Maine e 17! SuperAgnes are 10 luni! Nu-mi vine sa cred ca au trecut atat de repede. 10 luni traite intens, in care am invatat ca timpul e relativ, ca o lingurita de mancare luata chiar poate sa-ti faca ziua buna uneori, si ca sa dormi cateva ore pe noapte poate fi intr-adevar odihnitor. Saptamana trecuta am fost in vizita la maternitate, niste buni prieteni au un bebe. Nu va spun ce emotioant a fost. Am retrait cumva clipele de acum 10 luni. Inchideam ochii si o vedeam pe A, mica, cat o lingura (asta era vorba mamei mele:) ),cu pleoapele aproape lipite una de cealalta incercand sa faca cunostinta cu noi. Ii simt inca prima atingere. Ii vad mirarea din ochi. Ma vedeam pe mine incercand sa invat cea mai rapida lectie care mi s-a predat vreodata. Aceea de a fi mama.
Ma uit in aceasta clipa la Agnes si vad. Un OM! Da, un om intremat. E vitejia mea, activa, fuge de’a busilea prin casa, vrea sa o plimbam de manuta toata ziua prin casa sau afara, imi scoate hainele din sifonier (!!!! aici trebuie sa avem o discutie), mananca, descopera, danseaza, are melodii preferate, ma striga de zor si simte cand plec de acasa. Il adora pe tati ei. Doamne ce-l mai adora! I se lumineaza privirea cand il vede, au deja ghidusii pe care le fac in complicitate…E.. E minunata.
Ma uit in urma si-mi dau seama ca nu e usor, dar nici asa greu.Sunt fericita pentru deciziile pe care le-am luat inca de la inceput legat de ea. Ma refer aici la faptul ca am luat-o peste tot cu mine inca de foarte mica, e foarte sociabila, nu plange cand vede oameni noi, sunt fericita ca am vorbit si am ras mult cu ea, e un copil vesel, sunt fericita ca nu mi-am crescut copillul dupa net, sunt fericita ca mi-am ascultat instinctele, sunt fericita ca Agnes e inconjurata de cei mai minunati bunici, de prietenii nostri minunati. Si da, un copil simte „dragostea din ochii privitorului”. 10 luni in care am invatat si inca am multe de invatat. 10 luni in care viata a capatat alt gust, 10 luni in care in fiecare dimineata mi-am baut cappuccino cu prietena mea, Agnes. E copilul meu, dar tare as vrea sa reusesc s-o fac sa ma priveasca ca pe cea mai de incredere prietena. Ma uit la ea si o vad pe Adi. O ascult, ii vad zvacul si ma vad pe mine. 😀
Stiti ce mi se pare foarte interesant? Ca nu stiam ca eu, Loredana, am atata rabdare si ca in astea 10 luni, nu m-am enervat nici macar o data!
As mai scrie, dar nu vreau sa va plictisesc ma duc sa-i mai dau un sarut apasat, chiar daca o trezesc. Apropos, cum se face ca uneori ne chinuim sa ne adormim copiii si imediat ii trezim ca-i pupacim??