Arhive lunare: iulie 2016

Lifestyle, Uncategorized

Briză cu bine.

Am ajuns la mare! În sfârşit! Am despachetat, mi-am aşezat hainele frumos, parcă totuşi am luat cam multe…mi-am pus frumos cărţile pe noptieră şi declar deschisă starea de relaxare! E un fenomen straniu, deşi parcă niciodată n-am aşteptat aşa, concediul, anul ăsta nu simt nevoia să mă rup de tot, cum simţeam altă dată. Vreau doar să petrec tot timpul cu Super Agnes, Chelba, familia si prieteni dragi, să beau cappuccino fără limită, să citesc, să dansez şi poate să mă bronzez puţin!

Coelho spunea la un moment dat că atunci când îti doreşti ceva cu adevărat, tot Universul contemplează la implinirea acelui lucru! Ei bine, eu am avut surpiza ca apartamentul în care locuim să arate exact aşa cum îmi place mie! Să fie amenajat foarte asemănător cu ce am eu acasă, unde mă simt cel mai bine! Totul e zen în jurul meu şi miroase a…lavandă!

Vă îmbrăţişez, de la malul mării!

L

 

Lifestyle, Uncategorized

Blonda şi ingineru’ (episodul 1)

2 comentarii

Azi v-am promis că va povestesc despre mine si Chelba. Da, Chelba e soţul meu, aşa  îl alint eu, pe numele de familie.

Totul a început cu un Add. Pe facebook, evident. Era noiembrie, eram stresată că nu reuşeam să fac vânzări la Avocatnet.ro (Mira sper că citeşti asta!!!).

11 noiembrie şi o conversaţie care începea în căsuţa de la messenger.

El: Bună! Ce faci?

Eu: Ne cunoaştem?

El: Nu, dar aş vrea, dak te interesează.

Eu (ţâfnoasă): în lista mea nu se vorbeşte cu k în loc de ca.

Buuun, nu s-a mai vorbit cu k, dar am vorbit zi de zi, seară de seară din 11 noiembrie până în 11 decembrie. Mă fascinau multe la el, de la ochi până la statut: un inginer la Dublin, la MBA. Mi-am zis, pfoai, dădui lovitura:)))

În doua săptămâni de chat, ne făcusem deja planuri de Craciun şi Revelion. Chiar dacă nu ne văzusem vreodată, live.

Toată lumea ştia deja de iubitul meu virtual Chelba. Vine ziua în care trebuia  să vină acasă. Emoţii, ce port,  hai să-i fac omului și de mâncare că s-o fi săturat de KFC. Eram genul care timp de 2-3 ani a avut doar apă, salată si pepene, în frigider. Nici aragaz nu aveam, doar o plită pentru cafea. Ce ziceti voi că m-am apucat de făcut supă şi sarmale în garsoniera mea, pe plită.

Vine ziua cea mare. La 17.00 trebuia să fiu la aeroport. Fix când aveam şedinţa de final de an, la job. O coincidenţă care era să mă lase fără job, pentru că am cam fugit de la sedinţă.

Mă trezesc buimacă în aeroport, în faţa…unui strain. N-avea nimic de a face cu Chelba al meu dupa net. Era transformat. Sărbătorise plecarea de la Dublin, cu colegii, fără să doarmă vreun pic. Ochii lui albaştri de care eram fascinată erau cufundaţi într-o roşeală tulbure. Geaca neagra, TOMMY H. (aveam un dar să observ brandurile :))) ) parcă plângea pe umerii lui)

Un singur lucru aveam în minte: Ce fac eu acum, cu el? Unde-l duc?

Până la urmă l-am dus acasă, aşa cum plănuisem. Mi-a comunicat că şi-a anunţat familia să nu vină dupa el, că mai are treabă în Bucureşti. Locuiam într-un bloc de 4 etaje. N-am să uit vreodată imaginea lui târând de toate valizele pe care şi le urca încrezător, la mine.

Omul a început să despacheteze, să-şi întindă cosmeticele în baie, asta în timp ce-şi revendica supa şi sarmalele.  Telefonul meu suna non stop: cum e Chelba?? Răspunsul meu. E groasă treaba, n-are legătură cu ce-mi imaginasem eu şi e puţin umflat la faţă.

Trece prima zi, omul meu doarme ca un prunc şi de-a doua zi de dimineaţă începe să-şi revina. Pfuiii, parcă nu mai regretam că nu l-am trimis acasă. Ne-am urmat planul, am mers în ajun de Crăciun să-l duc acasă, nu stiu cum, dar  am aterizat în acel moment din faţa blocului, sus, să-i cunosc familia.

După 2 zile, omul meu venea la Breaza, să mă ia, că na, aveam sejur la Sighişoara. De 3 zile. Nu vă spun cum arăta Chelba al meu dupa 2 zile de odihna, cert e că avea ochii de un albastru limpede, cum nu mai văzusem vreodată. Imagine: el dându-se jos din maşina, frezat, parfumat, cu un buchet imens de flori, deschizându-mi portiera. Ce să mai, lucrurile erau spre bine. Sejurul a fost foarte frumos cu excepţia faptului ca m-a imbolnăvit cu clătite cu…carne tocată. Cred ca i-am părut extrem de  delicată, de a ales umplutura asta… :))

Ce s-a întâmplat dupa…a fost …Bine. Împreună am reuşit să realizăm o sumedenie de lucruri, pe care nu reușisem să le bifăm separat, până atunci 🙂

Morala: ineditul există în dragoste, în general contrastele se atrag chiar dacă apoi „te dai unul după celălalt”. Şi, nu, nu e nevoie de relaţii de ani ca să-ti faci o familie, când e să fie, e, punct. Ştiţi ce repede se așază lucrurile?:)

Cât ai zice Ploiești.

Cu drag,

L

 

Lifestyle

povestea de la miezul nopţii

  1. Era vreo 11 noaptea, eram foarte obosită după o zi foarte aglomerată,Adi dormea, iar Agnes d’abia adormise. Tefonul mă anunţă că am primit un mesaj pe whatup. Era prietena mea,M. Voia să-mi povestească ceva. Îmi dau seama dintr-o dată ca mi s-a uscat gâtul de sete. Merg în bucătărie, nici lacrimă de apă. Ca de fiecare dată când ştiu ca nu am ceva în casă, simt o nevoie de apă, aproape nevrotică. Fug repede la magazinul din colţ, ce să vezi, închisese de câteva minute. Îmi propun să urc şi să iau cheia de la maşina ca să merg la Rompetrol. Pfoaa! Realizez că maşina e în service. Mă intorc acasă, hotărâtă să mă culc şi să uit de sete. Îi răspund lui M, „lasă-ma că nu mă pot concentra pe nimic din ce spui, mor de sete”

  2. Îi explic rapid păţania cu apa, la care e îmi zice: îti aduce fata apă! Văd eu cum negociez cu C. Să mă aducă. Am zis că glumeşte. In mai puţin de 20 minute, primesc mesaj: coboară!
  3. Ies din casă râzând, văd maşina în zare, semnalizează,merg la geam. O văd pe M ciufulită, în pijamale, iar pe soţul ei la volan. În halat.
  4. Mi-a rânjit sufletul de bucurie. Mi-am dat seama că prietenia nu se machiază, nu se fardează,nu ţine cont de ore, zi sau planuri, ea daca există, există şi atât 🙂
  5. M-am dus în casă victorioasă, ţinând strâns cele 3 bidoane de apă. Mă simţeam ca un copil la care tocmaia venit Moş Crăciun.

Cu drag,

LIMG-20160713-WA0003

 

  1. Citește în continuare povestea de la miezul nopţii →

Interviuri, Uncategorized

Femei de succes, puterea exemplului. Mihaela Stanciu- Director General, Mika Travel, Oniro Brand.

Un comentariu

Mi-a fost tare dor de aceste interviuri pentru simplu motiv că ele ne aduc în față povești de viată, scurte, dar cuprinzatoare, ne demonstrează că există multe  femei de succes, despre care e bine să știm și care reprezintă modele pentru tinerele domnișoare, aflate la început de drum!

Sunt onorată să reiau seria interviurilor de la  secțiunea Femei de succes, puterea exemplului, cu  Mihaela Stanciu, Director General, Mika Travel, Oniro Brand.
1. Care era visul tau cand erai mica? Ai devenit ceea ce ți-ai propus?
Visul meu, a fost dintotdeauna să devin „doctoriță” sau „avocată” :).
Azi, am ajuns să fiu o „doctoriță de vacanțe”, mai bine zis, știu foarte bine să recomand clienților, vacanța exactă, adică una care cu siguranță îi  va face fericiți.
Oricum, referitor la visul meu, soțul meu este doctor,  astfel încât pot spune că prin  el, s-a împlinit puțin și visul meu :)!
În urma specializărilor și a experienței vaste în domeniul turismului, pot să spun cu mândrie, că am devenit ceea ce mi-am propus, un Manager în turism, care identifică și satisfice nevoile clienților, imediat și cu exactitate.

2. Cum a fost drumul către succes?
Drumul meu către succes, s-a bucurat de ore bune de muncă,am lucrat în toate departamentele din domeniul turismului, trecând prin experiențe plăcute sau mai puțin plăcute, dar din care am cules tot ce a fost mai bun și util, pentru pasiunea mea, mult iubitul  TURISM.

3. Ce greseală ai făcut în carieră și ar fi bine de menționat pentru a nu o repeta și ceilalti?
Încrederea în oameni, este importantă în acest business și cu siguranță ea trebuie să existe….. însă nu 100%, indiferent care ar fi ei 🙂 !

4. Ținuta poate reprezenta o carte de vizită?
Mai ales în domeniul nostru de activitate, ținuta este practic prima impresie a ta (ca om), față de client.
De ea, este  dependent și de succesul tău, de consultant în vacanțe.

5. Este greu ca femeie să te impui într-un business?
Nu, nu este deloc greu. Din punctul meu de vedere este o provocare și merită să o ai, atâta timp cât ești bine pregătit/ă în acest domeniu.

6. 2 carti care te-au motivat în viață
Pe aripile vântului- de Margaret Mitchell
Viața după viață- Kate Atkinson

7. Familia și cariera? Cum le împaci?
Le-am împăcat cu succes, pentru că și eu la rândul meu, am văzut acest lucru la parinții mei.
Practic, am crescut ÎN & CU acest domeniu minunat (turism).
Familia mea, de la cel mai mic, până la cel mai mare,  este implicată în această activitate și totodată, mă și susține.

8. Cum te-a transformat noul „job” de mamă?
Experiența de a fi mamă este pentru mine, unică.
Pot spune că primul copil m-a făcut să înteleg de fapt, pentru ce trăim pe acest pământ, însă când a venit și cel de-al   doilea copil, absolut totul s-a transformat într-o “poveste” magică. Bucuria de a avea 2 copii, a fost o binecuvântare pentru noi, ca familie! Eu și soțul meu suntem cu adevărat împliniți !

9. Te-ai gandit vreodată să pleci din România?
DA, am avut câteva propuneri interesante, însă am considerat că România este locul care îmi creează siguranță, din mai multe puncte de vedere.
Prefer să călatoresc oriunde doresc și să revin apoi, în țară .

10. De ce Turisim?
Pentru că de mică am crescut în această activitate, a fost visul părinților mei, care de 26 de ani l-au dezvoltat într-o afacere de succes.
Eu mai departe le-am urmat visul, am studiat și m-am format profesional, cât am putut de mult, pentru a face acest lucru cu calitate și pricepere.

11. Care este sfatul pe care l-ai da unei tinere la început  de carieră?
Atât în calitate de proprietar al unei afaceri în turism, dar și în calitate de profesor la catedra de turism a unui colegiu de prestigiu din Ploiești, consider că cel mai important pentru un tânăr/ă, este să înceapă de jos, să facă cât mai multă practică, încă de pe băncile școlii, chiar și în vacanțe, pentru a acumula cât mai multe informații și deprinderi, pentru ca la angajare să îi fie mult mai ușor (din toate punctele de vedere)

12. Care este  calitatea făra de care nu poți reuși ca om de turism?
Pasiunea pentru turism, este startul, ….  însă aș continua și cu alte 2 calități pe care trebuie să le ai: Seriozitatea și Implicarea.

13. Ce are Mika Travel by Oniro, în plus față de celălalte agenții de turism?
În primul rând, se bucură de o experiență în domeniul turismului de peste 26 de ani, plus că: Iubim să creăm produse turistice personalizate!

 

 

 

 

Beauty by Bluette

Fii și tu o Madonnă. Power Plate

Vă spuneam ieri într-un post că Madonna arată așa cum arată și datorită modului în care se îngrijește. De la o anumită vârstă încolo nu prea mai vorbim de genă. Când tinerețea se încheie (vai ce dur sună asta!) nu ne rămâne decât să apelăm la toate nebuniile care au apărut acum, pentru a o îmbuna  să mai rămână puțin.

Astăzi veau să vă povestesc despre un aparat care se cheama Power Plate care, se pare, ar fi preferatul divei de peste Ocean. A fost atât de încântată de el încât și-a cumpărat unul acasă, doar pentru ea.  Vestea bună e că nu trebuie să ne cumpăram și noi unul ca să-l putem folosi, deoarece  acest aparat este disponibil și la salonul Bluette.

 Tehnologia pe care o are la bază a fost utilizată în anii ’70 în cadrul antrenamentelor cosmonauţilor ruşi. Astăzi, Power Plate este considerat unul dintre cele mai bune aparate de fitness, din lume.
Acest aparat este bun și pentru doamne/domnișoare ocupate sau cărora efectiv  nu le place la sală. Pentru că…zece minute pe acest aparat echivalează cu o oră de fitness!!! Wow!
Platforma, partea cea mai importantă a aparatului, generează impulsuri mecanice care produc contracţii reflexe ale musculaturii. Vei percepe aceste contracţii ca pe nişte vibraţii puternice. Ele sunt vizibile, căci pielea „tremură” în timpul antrenamentelor. Vibrațiile reprezintă secretul apartului! (www.adevarul.ro)

Power Plate este perfect pentru remodelarea după sarcină și în procesele de slăbire controlată, pentru că tonifică musculatura ajuând la arderea grăsimilor.
Pentru informații suplimentare nu ezitați să contactați salonul Bluette!
https://www.facebook.com/Bluette-Salon-Ploiesti-184913701567324/?fref=ts

 

Lifestyle

Prezent!

Prezent! Așa am răspuns ieri, când dupa 10 ani, doamna dirigintă m-a strigat, la catalog!

10 ani au trecut de când am spus rămas bun adolescenței și bine ai venit, viață! Recunosc, m-a emoționat destul de tare această revedere, deși din păcate, din clasa mea, au venit mai puțin de jumătate dintre colegi. Motivele pentru care nu au venit, cu siguranță sunt variate. Mulți nu au putut, dar mulți nici nu și-au dorit asta. Ca în orice situație de organizare, și aici au mai apărut mici probleme, păreri contradictorii  și situații mai tensionate, dar, credeți-mă pe cuvânt, în momentul în care ne-am strâns cu toții, totul s-a dat uitării.

Să-ți vezi profesorii dupa 10 ani, să-i vezi emoționați la gândul că elevii se întorc dupa atâta vreme să-i revadă, să le mulțumeasca și să le împărtășească realizările, să auzi profesori mulțumind elevilor și să auzi răsunând într-un amfiteatru ”Doamna Dirigintă! Domnule Diriginte!”, cu atâta naturalețe, de parcă timpul nu trecuse și era doar o pauză firească, între ore, noi fiind niște liceeni cât se poate de reali, poate fi  copleșitor.

Fiecare dintre noi a avut problemele sale în liceu, probleme care la vremea respectivă păreau apocaliptice, dar cred că trebuie să ne impunem ca după această experiență să rămânem doar cu clipele frumoase și cu ceea ce a dat plus valoare personalităților noastre care urmau să se formeze. Pentru mine liceul a fost o perioada minunată, chiar dacă probleme existau. Aici mi-am creat cele mai frumoase și sincere prietenii, dragilor! Care încă rezistă. Așa cum le-am spus și ieri colegilor, cred ca nu există relații mai „curate” ca cele formate în această perioadă, pentru simplu motiv că ele nu au în spate interese. Încă din prima zi de facultate am simțit cum se schimbă lucrurile. Mulți dintre noi ne-am mutat în orașe necunoscute, cu oameni necunoscuți,  iar la început am legat relații mânați de anumite avantaje pe care inițial le-am urmărit, de la împrumutarea cursurilor până la împrumutarea plitei în cămin.  Legat de prietenie, tot aseară, am purtut o discuție emoționantă cu unul dintre profesorii noștri care mi-a mărturisit că deși sănătatea i-a făcut probleme în ultimii ani, faptul că a realizat ce oamenii minunați are în jur, i-a adus cumva puterea de a lupta. Să ținem lângă noi oamenii care ne sunt pansamente pentru suflet. Asta mi-a transmis ochii inlăcrimați ai profesorului nostru.

Surprinzător, timpul a avut răbdare cu Generația 2006, a liceului în care am învățat eu! Pentru că toți colegii mei, dar și domnii profesori, nu știu prin ce mijloace au reușit,  dar arătau cel puțin la fel de bine ca în liceu, cu observația că în ochii multora dintre colegi se citea mândria de a-și fi atins țelurile și speranța că cei care acum 10 ani le-au îndrumat pașii către viață, sunt acum mândrii de ei. Am simțit clipele în care parcă ceream  domnilor profesori, o aprobare tacită a acestor ani care au reprezentat de fapt „așezarea” fiecăruia pe părticica sa, cu rolul său. Un rol care să-i aducă fiecaruia Oscarul propriei vieți. Hai că începui să filosofez la final!

Felicitări pentru tot, Generația 2006, Liceul Teoretic Aurel Vlaicu, Breaza!

Mă bucur când văd că oamenii reușesc, mă bucur când aud: sunt bine, sunt fericit (Ă), sunt mamă, fac ceea ce îmi place, sunt în direcția bună, etc. Pentru ca implinirea nu este un clișeu. Este exact acel lucru unic care face un individ fericit. Ceea ce înseamnă împlinire pentru mine, poate fie egal cu 0 pentru alții, și invers!

Pentru cei care nu au venit, simt un ușor regret, pentru că și-au refuzat câteva ore de emoție pură, emoție pe care au nevoie să o simtă din când și cele mai „tari pietre”.

Am zâmbit și am râs mult ieri! Asta e tot ce conteaza!

Cu drag, puțin mai sensibilă ca de obicei,

L

Lifestyle

Femeia unui singur parfum.

Despre parfumuri, putem vorbi o veșnicie și două zile, sunt atât de multe și atât de variate încât fiecare își poate alege, exact ce-l caracterizează.

În ceea ce mă privește, lucrurile sunt foarte simple, pentru că eu sunt femeia unui singur parfum. Mademoiselle. Chanel.

Am început să-l folosesc în primul an de facultate, deci de aproape 10 ani. L-am mirosit și m-a cucerit. La propriu. Nu vă pot spune exact ce mi-a plăcut la el, adică aș putea scrie vreo 20-30 de metafore, epitete și personificări, dar nu vreau. Simt doar că acest parfum este prelungirea personalității mele.

Mi s-a întâmplat de multe ori să merg pe undeva și apoi să primesc telefon. <<ai fost pe aici? Miroase a Madmoiselle>>

Sunt multe alte parfumuri ale căror esențe îmi plac mult. Dar îmi place să le miros la alte persoane. Eu sunt setată și nu cred că o sa-mi revin curând!

Nu e un parfum ieftin, dar eu îl găsesc  ok la preț aici:

http://www.aoro.ro/chanel/coco-mademoiselle-eau-de-parfum-pentru-femei/

Beauty by Bluette, Lifestyle

Publicitate pe față #beautybybluette

 

Nu am făcut niciodată publicitate pe față. Până la Bluette. Nu că aș face eu ceva special pentru ei, dar părul meu o face, independent de mine!

Am început să merg la Bluette cam de 3 luni, aproximativ. Părul meu arăta destul de obosit. Toate vopselurile, toate coafurile și tot ce i-am mai făcut eu de-a lungul vremii se oglindea în imaginea sa.

Cam de vreo lună, părul meu a”înflorit”, la propriu. În primul rând s-a întâmplat minunea! După ani de zile,  a început să crească în lungime. Firul arată din ce în ce mai sănătos, chiar daca doar foarfeca părea să-l mai salveze. Culoare! Nici nu mai vorbesc!

Toate prietenele mele cu care m-am văzut în ultima perioadă, mi-au pus aceeași întrebare: Ai extensii???

Nu, nu am extensii! este doar rezultatul catorva luni de îngrijire profesională. Spălat, coafat, vopsit, tratamente, etc! Și da, vă recomand cu cea mai mare deschidere echipa Bluette! Pentru că dacă reușești să ai răbdare și să le asculți sfaturile, rezultatele apar!

https://www.facebook.com/Bluette-Salon-Ploiesti-184913701567324/?fref=ts

Lifestyle, Uncategorized

„Și râd de teama mea, cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică”

„Și râd de teama mea. cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică”

Dacă mă auzi vorbind și nu mă cunoști, ai senzația că sunt foarte mișto. Că sunt un munte de curaj, gata gata să se rupă oricând de cotidian și să facă ceva activități extreme. Nu-mi trebuie mult să te conving că saltul cu parșuta sau scufundările sunt ca mersul pe biciletă pentru mine. Și totuși.

Măi, mie mi-e frică. Se spune că nu e bine să-ți fie frică pentru ca dacă acest sentiment te acaparează, începe să-ți conducă viața.

Mi-e frică de apă, mi-e frică de cutremure, mi-e frică de avioane, mi-e frica de paienjeni, mi-e frica de șerpi, mi-e frică să dorm noaptea în casă fără Adi, mi-e frică de insule…Da, de insule…și mai nou, de teroriști. Acum doi ani, am mers în luna de miere în Thasos. Boierime, mon cher! Până am ajuns să ne urcăm cu mașina pe feribot. Primele 15 minute, măreție! cafeluță, pescăruși, apă de culoarea smaraldului, ce să mai! Vis! Eiii, când am început să ne îndepărtăm de țărm, simțeam cum mă stânge cineva de gât. Cât vedeam cu ochii, doar apă! Nicio bucățică de pământ. Am început să întorc situația pe toate părțile, în  timp ce al meu soț, se distra copios.  Nu l-am luat în seamă și am studiat cu atenție feribotul, căutându-i cel mai înalt punct. După ce l-am identificat, mă aud întrebându-l pe Adi << auzi, dar dacă să zicem, s-ar scufunda feribotul și m-as cocoța pe vârful ala,  și daca feribotul ar ajunge pe fundul mării…pe mine m-ar acoperi apa pănă vin echipajele de salvare?:)))))))))

Nici nu termin de scos perlele pe gură, Adi nici nu începe să râdă din nou, că mi-am dat seama cât pot fi de paranoia. Mi-am zis, gata! Ce te porți ca un copil! Mi-am luat inima în dinți si n-am mai zis nimic. Când am ajuns, am pupat pământul cald, mai ceva ca Ion al Glanetașului si am refuzat să mă gândesc ca o să vină și ziua întoarcerii. După două zile, lumea vuia că se strică vremea. Eh! asta e, oricum nu prea puteam sta la plajă, însărcinată fiind. Toate normale, până într-o noapte, când mă trezesc în niște tunete și fulgere demne de filme horror. Simțeam șiroaiele de apă care se scurgeau de pe dealurile plini cu măslini, unde eram cazați, aproape de malul mării, direct pe șira spinării.

M-au luat căldurile instant, l-am trezit pe Chelba al meu, aproape plângând. Aveam ceva pe suflet. Dacă vine…tsunami…:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Și dă-i la 4 dimineața, să convingi nebuna că „tehnic” nu se poate să se întâmple asta…………………………………

Ar mai fi multe de zis, dar cred că vă ajunge porția de râs.

Mi-am amintit de cât  de curajoasă sunt, azi, când m-am dus la aeroport să-i întâmpin pe nașii noștri si vedeam în fiecare om, un potențial terorist. La cât de agitată eram, mă mir cum de n-a venit cineva de la pază să mă întrebe de sănătate…Asta nu prea e amuzant…Adică, dincolo de glumă, trăim vremuri urâte, în care nu mai avem confortul siguranței, realitatea predându-ne din ce în ce mai des lecția „suspiciunii”. Cred ca din ce în ce mai mulți oameni, pleaca la drum cu inima strânsă de teamă, dar asta este, trebuie s-o învingem și să ne trăim viețile firesc, ca și cum nimic rău  n-ar avea cum să se întâmple.

Vă îmbrățisez,

L