii si tot ceea ce tinea de banca. Mi se parea un domeniu fantastic si mai tarziu am aflat ca, chiar asa era!

2.        Cum a fost drumul catre success?

A fost greu, dar si plin de satisfactii profesionale.
Mi-am urmat visul si am devenit bancher. Am urmat cursurile ASE Bucuresti, Facultatea de Finante Banci. Dupa 4 ani de invatat, am terminat facultatea si am reusit sa intru in banca. La inceput ca secretara, apoi prin multa munca, am avansat. Am ajuns, dupa 10 ani de munca, sa fiu director de sucursala.

3.        Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?

Nu pot sa zic ca am gresit in cariera mea de bancher. Poate doar ca m-am implicat prea mult si mi-am cam neglijat familia, dar dupa 15 ani de munca in banca, m-am trezit ☺️
Am renuntat la functia de director de banca si mi-am construit propria afacere cu flori, de la zero, totul pornind de la pasiunea pentru flori.

4.        Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?

Cu siguranta! Intotdeauna mi-a placut sa port haine bune si sa fiu aranjata!

5.        Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?

Intr-un fel, da! E greu! E inca o lume a barbatilor! Dar daca ai principii solide si le respecti, te poti descurca foarte bine!

6.        2 carti care te-au motivat in viata

Pe aripile vantului – Margaret Mitchell
Bel Ami – Guy de Maupassant

7.        Familia si cariera? Cum le impacati?

Este ca mersul pe sarma! Trebuie sa inveti sa iti tii echilibrul!

8.        V-ati gandit sa plecati din Romania?

M-am gandit de multe ori! Dar nu am facut-o!

9.        Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Sa isi urmeze visele, sa munceasca si sa aiba banii ei, sa fie independenta, vesela si neaparat sa isi faca timp si pentru ea!

399245_437658376282425_2089200843_n

Interviuri

Puterea exemplului- Femei de Succes! Roxana Magopet, Director de Marketing FAN Courier!

Buna dragilor,

Revin cu un interviu de care sunt foarte mandra. Pe Roxana am intalnit-o acum vreo 3 ani prin intermediul ultimului job. Imi amintesc perfect ca faceam new business si trimiteam mailuri in care „solicitam intalniri”. I-am trimis mail fara sa sper ca voi primi vreun raspuns (dat fiind ca in mare parte  oamenii raspundeau mailurilor de curtoazie doar dupa ce-i sunam. De cateva ori. Ei bine, am primit un raspuns, si  l-am primit rapid. Bineinteles ca Roxana avea colaborari in directiile propuse de mine, dar, cel mai important, mi-a acordat o intalnire ca sa asculte ce as putea sa-i ofer. Imi amintesc ca in momentul in care am venit de la intalnire le-am spus colegilor „am intalnit o femeie foarte misto la FAN Courier. Acum sunt mega incantata sa impartasesc cu voi ceea ce am aflat de la ea:)

Multumesc, Roxana.

1.        Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus ?
Da si nu 🙂
Nu, pentru că nu am ajuns profesoară deși pregătindu-ma intens pentru asta am stricat usile șifonierului exersînd scrisul la tablă cu guma de sters.  A doua optiune era un job de secretară. Mi se părea fascinant să semnezi și să ștampilezi hârtii, să îndosariezi și să lucrezi la calculator. Nu sunt secretară, dar pe langa multe altele mă ocup si cu toate acestea. Deci, da 🙂

2.      Cum a fost drumul către succes ?
Este o întrebare la care aș  putea răspunde cel mai devreme peste cinci ani. Până atunci, aș putea povesti despre cum în 2005 am aplicat și obținut la FAN Courier un post de dispecer. Preluam comenzile telefonice de la clienți. Eram dispecera cu nr. 5 și deja arhitectura biroului (un corp de mobilier cu  4 posturi) avea de suferit. Astăzi, avem 22 de dispecere, fiecare cu biroul ei. Nici nu îndrăzneam să visez la așa ceva acum 10 ani. După o lună de muncă la dispecerat, am trecut pe un post la Vânzari, apoi după încă patru luni, m-am mutat în Departamentul de Marketing. Astăzi, pot spune cu siguranță, că prefer să negociez cu furnizorii mai mult decat cu clienții. Cred ca mi se potrivește mai bine partea aceasta a mesei de discuții.
În Ianuarie 2009, mi s-a oferit șansa să conduc Departamentul Marketing. Restul e….poveste.

3.        Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat  pentru a nu o repeta si ceilalti?
Am ales să tac atunci cand vocea mea interioară „urla” 🙂 De multe ori mi-a lipsit curajul să spun ceea ce gândesc, iar ulterior s-a confirmat ca nu făceam rău dacă aș fi îndrăznit să deschid gura și să spun ceea ce credeam sau să argumentez o propunere.

4.      Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?

Hmmm ….. Aici e o întreagă dezbatere pe care am avut-o si cu seful meu  adesea. Datorită specificului jobului, ținuta noastra standard este business. Dar eu, ca om de marketing, cum sa rezist intr-un costum deux-piece negru si sobru ?! Incerc sa gasesc combinatii creative care sa nu ma incorseteze dar care sa respecte si regula. Si nu, un accesoriu funky nu e suficient pt mine 🙂

5.      Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?

Nu este greu decât dacă crezi asta sau dacă ai neșansa să lucrezi într-un mediu ostil. O femeie deșteaptă si puternica va ști să transforme eventualele piedici în avantaje și să le valorifice în favoarea business-ului pentru care lucrează.

6.      2 carti care v-au motivat in viata

Nu mă voi referi la 2 carti din sfera profesionala pentru ca nu ele mi-au marcat viața de până acum, voi enumera două cărți de suflet.
Prima este „Wuthering Heights”. Am citit-o de 15 ori. Legatura dintre Heathcliff și Catherine mi se pare pe cât de fictivă, pe atât de posibila. Cred cu tărie ca „what is meant to be, will be no matter what”.  Ecranizarea din 1939 cu Laurence Olivier și Merle Oberon în rolurile principale mi se pare perfectă.  E filmul ideal pentru o seară „cu fetele”.
Cea de-a doua carte este „Mama și copilul”. Pentru mine a fost ca o biblie a viitoarei mame, mi-a dat curaj să iau în piept provocările reale pe care le presupune acest job fulltime.

7.      Familia si cariera? Cum le impacati?

Am noroc de colegi și șefi care înainte de toate sunt oameni, cu O mare. Niciodata nu am avut piedici sau reproșuri atunci când am avut o problema persoanlă de rezolvat urgent. Este la fel de adevărat că niciodată nu am mimat problemele. Și pentru asta, vă mulțumesc Nadir, domnii Adrian și Ninu și domnul Felix. Pe de altă parte, recunosc că citesc și raspund la mailuri si seara târziu, uneori chiar și în weekend. Sunt conectată 24 de ore, șapte zile pe săptămână, inclusiv în concediu, pentru că îmi pasă și îmi place FANtastic de mult ceea ce fac.

8.      V-ati gandit sa plecati din Romania?

Nu numai că m-am gândit,  am avut și posibilitatea reală. Dar datorită unui concurs de împrejurări (a se citi corect încapățânare personala) sunt  aici. Și îmi e foarte bine.

9.      Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Să muncească, să muncească, să muncească. Și să își asculte instinctul. Acesta, instinctul, adică, îi va spune dacă este pe directia corecta sau gresita, îi va spune când e cazul să dea bice sau să mizeze totul pe o carte.

10.       Care este e calitatea fara de care nu poti reusi ca om de  marketing/comunicare?

Aș paria pe creativitate.

187108_articol

Interviuri

INTERVIU CORINA NEAGU- Femei de succes. Puterea exemplului!

Ma bucur sa va scriu din nou! Incepand de astazi, inauguram pe blog, rubrica: Femei de succes, puterea exemplului! Astfel ca in fiecare sapatamana veti regasi in „interviurile Loredanei”, femei care au reusit in viata prin propriile puteri. Si au reusit bine, daca imi este permisa exprimarea. Intr-o societate in care multe dintre tinere se viseaza asistente tv sau fata de la pagina 5, trebuie sa oferim o incurajare tinerelor care viseaza la cariere de succes, dar se simt deznadajduite 🙂

Sunt onorata sa incep seria interviurilor mele cu distinsa doamna, Corina Neagu HR Consultant la BPM Wave International şi Managing Partner la 4Tree.

Iata interviul!

1.        Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ti-ai propus?

Aveam multe vise, dar unul singur mi-l amintesc cu certitudine – imi doream sa fiu sefa. Lucru care s-a intamplat. In general tot ce mi-am propus de-a lungul vietii s-a intamplat. Sunt genul de om care nu se plafoneaza, sunt mereu in cautari de mai bun, mai provocator, imi place sa aduc valoare adaugata oriunde ma duc. Nu-mi place rutina, nu astept sa mi se dea de lucru, nu ma plictisesc niciodata. Mai visam sa fiu criminalist, dar nu mi-am propus asta. De aceea nici nu am ajuns, dar am urmat Facultatea de Drept si mi-am dat licenta in Drept Penal si Criminalistica. Deci am fost pe aproape. 🙂

2.        Cum a fost drumul catre succes?

Poate din papucii tai se vede ca am succes. Nu ma consider o femeie de succes de genul celor cu multe zerouri in banca. De fapt cred ca asta e perceptia tuturor – cu cat ai mai multi bani, cu atat esti mai sus in ierarhie. Pentru mine succesul inseamna sa fac cu drag ceea ce fac, sa las ceva in urma mea, sa am o familie frumoasa cu care sa-mi petrec cat mai mult timp. Evident ca banii sunt importanti, dar nu sunt scopul in sine. Iar drumul meu este cum mi-l fac. Nimeni nu a spus vreodata a va fi usor. Imi asum toti pasii, toate deciziile, suport consecintele tuturor actiunilor. Consider ca inca mai am multe etape de ars pana sa ajung in Forbes – nu acolo ajung toti oamenii de succes??? Glumesc. Uite, faptul ca tu mi-ai acordat sansa primului interviu este o etapa importanta, inseamna ca te-am inspirat. Iar asta pentru mine inseamna enorm pentru ca stiu ca am facut ceva bine. Si-mi da motivatia pentru a face si mai bine de acum incolo.

3.        Ce greseala ai facut in cariera si ar fi bine de mentionat pentru a nu o repeta si ceilalti?

Dificila intrebare, mai ales pentru ca nu le consider neaparat greseli, ci mai degraba lectii. Sa zicem ca am avut prea multa incredere in unii oameni? Iar dupa atatia ani de lucru cu oamenii pot spune ca ideal ar fi sa ne setam obiective realiste ca sa nu fim dezamagiti cand lucrurile nu se intampla cum ne dorim sau ne asteptam.

4.        Tinuta poate reprezenta o carte de vizita?

Cu siguranta o tinuta inteligent aleasa completeaza imaginea pe care vrei sa o ai sau pe care ti-ai creat-o deja. E mult de discutat aici – tinuta depinde de momentul zilei, de tipul de eveniment la care participi, de jobul pe care-l ai etc.

5.        Este greu ca femeie sa te impui intr-un business?

Probabil te gandesti ca e mai greu decat pentru barbati. Hai sa spunem ca depinde de business-ul respectiv. Si de cat de mult conteaza parerea unei femei in acel context. Si eu am dat din coate, si eu a trebuit sa demonstrez, dar am reusit doar prin inteligenta, argumente, detalii, consecventa, prezenta, invatare continua, adaptare, nu prin alte mijloace. Daca te ajuta putin si fizicul, e si mai bine.

6.        2 carti care v-au motivat in viata

„Drive”, a lui Daniel Pink si „Agonie si Extaz” a lui Irving Stone.

7.        Familia si cariera? Cum le impacati?

Cu mare grija, intelegere, timp de calitate, iubire si interes vadit pentru ca relatia sa functioneze. Efortul nu vine doar din partea mea, ci din partea tuturor membrilor familiei, iar responsabilitatile sunt impartite. Nu poti trage singur la caruta, ca nu iese. Sau iese prost. Dar sunt exemplu viu ca ambele pot functiona foarte bine impreuna.
8.        V-ati gandit sa plecati din Romania?
Nu exclud aceasta posibilitate. Daca familiei mele i-ar fi mai bine in alta tara, probabil ca m-as gandi serios la asta. Deocamdata nu am terminat ce am inceput aici.

9.        Care este sfatul pe care l-ati da unei tinere la inceput de cariera?

Ultima intrebare este, de obicei, si cea mai dificila. Sfat e mult spus, dar i-as recomanda sa aiba mai multa rabdare, sa investeasca cat mai mult in ea ca om, sa se documenteze inainte de a lua o decizie importanta, sa fie mai implicata si mai responsabila, sa faca lucrurile cu seriozitate de la inceput pana la sfarsit, sa nu se astepte sa primeasca nimic pe gratis, sa fie constienta ca daca-si doreste cu adevarat ceva e nevoie sa munceasca pentru a reusi. Stiu ca sunt mereu alternative si cai mai usoare pentru tinerele care-si doresc rapid o ascensiune. Depinde de fiecare ce alege, ce compromisuri isi asuma. Eu nu stiu decat calea muncii cinstite, care mereu e cea mai grea, dar si cu cele mai mari satisfactii. Si as mai recomanda incredere maxima in fortele proprii si sa nu renunte niciodata la ceea ce-si doresc cu adevarat.

Multumesc, Corina Neagu!

Despre Corina Neagu gasiti mult mai multe aici: http://www.corinaneagu.ro/despre-mine/

Inspirati-va, totul va fi perfect!

Lori

view.php