Astăzi la sală, Adina m-a întrebat dacă i-am adus chec. Una dintre fetele cu care merg la antrenament, o tipă foarte dulce de altfel, a făcut ochii mari și m-a întrebat: Wow ! Tu faci chec? Adică nu pari genul care să stea în bucătărie. Știu asta, sigur că nu par! A nu se înțelege că m-a deranjat remarca, nicidecum, doar că mă gândeam la cât de înșelătoare sunt aparențele,în general.
Eu, precum multe dintre voi, nu par genul să fac multe, nu par genul să gătesc nebunește, aproape în fiecare zi, să calc, să fac șmotru, să mă las impresionată de multe lucruri pe care le văd, să plâng la filme, să oftez pe anumite melodii, să iubesc nebunește, să cad din când în când de pe tocuri, să plec cu părul nearanjat, să am o unghie ruptă, să visez, să râd ca nebuna, să oftez din nou, dar să merg mai departe. Indiferent ce ar fi.
Știu, din nou, e un clișeu, dar ar fi așa bine ca din când în când să încercăm să vedem dincolo de o imagine construită. Și eu mă declar vinovată de etichetare. Etichetarea oamenilor. Mă lupt cu treaba asta deși uneori e mai puternică decât mine, dar pentru că știu că nu e sănătos, știu că o să-mi și iasă la un moment dat.
Week-end frumos, dragelor!
L
„să cad din când în când după tocuri”. Sunt sigura ca iti vei gasi greseala. Nu imi place sa vanez greseli gramaticale, dar e spre binele blogului tau.
De pe, asa e?
Mulțumesc, apreciez.
E super acum. Mult succes in continuare! E o placere sa te urmaresc. Ploiestii par mai vii prin blogul tau :).